Profil de investitor: Tu cât de mult citești despre bursă?
Investitori mici și mari, profesioniști și debutanți deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiții și lecții învățate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toți” și a mări rândurile investitorilor…
Investitori mici și mari, profesioniști și debutanți deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiții și lecții învățate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toți” și a mări rândurile investitorilor din piața locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.
Mihai Nedelcu a lucrat timp de 20 de ani în consultanță financiară și apoi în fonduri de private equity, dobândinD astfel experiență în analizarea companiilor. Asta i-a dat curajul să facă din investițiile la bursă o ocupație full-time. Acum nu are șefi, nu are clienți și termene de predare și se consideră norocos că a găsit o pasiune din care poate să-și ducă traiul. Cum a realizat asta?
Am început să investesc în 2005, atras de randamentele Bursei din acea perioadă, dar la sfârșit de 2006 mi-am redus mult portofoliul ca să-mi pot lua un apartament. Câțiva ani nu am fost activ în piață, dar am revenit în 2013, înainte de listarea Romgaz”, povestește Mihai Nedelcu, bucureștean în vârstă de 43 de ani. În 2005 acesta a intrat în piață cu bani puțini.
Își amintește că pe atunci ordinele minime erau de câte 500 de acțiuni și nu a cumpărat BRD, de exemplu, pentru că o acțiune costa în jur de 14-15 lei. A început în schimb cu acțiuni SIF Moldova și SIF Oltenia, care aveau prețuri mai mici și pentru că urma privatizarea BCR, bancă la care cele două societăți dețineau acțiuni.
Mihai a intrat din nou în ringul bursier șapte ani mai târziu deoarece a considerat că are experiența necesară să aleagă emitenții la un preț relativ mic și cu perspective bune de creștere. De data aceasta, a ales OMV Petrom, Romgaz și Fondul Proprietatea, considerând că sunt companii solide, cu perspective bune și cu multipli de preț foarte mici.
Mihai Nedelcu a finalizat cursurile Facultății de Studii Economice în Limbi Străine din cadrul Academiei de Studii Economice din București și are un EMBA la școala de afaceri Asebuss.
A lucrat timp de 20 de ani în consultanță financiară și apoi în fonduri de private equity, căpătând astfel experiență în analizarea companiilor. Asta i-a dat curajul să transforme investițiile la Bursă într-o ocupație full-time.
„În prezent mă ocup doar cu investițiile la Bursă, dar nu simt asta ca pe un job la care trebuie să merg zi de zi, orice s-ar întâmpla. Analizarea companiilor nu necesită un program fix, am flexibilitatea de a-mi face programul zilnic așa cum doresc. Nu am șefi, nu am clienți, nu am termene de predare, așa că pot să încep și să mă opresc la ce oră vreau. Pot să aloc familiei zile din timpul săptămânii și pot să citesc rapoarte de companii în weekend”, afirmă economistul.
PROFIL DE INVESTITOR
NUME: Mihai Nedelcu
VÂRSTĂ: 43 de ani
PROFESIE: economist
OCUPAȚIE: investitor
INVESTEȘTE: în acțiuni românești
Totuși, asta nu înseamnă că acordă investițiilor puțină atenție sau că se uită de pe margine dezinteresat. Investește atât pentru veniturile generate, cât și din pasiune. Îi place să fie la curent cu ce se întâmplă în rândul companiilor și are și timpul necesar.
„Pentru că îmi place însă foarte mult să citesc despre companii și despre economie, în practică ajung să aloc destul de mult timp investițiilor. Mă consider norocos că am găsit o activitate care îmi place foarte mult și din care pot să și trăiesc”, spune el.
În general, Mihai nu investește în instrumente pe care nu le înțelege sau la care nu se pricepe destul de bine, astfel încât să reușească să fie mai bun decât piața.
Nici alternative precum imobiliare, cripto sau artă nu îl tentează pentru că nu se pricepe suficient încât să facă mai mult decât pariuri neinformate pe ele. De asemenea, nu investește în produse structurate pentru că nu se potrivesc cu profilul său de risc și nu alege obligațiuni sau titluri de stat deoarece crede că poate obține randamente mai bune din investiția în acțiuni.
În ceea ce privește acțiunile, cumpără doar companii de pe Bursa românească, fiindcă le înțelege și cunoaște sectoarele în care activează mult mai bine. Nu investește însă într-o companie pe care nu a studiat-o mai întâi doar pentru că îi crește cotația dintr-o dată. Dacă nu înțelege motivul creșterii, preferă să stea deoparte.
„Cunosc mediul economic din România și mi-e mai ușor să anticipez cum vor reacționa factorii de decizie decât în cazul companiilor de pe alte piețe. De asemenea, pe Bursa românească concurez probabil cu câteva mii de investitori activi care caută, ca și mine, companii ale căror cotații se vor aprecia în viitorul apropiat. Pe piețele internaționale aș concura cu milioane de alți investitori, deci ar trebui să aloc mult mai mult timp ca să văd ceva ce alții nu au găsit deja”, consideră investitorul.
