Ce mai produce România dacă lapte, fructe, ciocolată luăm din import și s-au închis fabrici mari de detergent, pastă de dinți și săpun? „Producătorii sunt sugrumați. Băncile nu sprijină producătorii în a face investiții, iar statul mai rău îi încurcă. Nu susține nimeni producția, ci doar importul“

♦ ZF a început o serie de articole prin care dorește să prezinte starea „la zi“ a producției românești. Astăzi, ZF a încercat să creioneze un tablou mai amplu al industriei bunurilor de larg consum, proiect pe care îl va desface și în episoade dedicate fiecărui sector în parte în edițiile următoare.

România își câș­tigă an de an un loc tot mai sus în topul „piețelor de desfacere“ pentru jucătorii străini și nu în clasamentul celor mai mari producători de ali­mente, detergent sau alte bunuri de larg consum, în condițiile în care investițiile majore sunt tot mai des înlocuite de falimente sau închideri de fabrici care nu fac decât să lase un gol „românesc“ pe rafturi și în balanța comercială.

„Producătorii sunt sugru­mați din toate punctele de vedere. Băncile nu sprijină producătorii în a face investiții importante, iar statul nu are nicio treabă cu producătorii, mai rău îi încurcă dacă poate. Au fost anulate facilitățile pe construcții, agricultură și industria alimentară, iar costu­rile au crescut de exemplu pentru un constructor cu 12,5%. Din start, producătorul trebuie să crească prețul. De unde să plătească clienții?“, a spus Daniel Stănescu Vătău, fondator și director general al Global Company Incorporate, care oferă consultanță pentru accesarea fondurilor europene pentru agricultură.

„Și așa vin importurile, în special din Polonia, care subvenționează producătorii, cu prețuri mult mai mici“, a explicat Daniel Stănescu Vătău. El are o experiență de peste10 ani în consul­tanță și de câțiva ani a pus bazele unui business în agricultură.

Iar industria ali­men­tară este cel mai bun exemplu de ramură a economiei care devine tot mai dependentă de importuri, deși episodul pandemiei ne-a arătat că o eventuală altă închidere a granițelor ne va lăsa fără alimente. Carne de porc, legume și chiar mere, lapte care ajunge mai departe la procesare, dar și produse congelate sunt doar câteva din categoriile unde România ar avea un blocaj de furnizare dacă mâine s-ar opri importul.

„La prima vedere producem foarte puțin, iar cei care produc sunt îngreunați, împiedicați să producă, nu sunt susținuți absolut deloc. Eu ca producător am întâmpinat o grămadă de probleme prin modul de implementare a unui proiect cu fonduri europene pentru producția de carne de pui prin întâmplări legislative care nu au legătură directă cu mine. (…) În loc să sprijine firmele care întâmpină probleme, ei dau în cap firmelor“, a mai spus Daniel Stănescu, care adaugă că o altă barieră pentru micii producători este reprezentată de retaileri care impun anumite condiții de livrare și capacități de producție pe care producătorii locali nu le pot îndeplini.

Datele de la Institutul Național de Statistică (INS) arată că deficitul comercial al Ro­mâ­niei în materie de pro­duse aliment­are (cu ex­cep­ția animalelor vii și ce­realelor) a ajuns la 6,3 mi­liarde de euro în 2023, în creștere cu 11% față de anul precedent.

ZF a luat în calcul pentru această analiză 15 categorii precum carne, lapte, lactate, legume, fructe, dar și produse procesate și nu a inclus cerealele și semințele șI oleaginoase, categorii unde România este pe excedent. România exportă grâu, porumb și alte materii prime, dar importă produse cu valoare adăugată mai mare și produse procesate implicit.

Astfel, România continuă să fie de­pen­dentă de importuri, iar acest lucru se vede cel mai bine în cifrele legate de importuri și exporturi. Dome­niul „campion“ la exporturi este car­nea, astfel că importurile s-au situ­at la 1,5 miliarde de euro, doar în ceea ce privește carnea ca ma­terie pri­mă.

