Probleme mari pentru cea mai cea mai puternica tară europeană, care rămâne, pur și simplu, fără forță de muncă

În vremea pandemiei, unii antreprenori din Europa și SUA sperau ca o rece­siune sau mai multe să creeze în sfârșit un surplus sănătos de forță de muncă. Criza economică de atunci a fost atipică pentru că ajutoarele date de guverne com­paniilor și angajaților au împiedicat distrugerea locurilor de muncă.

În Germania recesiunea a venit din nou, de data aceasta nemaiexistând subvenții pentru piața muncii, iar în SUA este pe undeva pe aproape, și cu toate acestea disponibilizările, câte sunt, nu reușesc să urce rata șomajului. Pentru unii analiști, acesta este un semnal îngri­jorător: economiile mature rămân fără munci­tori, ceea ce înseamnă că trebuie schimbat mo­delul economic, riscul fiind erodarea prospe­rității și frânarea dezvoltării.

Germania capitalistă a fost reconstruită și s-a dezvoltat puternic după al Doilea Război Mondial cu ajutorul muncitorilor importați din Turcia. Mulți dintre ei au rămas acolo. Ca eco­nomie avansată, în ultimele decenii s-a lovit de problema îmbătrânirii populației și a reducerii forței de muncă. De aceea, Berlinul a văzut în criza migranților din 2015 o oportunitate și a deschis ușile țării pentru o bună parte dintre noii veniți pe continent.

Câțiva ani mai târziu aproape că a intrat în conflict cu Polonia în în­cer­carea de a atrage forță de muncă ucraineană. Acum, din cauza cos­tului prea ridicat al vieții în Polonia, o parte din­tre refugia­ții ucraineni care au fugit de război acolo se mută în Germa­nia, unde cred ei că găsesc opor­tunități mai multe. Însă cea mai mare economie euro­peană ar avea nevoie de 400.000 de muncitori noi pe an, arată o analiză Bloom­berg. Germania rămâne fără forță de muncă, o tendință vizibilă și în altă părți ale lumii. În SUA, spre exemplu, unul dintre cele mai mari mistere economice este ce fel de recesiune bate la ușă când rata șomajului nu crește.

De obicei, în America, unde pla­sele de protecție socială nu sunt la fel de cu­prinzătoare ca în Europa, recesi­u­nile sunt aso­ciate cu dispo­ni­bilizări și dis­trugeri de locuri de muncă. Cehia are de câți­va ani cea mai redusă rată a șomajului din lumea dezvol­tată. Penuria de forță de mun­că este o boală econo­mi­că cronică acolo, iar eco­nomia abia se mișcă. Dar ce se întâm­plă în Germania are efecte asupra în­tregii economii europene.

Potrivit calcu­le­lor unui institut de cercetare economică german, forța de muncă, repre­zen­tată acum de 47 de milioane de persoane, a atins apogeul la sfârșitul secolului trecut și va începe curând, dacă nu o face deja, să stagneze. Ar fi începutul declinului superciclului de dez­voltare în care țara s-a transformat dintr-o ruină în locomotiva Europei. Până acum, pros­peritatea germană a fost creată de o forță de muncă în expansiune. „Acele zile au apus“, spun analiștii băncii de dezvoltare KfW. „Fun­dația pentru continuarea prosperității se fărâmițează.“ Dacă germanii care se pensio­nează nu sunt înlocuiți printr-un flux semni­ficativ de migranți, forța de muncă se va micșo­ra cu 3 milioane de persoane în următorii câțiva ani, sau cu 7%. Reducerea forței de muncă ar avea ca efect ceva ce în germani trezește o teamă istorică: inflație. Iar inflația erodează puterea de cumpărare. Dar și cea mai la îndemână soluție, importul masiv de forță de muncă, trezește teamă.

Dintre refugiații primiți de Germania în 2015, doar jumătate s-au angajat în următorii cinci ani. Iar sprijinul popular pentru partide politice xenofobe precum Alternativa pentru Germania crește. Dacă nu este schimbat modelul economic și nu este găsită o nouă sursă de suplimentare a forței de muncă, creșterea ecomomică a Germaniei probabil că nu va depăși 1% în următoarele decenii, arată calcu­lele Bloomberg Economics. FMI redă o per­spectivă similară.

„Curenții potrivnici ai îmbătrânirii popu­lației se manifestă deja și cu timpul vor deveni mai puternici“, spune un expert de la FMI. Germania este un caz aparte pentru că se con­fruntă cu cele mai puternice forțe demografice negative din rândul economiilor mari dezvol­tate. Doar Japonia, o societate mai închisă, cu o participare redusă a femeilor la forța de muncă și cu o populație în îmbătrânire mai accelerată are probleme mai mari.

Italia se îndreaptă și ea spre o criză demo­grafică și a forței de muncă, dar această țară are la dispoziție o sursă de muncitori internă valoroasă: doar 40% din femeile cu vârstă de muncă sunt active economic. Germania a epuizat și această resursă. Ce a mai rămas sunt pensionarii. Dar mai puțin de 9% din germanii de 65 de ani sau mai mult muncesc, față de 20% în cazul americanilor sau 25% în cazul japo­nezilor. Visul pensionarului german este să se bucure de timpul liber și să vadă lumea. Creș­terea vârstei de pensionare este o soluție cu efecte prea slabe. O altă rezolvare, parțială, ar fi adoptarea de noi tehnologii mai eficiente în muncă, însă Germania este notorie pentru rezistența la digitalizare.