Portofoliul său la Bursa de Valori București este format din 20 de companii, cu împărțire apropiată de 50%-50% între piața principală și piața AeRO, dintre care cele mai mari ponderi le au One United Properties (16%), Simtel Team (14%), AROBS Transilvania (12%), DN Agrar Group (9%), Fondul Proprietatea (9%), SafeTech Innovations (8%), OMV Petrom (7%), Banca Transilvania (6%), Transilvania Broker de Asigurare (6%) și altele (13%). „Indicele Herfindahl-Hirschman al portofoliului meu este 983, deci am un portofoliu destul de diversificat.
Dacă aș încadra FP și Simtel în sectorul de energie alături de OMV Petrom, aș putea spune că sectorul principal din portofoliul meu este energia, dar de fapt nu urmăresc să iau expunere la anumite sectoare ca și criteriu principal atunci când investesc”, afirmă Mihai.

„În prezent mă ocup doar cu investițiile la bursă, dar nu simt asta ca pe un job la care trebuie să merg zi de zi, orice s-ar întâmpla. Analizarea companiilor nu necesită un program fix, am flexibilitatea de a-mi face programul zilnic așa cum doresc. Nu am șefi, nu am clienți, nu am termene de predare, așa că pot să încep și să mă opresc la ce orĂ vreau. Pot să aloc familiei zile din timpul săptămânii și pot să citesc rapoarte de companii în weekend.”
În primul rând, investitorul analizează pe cât de bine poate compania în care investește, iar o parte din această analiză înseamnă sectorul în care aceasta operează. În ultimele luni și-a majorat pozițiile pe OMV Petrom și Fondul Proprietatea ca să beneficieze de rezultatele excepționale din energie. „Cred că prețurile petrolului, gazelor și electricității vor rămâne ridicate câțiva ani de acum încolo, chiar dacă vor mai scădea față de nivelurile actuale.
Am considerat companiile cele mai bune opțiuni pentru că ambele au management privat care are în primul rând interesele acționarilor în minte”, apreciază el. Cu o singură excepție, din care a și ieșit între timp, el și-a majorat toate deținerile în companiile de pe piața AeRO în care era deja investit, dat fiind faptul că prețurile au scăzut mult în ultima perioadă și a considerat că activitatea lor nu va fi afectată semnificativ de inflație.
Acum așteaptă rezultatele din trimestrele următoare pentru a vedea dacă a avut dreptate. „Atât scăderea cauzată de criza COVID-19, cât și aceasta, cauzată de război, m-au prins complet investit. La scăderea din timpul pandemiei a fost singura dată când m-am speriat și am lichidat aproape tot.
Am vândut destul de repede 70% din portofoliu, păstrând doar Nuclearelectrica și am vândut foarte bine, înainte de scădere, dar ulterior nu am reintrat destul de repede înapoi pe acțiuni așa că nu mă pot lăuda cu market timingul meu.
Per total am ieșit mai bine decât dacă rămâneam investit complet de la început până la sfârșit, dar nu cu mult. La scăderea cauzată de război am rămas investit, dar am rotit o parte din portofoliu, lichidând sau diminuând câteva poziții și deschizând poziții pe OMV Petrom și Fondul Proprietatea, iar apoi mărindu-mi ponderea deținerilor de pe piața AeRO de la 30% la 50%”, spune el.
Documentarea, cea mai bună strategie
Mihai Nedelcu susține că anul 2021 a fost cu adevărat special. Dintre companiile pe care le-a urmărit au fost aproximativ 10 care au avut creșteri de peste 100%, așa că și randamentul portofoliului său s-a ridicat la peste 100%.
Cele mai mari câștiguri din punct de vedere valoric le-a avut din investițiile în TeraPlast, Nuclearelectrica și MedLife, unde a și avut sume mai mari investite, dar și dețineri mai mici precum SafeTech Innovations, Simtel Team, Transilvania Broker de Asigurare sau Cemacon Cluj i-au adus randamente bune.
„Principala lecție pe care am învățat-o din crize este că niciodată nu știi când vine o criză, iar dacă stai pe cash așteptând-o te trezești că ratezi oportunități și că ai randamente sub randamentul pieței, deoarece cash-ul pus deoparte nu generează nimic. De asemenea, am învățat că după fiecare criză piața de capital își revine într-un timp rezonabil și face noi maxime”, mai spune Mihai.
Pentru că de la începutul anului a făcut rebalansări în portofoliu, l-am întrebat ce strategie urmează. Mi-a răspuns amuzat că strategia lui este să citească. Ce anume citește? „Înainte de a investi într-o companie în care nu am mai investit, citesc ultimele două-trei rapoarte anuale și ultimele rapoarte trimestriale, mă uit la rezultatele financiare căutând să văd ce creșteri a avut în ultimii ani, ce marje de profitabilitate are și calculez multiplii de evaluare. Mă uit la politica de dividende, citesc despre acționarii principali și despre management ca să văd cu cine mă asociez și în cine îmi pun încrederea că va livra rezultate bune. Mă uit la cât și cum comunică societatea cu investitorii, verific dacă își respectă promisiunile și își îndeplinește bugetele. Citesc despre sectorul în care activează și perspectivele de creștere ale acestuia, încerc să aflu ce poziție are compania în piață, prin ce se diferențiază de competitori, dacă are un avantaj competitiv și cât de durabil este acesta. Nu în ultimul rând, mă uit la free float, la lichiditatea bursieră a acțiunii și la cum a reacționat cotația la rezultatele și evenimentele importante pentru companie din trecut.”
