Profil de investitor: Când investești în domeniul în care lucrezi

Investitori mici și mari, profesioniști și debutanți deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiții și lecții învățate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toți” și a mări rândurile investitorilor din piața locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

La 27 de ani, Ștefan Surcel are un portofoliu la bursă în valoare de aproximativ 150.000 de euro. Nu s-a grăbit să-și cumpere un apartament, așa cum ar proceda probabil mulți români care dispun de această sumă, ci își direcționează economiile tot pe bursă. Domeniul preferat? Real estate.

„Am început să investesc când aveam 20 de ani, în 2015. Aveam la acel moment niște sume de bani mai mici și făceam mai degrabă un fel de trading zilnic sau săptămânal. Nu eram neapărat un investitor pasiv și cu niște investiții mari, ci încercam doar să obțin niște venituri extra. Am mai avut și pierderi, dar cred că reușeam atunci să mai câștig câte 200 de euro pe lună”, povestește Ștefan Surcel cum a început să investească la bursă.

Ștefan este de loc din Craiova, unde a studiat la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (FEEA). La Academia de Studii Economice din București a învățat doar o parte dintr-un semestru.Spune că mereu s-a educat în sfera economică, iar dacă începuturile lui în lumea bursei au însemnat să mai facă un ban în plus din trading, astăzi nu se mai uită neapărat la câștigul imediat, ci mai degrabă la creșterea averii personale pe termen lung.

„Mă uit la bursă ca la un instrument cu care pot obține un randament de 10%-12% pe an, cel puțin istoric cam pe acolo este media. Vreau să fie efectiv ca un instrument de economisire și multiplicare pe termen lung. Adaug din venitul activ pe care îl am în fiecare lună și la final de fiecare șase luni-un an, în cazul în care am niște bonusuri sau niște sume mai mari acumulate, le investesc și pe acelea de regulă tot la bursă”, explică el.

În perioada în care jongla bani puțini și țintea doar să obțină 10-20 de dolari pe zi profit, Ștefan stătea mai mult în fața ecranului, analizând grafice. Cumpăra și vindea ore mai târziu. „Încercam să fac un scalping de procente”. Acum este mai degrabă o pasiune. Nu mai alocă atât de mult timp studierii graficelor, ci doar citește raportările financiare, datele macro și își lasă pozițiile deschise.

„Cred că dacă ai un loc de muncă full-time care îți consumă o oarecare parte din timp este greu să faci consecvent activitatea asta de trading. Aș recomanda celor care au un loc de muncă cu normă întreagă să vadă bursa ca pe o zonă de investiții pe bază de fundamente”, constată el.

ȘTEFAN SURCEL, 27 de ani

PROFESIE: economist

OCUPAȚIE: consultant imobiliar

INVESTEȘTE:  pentru creșterea averii personale

Acum șapte ani, Ștefan a făcut prima lui depunere în contul de tranzacționare, cam 100 de dolari, însă prima sumă de bani cu care a încercat să facă trading a fost de aproximativ 5.000 de dolari. Își aduce aminte că prima acțiune cumpărată a fost producătorul de automobile Ford, prin platforma eToro. De altfel, și astăzi investește prin brokeri externi precum eToro și XTB, întrucât experiența de a cumpăra i se pare facilă. „

Ok, poate nu ai cele mai bune comisioane, dar este destul de facil să îți faci un cont, nu este birocrație prea multă, adică doar dai o poză de buletin și semnezi o declarație. În schimb, la brokeri români, cum era și TradeVille când eram și eu la BVB, mi se părea destul de birocratic. Cred că am semnat atunci vreo 20 de hârtii”, susține investitorul.

Între timp, pandemia de coronavirus i-a stimulat și pe brokerii români să înlesnească accesul la piață, astfel că deschiderea unui cont poate fi acum posibilă la unii dintre aceștia cu un selfie cu buletinul, iar contractul poate fi semnat online.

La Bursa de la București, Ștefan Surcel a deținut la un moment dat doar acțiuni ale Băncii Transilvania, însă după ce le-a vândut nu a mai tranzacționat acțiuni românești. De ce?, l-am întrebat.

„Cred că ce nu m-a cucerit până acum la Bursa de la București este că nu am văzut niște companii care ar putea fi relevante la nivel european sau global în care să devin acționar. Cred că pur și simplu îmi plac companiile mai de o anvergură globală decât companiile din România. Ce nu îmi mai place este că în toate companiile din energie statul este acționar majoritar și cumva știu că statul nu este neapărat cel mai bun manager. Nu investește în tehnologizare și decapitalizează companiile an de an cerând dividende. Desigur, este și acesta un avantaj, dacă statul cere dividende stai și tu atârnache așteptând să primești”, afirmă acesta.