La a­ces­tea se a­daugă și pre­paratele din carne și peș­te, unde im­porturile s-au ridicat la 420 mil. euro. Astfel, dacă punem în balanță și exporturile, de­ficitul comercial depășește 1,3 mi­­liarde de euro. Iar acest lucru se datorează inclusiv pestei porcine care a decimat ferme șI a îngreunat reluarea investițiilor.

Importurile sunt mari și în ceea ce pri­vește categoria de lapte și produse lactate, ouă și miere, acestea depășind 900 mil. euro anul trecut. Practic, importurile de lapte, carne, ouă, miere, legume, lactate și fructe depășesc 4,2 miliarde de euro, adică aproape jumătate din importurile de pro­duse agroali­men­ta­re, care s-au ridi­cat la 9,4 miliarde de euro în 2023. Pe de altă parte, exporturile de produse agro­ali­mentare au depășit pentru pri­ma dată 3 mili­ar­de de euro.

Fabricile mari de detergent se închid

Una dintre veștile care au „cutremurat“ sectorul bunurilor de larg consum a fost decizia grupului anglo-olandez Unilever a anunțat că închide până la final de 2024 fabrica de detergent pudră de la Ploiești, unde realiza brandul românesc Dero. În 2022, Dero a fost al doilea cel mai bine vândut brand de detergent din România, după Ariel, având 19,7% din vânzările de 1,9 mld. lei anual, potrivit companiei de cercetare de piață Euromonitor. Vânzările includ atât segmentul de pudră, cât cele de detergent lichid și capsule, dat fiind că brandul e activ pe toate segmentele.

De altfel, Dero este singurul brand românesc mare din piața de detergent dominată clar de mărci internaționale precum Tide, Ariel, Omo sau Persil.

De asemenea, grupul german Dalli, intrat pe plan local în 2014, când a preluat de la P&G fabrica de detergent de la Timișoara, a închis operațiunile de producție din România.

Împreună, ei au cam o treime din piață ca cifră de afaceri aferentă producției de detergent, săpun și articole de curățenie. La polul opus, românii plătesc anual doar pe detergent aproape 2 mld. lei, iar în bună parte produsele vin din import.

ZF a scris în mai multe rânduri că în România consumul de produse precum detergent, pastă de dinți, deodorant ori șampon e sub media europeană și chiar sub cea regională, iar asta în condițiile în care prețurile pentru astfel de bunuri sunt aliniate pe plan local cu cele din Occident, iar asta în pofida diferenței de putere de cumpărare. Multe din aceste articole, atât cele de îngrijire personală, cât și a locuinței vin din import. După închiderea acestor fabrici, în România va mai rămâne o singură unitate mare de producție de detergent operată de un grup străin – cea a P&G de la Urlați, Prahova (unde se realizează capsule). Totuși, mai există și unele businessuri antreprenoriale. Un exemplu este producătorul și distribuitorul ieșean de bunuri de curățenie și îngrijirea locuinței Misavan.

Nicio fabrică mare de săpun sau de pastă de dinți

România nu mai are de aproape două decenii nicio fabrică majoră de săpun solid, gigantul american Colgate-Palmolive închizând unitatea de producție din București în 2004. Astfel, România a ajuns să aibă un deficit de peste 100 de milioane de euro doar din acest segment.

Dove (marcă a Unilever), Protex (Colgate-Palmolive), Palmolive (Colgate-Palmolive), Fa (Henkel) și Nivea (Beiersdorf) sunt exclusiv aduse din import, pentru că atunci când vine vorba de săpun  atât solid, cât și lichid, toți acești giganți văd România drept o piață de vânzare, de consum, nu și una de producție. În plus,  Colgate-Palmolive, gigantul american a închis în 2008 singura fabrică mare de pastă de dinți din România, acum consumul provenind în principal din import.