„Cel mai bine este să începi să investești când ești tânăr și ai bani puțini. Nu există investitor care să nu facă greșeli chiar și după nenumărați ani de investiții, dar cele mai multe greșeli se fac la început, așa că este bine să începi când nu ai prea mulți bani astfel încât să nu te coste prea mult greșelile de începător.”
Mihai a participat la aproximativ 10 plasamente private de acțiuni, cele mai recente fiind majorările de capital ale SafeTech, Simtel și One desfășurate anul acesta. El invocă nevoia de mai multe companii publice și este de părere că dacă am mai avea încă 50-100 de companii care să se listeze în următorii ani, din ce în ce mai mulți români ar căpăta încredere în Bursa noastră și ar fi atrași să înceapă să investească.
Așa ar apărea și lichiditatea pe care ne-o dorim cu toții, spune el, dar lista de beneficii este de fapt mai lungă. „Mi-aș dori ca firmele care au nevoie de finanțare să înțeleagă că pe lângă bănci există și varianta listării la Bursă și că prin Bursă pot obține nu doar finanțare prin majorări de capital, ci și foarte multă vizibilitate.
Deja presa din România a devenit mult mai atentă la Bursa noastră și companiile listate au devenit foarte vizibile în presa economică și implicit în ochii clienților actuali sau potențiali.
Deja avem povești de succes cu companii nou listate care au constatat cu plăcere că acum le este mai ușor să câștige contracte pentru că partenerii și clienții potențiali au mai multă încredere decât înainte, când nu auziseră de ele.
De asemenea, băncile le oferă finanțare mai ușor, mai repede și cu costuri mai mici văzând că sunt listate pe Bursă și, deci, transparente. De asemenea, companiile care produc bunuri de larg consum au constatat că investitorii au devenit și consumatori ai produselor lor.
În concluzie, Bursa oferă companiilor nu numai finanțare, ci și notorietate și o bună reputație”, observă el.
Celor care încă ezită dacă să facă pasul în piața de capital, investitorul îi sfătuiește să nu amâne prea mult momentul. Dacă de exemplu nu au timp pentru Bursă, le recomandă investiția într-un ETF (exchange traded fund) sau să replice structura indicelui principal BET al Bursei de la București. Dacă, în schimb, au timp pentru asta și le place să fie la curent cu tot ce mișcă pe Bursă, le spune să înceapă cu societățile mari, solide din BET, care nu oferă surprize mari.
Cu timpul, după ce ajung să cunoască mai bine companiile mari și să înțeleagă care sunt rezultatele și evenimentele care mișcă cotațiile, pot să treacă la pasul următor – să investească și în alte companii pe măsură ce reușesc să le analizeze.
„Cel mai bine este să începi să investești când ești tânăr și ai bani puțini. Nu există investitor care să nu facă greșeli chiar și după nenumărați ani de investiții, dar cele mai multe greșeli se fac la început, așa că eu cred că este bine să începi când nu ai prea mulți bani astfel încât să nu te coste prea mult greșelile de începător. Cu cât începi mai de tânăr, cu atât ai mai mult timp în față pentru a beneficia de compunerea randamentelor. Dacă ai timpul de partea ta, nu este nevoie să fii un investitor strălucit. Dacă ești disciplinat și îți controlezi bine emoțiile, cu randamente de 7%-10% pe an poți ajunge la sume frumoase după 20-30 de ani de investiții”, conchide Mihai Nedelcu.
Dicționarul investitorului:
► Indicele Herfindahl-Hirschman sau scorul HHI se referă la o măsură a concentrației pieței și este un indicator al concurenței într-o anumită industrie, adesea pre- și post-fuziune și achiziție (M&A). Acesta măsoară gradul de concentrare a pieței prin însumarea pătratelor cotelor de piață ale tuturor companiilor dintr-un sector. Formula indicelui HHI indică dacă o anumită industrie este foarte concentrată sau aproape de monopol sau dacă există un anumit nivel de concurență în jurul acesteia. Numit după economiștii Orris C. Herfindahl și Albert O. Hirschman, indicele HHI poate varia de la 0 la 10.000 dacă se utilizează procente întregi. În mod similar, poate varia de la 0 la 1, unde cotele de piață sunt utilizate ca fracții. De exemplu, dacă într-o industrie există o singură firmă, așadar cu o cotă de piață de 100%, HHI ar fi exact 10.000 sau 1 și ar indica un monopol.