Decapitalizarea anuală, spune Ștefan, nu este cea mai sustenabilă variantă pentru o companie pe termen lung. „Toate companiile de energie românești au fost ca niște vaci de lapte pe care toate guvernele le-au muls până acum, mai ales în anii electorali.”

Am fost curios să aflu în ce companii i-ar plăcea lui Ștefan să aibă ocazia să investească la Bursa de Valori București dacă ar fi listate. Retailerul de bricolaj Dedeman, retailerul online eMag și rețeaua de cafenele 5togo, „companii pe care le avem prezente în viața noastră de zi cu zi”, sunt primele nume care i-au venit în minte.

„Piața din SUA este infinit mai mare decât piața din România, dar cred că ea s-a dezvoltat tocmai pentru că americanul de rând a avut șansa să ia parte la povestea companiilor pe care le folosea în viața de zi cu zi. În România este încă destul de mică piața de capital”, spune investitorul.

Pe de altă parte, acesta recunoaște că Bursa de la București a dovedit în ultimii ani că a fost una dintre bursele care a oferit cele mai mari randamente. „Cred că ar trebui să-mi reîntorc atenția și către BVB. O companie la care mă uit acum și care face parte din sectorul meu de activitate este One United Properties”, continuă el.

Dacă am adus în discuție domeniul de activitate, Ștefan Surcel este agent imobiliar în cadrul companiei de consultanță imobiliară Cushman & Wakefield Echinox. Asta îl ajută și când vine vorba de evaluarea companiilor în care investește, având în vedere că real estate-ul este aria din care își alege cea mai mare parte a emitenților.

„Principala piață pe care tranzacționez este cea din SUA și mai sunt companii din Europa tot din real estate unde sunt acționar, de exemplu dezvoltatorii de spații logistice – WDP este listată în Belgia și CTP în Olanda. Sunt concentrat pe segmentele imobiliar și logistică, la care mă pricep mai bine prin prisma locului de muncă, dar și puțin pe tehnologie”, spune el.

Așa ajungem și la cele mai mari dețineri ale sale, care valorează împreună circa 150.000 de euro. În ordinea ponderii, portofoliul lui este format din CTP NV (33,9%), UiPath (24,7%), Xiaomi Inc. (15,5%), Warehouses de Pauw – WDP (11,7%), XPO Logistics (10,6%) și Boeing (3,5%). Pe lângă bursă, investitorul mai deține participații în companii nelistate, dar care se gândesc să se listeze, prin platforme de crowdfunding, cum ar fi SeedBlink.

„Aș spune că sunt un investitor cu un apetit de risc mediu. Îmi place să nu fiu foarte investit într-o singură companie, ci să-mi împart portofoliul de regulă cam între cinci și 10 companii. Prefer companiile relativ stabile din real estate și cresc apetitul pentru risc cu societățile inovative din IT”, afirmă el.

Ștefan Surcel a încheiat anul 2021 cu un randament de 9,9%, cel mai mare aport avându-l tradingul pe UiPath, prima companie pornită din România și care a ajuns pe Wall Street. Lui Ștefan, apropo de risc, UiPath este compania care i-a adus unele dintre cele mai mari câștiguri, dar și cele mai mari pierderi.

„Cred că le-am marcat într-o singură zi când mi s-au lichidat niște poziții fiindcă au atins stop-loss, care era undeva la 40%. Cred că au fost aproape 9.000 de dolari pierduți atunci pe UiPath. Am marcat și pierderi mari, am marcat și profituri mari. Sincer niciuna dintre variante nu este neapărat bună on the long run. Și profiturile mari îți denaturează un pic percepția despre tine și despre cât de bun ești”, mărturisește el.

De altfel, când are parte de scăderi, investitorul acumulează pe emitenții care au pierdut din valoare. În 2022 valoarea portofoliului i s-a diminuat cu aproximativ 30% din cauza fluctuațiilor de preț ale acțiunilor, dar nu a vândut aproape nimic, deci nu a marcat efectiv nicio pierdere. Închide poziții doar dacă marchează un profit convingător sau dacă este vorba de o companie despre care i se schimbă părerea. Ba chiar spune că aceasta este o perioadă bună de acumulare.

„Chiar vorbeam cu un coleg despre UiPath, care a intrat destul de puternic pe acțiune când ajunsese pe la 10 dolari. Acum acțiunile sunt la 13 dolari, deci are deja un profit de 30%. Sunt multe companii acum pe care le poți cumpăra la discount”, spune Ștefan, care susține că nu a fost nesigur pe el niciodată.

