Problema nu este că vicepremierul Oana Gheorghiu a fost agent de vânzări pentru Schwarz Digits, ci că Nicușor Dan, premierul Bolojan, sau oricare alt oficial al statului român nu sunt agenți de vânzări pentru gemurile Topoloveni/Răzvan Idicel sau pentru trenurile Softronic sau Leon sau pentru capitalul românesc

Ca să promoveze relațiile economice și de business americane, președintele Trump i-a luat în avion, în vizita în China, pe cei mai importanți executivi ai companiilor americane, începând cu Elon Musk de la Tesla, până la CEO-ul grupului financiar Citi. Și nu a avut nicio problemă să facă lobby cu ei și pentru ei la chinezi. Și niciun funcționar american nu cred că l-a întrebat de ce promovează interesele private ale unor companii americane.

La București, ambasadorii Statelor Unite, Germaniei, Franței, Austriei, Ungariei, Poloniei, Italiei etc. sunt primii care deschid ușile autorităților române – președinție, Guvern, ministere, autorități publice, companii de stat – pentru a aduce cu ei și a promova companiile din țările lor. La aceeași masă de la Guvern găsim ambasadorul sau atașatul comercial împreună cu companii din țara respectivă. Și nimeni nu are niciun fel de problemă cu acest lucru, pentru că în fișa postului ambasadorului scrie că trebuie să-și promoveze companiile din țara lui, să le ajute să cîștige contracte și să aibă vânzări.

Într-o lume globalizată, interesul economic stă la aceeași masă cu interesul politic și de securitate. Trump a declanșat un război comercial mondial pentru a forța țările care aveau un surplus comercial față de America să cumpere produse și servicii americane, începând de la gaz lichefiat, mașini, produse agricole, armament, până la produse IT. Ca să nu mai vorbim de serviciile financiare, atunci când capitalul american este luat cu împrumut de alte țări, pentru care plătesc dobândă sau dividende.

Pentru a intra pe alte piețe cu produse și servicii, pentru a scoate alte țări de pe alte piețe, s-au declanșat și se declanșează războaie.

Americanii vor să înlocuiască gazul rusesc în regiune și în toată Europa cu LNG-ul american, care este mai scump.

Trump este vârful de lance al intereselor economice, comerciale și de business americane. Iar pentru asta America oferă securitate la schimb.

La București nimeni nu promovează nimic, toată lumea fuge de business, toată lumea spune că nu este treaba Guvernului sau a președintelui să promoveze companiile private, și, ironic, în special cele românești, pentru că asta ar fi trafic de influență și te caută DNA.

Toate țările încearcă să-și vândă produsele și serviciile realizate de companiile din țara lor.

Dacă te uiți de curiozitate în stenogramele Comitetului Central al PCR, rămâi uimit cât de mult puneau accentul comuniștii pe vânzarea de produse românești în afară. Se făceau planuri de vânzare ca în cel mai pur sistem capitalist, se deschideau piețe, iar în discuțiile la cel mai înalt nivel politic se punea problema schimburilor comerciale export/import.

România va cumpăra armament din afară, de la nemți, de la francezi, de la americani, de la italieni, cu celebrul împrumut SAFE de la Bruxelles. Problema nu este că noi cumpărăm armament de la Rheinmetal, ci că nu le vindem și noi nemților produse și servicii din România. Poate nu avem capacitatea tehnică, tehnologică și de securitate de a produce în România componente pentru Rheinmetal, dar poate nemții ar fi fost obligați să cumpere altceva din România. Dar pentru asta cei de la Guvern, generalii care decid achizițiile, consilierii economici și de securitate care se învârt în jurul înzestrării armatei pentru a cumpăra armament din afară ar trebui să știe ce să vândă nemților, francezilor, americanilor, italienilor. Iar aici există o gaură totală, un adevărat Triunghi al Bermudelor, în nivelul de cunoaștere a ceea ce au de vânzare sau pot să vândă companiile românești.

Multinaționalele care operează în România sunt parte a unor grupuri globale și știu tot fluxul comercial.

Dar companiile românești ce au de vândut?

Pe culoarele comuniste din interiorul Palatului Victoria, din interiorul ministerelor, chiar de la Palatul Cotroceni, ar trebui să existe tot timpul panouri de prezentare, pliante, flayere cu ce se poate cumpăra din România, adică ce are de vândut România antreprenorială.

Poate când se cumpără niște fregate cu un miliard de euro, fericitul vânzător ar putea cumpăra și el ceva de aici.

Problema nu este că Oana Gheorghiu a fost, cred că neintenționat, un agent de vânzare pentru produsele Schwarz Digits, care are o companie și angajați în IT în România, ci că președintele Nicușor Dan, premierul Ilie Bolojan sau cel care va veni premier, ceilalți miniștri nu sunt agenți de vânzări pentru magiunurile Topoloveni sau gemurile lui Răzvan Idicel, pentru trenurile Softronic sau Leon, sau pentru oricare alt produs sau serviciu realizat în România.

În lumea de astăzi totul se bazează pe vânzare, totul se bazează pe cucerirea de noi piețe, pentru care, repet, se declanșează și războaie comerciale, și războaie în adevăratul sens al cuvântului.

Măcar dacă am ști și noi ce avem de vânzare, că de importat, toată lumea știe.