„Chiar și acum sunt pe anumite investiții destul de jos cu valoarea față de momentul la care am cumpărat. De exemplu, la UiPath sunt chiar cu o medie destul de sus a acțiunilor față de unde se află ele în prezent. Chiar și așa, nu am de gând să renunț la bursă ca variantă de zonă unde să îmi plasez banii.”

În perioada pandemiei, care a adus scăderi în piețele de capital, Ștefan a acumulat pe deținerile din real estate. La disponibilitățile financiare de atunci, era investit aproximativ în proporție de 80%. „În criza COVID-19 am învățat că este bine să ai stomacul tare într-o perioadă de scăderi și dacă ai capital este bine să cumperi. Dacă aș fi prins și criza din 2008 ar fi fost o lecție bună”, adaugă el.

În privința domeniului IT&C, investitorului îi plac companiile care sunt în linia întâi. La UiPath tocmai asta l-a atras. „Sunt lideri de piață pe partea de RPA (robotic process automation n.red.), cred că au o poziție bună, cifrele care cresc de la an la an, cred că va fi o companie care va evolua bine.” De asemenea, se bucură la dividende, dar acesta nu este neapărat un criteriu definitoriu în alegerea unei investiții.

În ceea ce privește real estate-ul, Ștefan urmărește ca emitenții în care investește să aibă un istoric de profitabilitate și o creștere susținută. Se uită la echipele care coordonează businessurile la nivelul României, „poate le și cunosc personal pe câte unele”, dar și la piața pe care acestea o pot accesa. Spre deosebire de mulți români, acesta a ales să nu-și cumpere un apartament sau o casă, ci să își pună economiile în companii din real estate.

„În dizertația mea am scris că în real estate valoarea clădirilor fluctuează în fiecare zi, doar că nu avem noi instrumente să urmărim asta. Dacă cumperi acum două camere la Piața Unirii s-ar putea să fie luni în care să nu existe tranzacții și prețurile să scadă. Tu ca proprietar însă nu stai să verifici în fiecare zi. La bursă totul este mult mai flashy și ai grafice cu roșu, cu verde, care îți dau emoții, dar nu-i neapărat mai riscant sau imobiliarele nu sunt neapărat mai sigure”, susține el.

Ștefan sfătuiește tinerii sau pe oricine vrea să devină investitor să își aleagă companii sau segmente de activitate pe care le înțeleg și să nu vadă bursa ca fiind un loc accesibil doar celor cu sume mari de bani. El a început cu sume mici și a acumulat treptat, iar acum o vede atât ca pe o modalitate de multiplicare a averii, cât și ca pe un instrument de economisire. De asemenea, consideră că este important ca un investitor să se educe permanent și să treacă toate informațiile prin filtrul personal, nu să investească pe bază de zvonuri și recomandări. În fond, emoțiile personale sunt una dintre cele mai bune călăuze.

„Trebuie să te obișnuiești cu emoțiile pe care ți le generează bursa. Ai niște emoții atunci când câștigi și vezi că faci niște bani din trei click-uri, dar ai niște emoții și atunci când vezi că pierzi. Eu vorbeam cu un coleg din birou și l-am convins și pe el să se uite la bursă ca la un instrument de investiții și săracul nu mai doarme. A investit 250 de euro și se uită toată ziua, că a crescut cu 2%, ca a scăzut cu 3%. Este important, până să ajungi să ai un portofoliu mai mare, să treci prin toată etapa asta de emoții, să vezi ce simți, să te obișnuiești cu fluctuația unui portofoliu”, conchide Ștefan Surcel.  

DICȚIONARUL INVESTITORULUI

1. Scalpingul este o strategie de tranzacționare pe termen scurt care presupune deschiderea mai multor tranzacții și închiderea lor în momentul în care acestea au un profit mic, așadar câștigurile se fac mai degrabă din volumul tranzacțiilor, decât din valoarea lor. Scalpingul este o strategie rareori folosită de traderii începători și necesită disciplină, întrucât o pierdere mare ar putea șterge numeroase câștiguri mici obținute. Față de investitori, care tind să își păstreze tranzacțiile deschise pentru luni sau ani de zile, sau de traderi, care își păstrează tranzacțiile deschise zile sau săptămâni, scalperii le păstrează deschise doar câteva secunde sau minute. Scalpingul se bazează aproape în întregime pe analiză tehnică, se face cel mai adesea pe instrumente derivate și cu levier mare.

2. Stop-loss (SL) și take-profit (TP) sunt tipuri de ordine de tranzacționare folosite de traderi pentru a-și limita pierderea sau pentru a-și asigura profitul pe o poziție existentă, fiind un mod de a-și controla expunerea la risc. Acestea sunt ordine cu instrucțiuni de a închide o poziție prin cumpărarea sau vânzarea unui titlu pe piață atunci când acesta atinge un anumit preț, cunoscut sub numele de stop price. De exemplu, stabilirea unui ordin stop-loss cu 10% sub prețul la care ai cumpărat o acțiune va limita pierderea la 10% prin vânzare. Așadar, stop-loss va fi executat automat atunci când piața merge în direcția opusă poziției tale. Similar, take-profit va fi executat automat atunci când prețul atinge ținta ta de profit.

3. Stop-limit sunt ordine similare cu cele stop-loss, însă presupun vânzarea sau cumpărarea la un preț limită specificat (limit price) atunci când titlul atinge un anumit preț (stop price). În acest caz, există așadar două prețuri specificate. Este posibil ca ordinele stop-limit să nu fie executate, în timp ce un ordin stop-loss va fi întotdeauna executat, presupunând că există cumpărători sau vânzători pentru titlul respectiv. Dezavantajul, ca în cazul tuturor ordinelor limită, este că tranzacția nu se va executa garantat dacă titlul nu atinge limit price în perioada de timp specificată.

ÎN CE MAI INVESTIM

Logistică

CTP N.V. este cel mai mare proprietar, dezvoltator și manager de parcuri industriale și logistice din Europa în funcție de suprafața brută închiriabilă, circa 9,9 milioane de metri pătrați, și cel mai mare de clasă A din România. Compania are o valoare brută a activelor de peste 12 miliarde de euro, 640 de angajați și peste 700 de chiriași în cele 10 piețe în care este prezentă, iar până în 2023 plănuiește să-și extindă portofoliul la 10 milioane de metri pătrați suprafață închiriabilă.

Înființată acum 22 de ani, CTP N.V. s-a listat pe 25 martie 2021 pe Bursa Euronext din Amsterdam printr-un IPO sub simbolul CTPNV, încheind prima ședință de tranzacționare la un preț de 14 euro pe acțiune și o capitalizare de circa 5,5 miliarde de euro. Remon Vos, olandezul care a dezvoltat CTP și care este și principalul acționar, a vândut la listare 15,4% din companie pentru 854 de milioane de euro, rămânând cu o participație de 83%.

După o creștere de peste 20% în lunile care au urmat, astăzi acțiunile companiei se tranzacționează la circa 10,5 euro, în scădere cu 44% de la începutul anului, emitentul având o valoare bursieră de 4,8 miliarde de euro. Spre comparație, AEX, principalul indice bursier de la Amsterdam, înregistrează un declin de 10% în aceeași perioadă, conform calculelor realizate de ZF pe baza datelor de la Investing.com.

La începutul acestui an CTP N.V. a încheiat o emisiune de obligațiuni verzi pe patru ani în valoare de 700 de milioane de euro în cadrul programului său de obligațiuni pe termen mediu (EMTN) în valoare de 8 miliarde de euro. Cererea totală pentru această emisiune a atins un vârf de aproximativ 1,3 miliarde de euro, ceea ce reflectă reputația pe care CTP și-a construit-o în rândul investitorilor în obligațiuni verzi la scurt timp după ce compania a intrat pe piețele de capital pentru finanțare.

CTP N.V. deține șase parcuri industriale în jurul Bucureștiului, respectiv CTPark Bucharest North, CTPark Bucharest West, CTPark Bucharest, CTPark Chitila, CTPark Mogoșoaia, CTPark Bucharest South. În România, CTP deține o suprafață totală de peste 2,1 mil. mp. de depozite de clasa A în 15 orașe: Arad, Brașov, București, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Oradea, Pitești, Sibiu, Timișoara, Turda, Târgu-Mureș, Caransebeș, Ineu și Salonta. Până la finalul anului, portofoliul dezvoltatorului este așteptat să depășească 2,5 mil. mp.

CTP N.V. a încheiat primele nouă luni din 2022 cu un profit net de 596 de milioane de euro, în urcare cu 87,5% comparativ cu aceeași perioadă din 2021. Veniturile nete din chirii au crescut cu 36,8% de la an la an, până la 328,2 milioane de lei, potrivit calculelor realizate de Business Magazin pe baza datelor din raportul financiar trimestrial.

„Continuăm să vedem o cerere puternică din partea chiriașilor, deoarece aceștia caută să dezvolte reziliența lanțurilor de aprovizionare regionale și naționale prin operațiuni de nearshoring/friend shoring, precum și prin menținerea unor niveluri mai ridicate de stocuri aproape de principalele lor piețe. Piețele CEE s-au dovedit a fi rezistente și au proiecții de creștere economică mai ridicate”,

Remon Vos, CEO și cel mai mare acționar al CTP N.V.

Acesta este un material informativ și nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiție. Performanțele anterioare nu reprezintă o garanție a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.