Pro și contra legii bacșișului. Astăzi: contra. „Cu legea asta o să ajungem să avem doar fast-food-uri, unde nimeni nu lasă bacșiș, ori restaurante care folosesc personal din Asia sau aplicații“

♦ De la 1 ianuarie a intrat în vigoare legea bacșișului, astfel că acum această sumă de bani lăsată în mod voluntar de clienți este ilustrată separat pe bon și este fiscalizată ♦ Mai exact, angajatul plătește 10% impozit pe bacșiș, fie acesta achitat de client cu cardul, fie cash.

Sorin Barbu, proprietarul restau­rantului La Finca by Alioli, al lanțului de pescării La Pescaderia și al băcăniei Jamoneria, spune că legea bacșișului în forma ei actuală va duce la o plecare a oamenilor către alte industrii.

„Fiscalizarea bacșișului cash este foar­te grea. Plus că suma plătită de cli­enți drept bacșiș va scădea pentru că oa­menii, clienții, vor zice că nu vor să dea bani la stat. Anterior, media era de 8% din valoarea comenzii drept tips“.

Antreprenorul e astfel de părere că legea va reuși să facă ce nu a reușit pandemia – să lase restaurantele și ba­rurile fără ospătari și bucătari.

„Majoritatea angajaților din HoReCa trăiesc din tips. Nu doar material, dar și psihologic, ei pot evalua o „zi bună“, care să îi motiveze, după bacșișul cal­culat la finalul zilei. Tipsul reprezintă banii de lapte pentru copil, lăsați pe masă soției înainte să plece la serviciu. Tipsul reprezintă banii din care părin­ții cumpără copiilor „ceva bun“ la fina­lul unei zile lungi de muncă în care nu au putut petrece mai mult timp cu familia.“

Sorin Barbu adaugă că aproape o treime din angajații cu care a interac­țio­nat în cei peste 10 ani de când acti­vează în industrie au popriri pe salariu, iar bacșișul este sursa lor de venit pe care se bazează. Fiscalizarea și impo­zi­ta­rea acestuia îi vor determina pe mulți oameni să plece. El spune că unii se vor orienta către retail sau către curie­rat, industrii care angajează puternic, dar alții vor pleca din țară.

„Într-o țară în care salariile din in­dustria ospitalității sunt printre cele mai mici din Europa și unde impozi­tele nu sunt corelate în niciun fel cu ceea ce ne oferă statul, legile de acest fel ne îngreunează și mai mult munca de zi cu zi.“

Mai exact, el spune că angajatul nu vede de ce să plătească impozit pe bac­șiș în contextul în care de banii aceștia el nu primește de la stat, ca în Occi­dent, un sistem sanitar bun sau un sistem de învățământ modern.

„Sunt restaurante care au decis să susțină ele cei 10% aferenți impozitu­lui ca să nu piardă angajați“, spune antreprenorul fără a oferi nume.

Din punctul de vedere al acestei legi, bacșișul este orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de anumiți operatori: cei care operea­ză pe codul CAEN de restaurante (5610) și/sau baruri (5630).

Proprietarul restaurantului cu specific spaniol La Finca spune că are 30 de oameni în restaurante. Temerea lui e că cei mai mulți oameni din industrie care vor pleca vor fi ospătarii. De regulă, aceștia au salarii mai mici pentru că primesc o pondere mai mare din bacșiș. În cazul lui, Sorin Barbu spune că bacșișul se împarte egal între toți oamenii, după modelul din Spania, unde el a trăit mulți ani. Există însă restaurante unde se fac diferențe, iar ospătarii ajung să ia 60% versus 40% oamenii din bucătărie. Și salariile sunt diferite.

„Noi împărțim bacșișul în fiecare seară pentru că oamenii sunt obișnuiți cu modelul acesta. Am înțeles că sunt unele localuri unde bacșișul se va împărți la final de lună, dar oamenii nu sunt obișnuiți așa, mulți trăiesc de la o zi la alta.“

Sorin Barbu adaugă că în Spania un ospătar ajunge să câștige 1.100-1.200 de euro, dar lucrează 5-6 zile pe săptămână. În România, oamenii lucrează două zile cu două zile și atunci un ospătar ajunge să câștige 700 de euro salariu și asta în București doar. Dar, ca restaurant, ca să funcționezi ai nevoie de doi ospătari.

„În țara noastră, a doua cea mai săracă din Europa după Bulgaria, meseria de ospătar nu e văzută bine. Nimeni nu se laudă aici că e ospătar. Dacă pe lângă asta mai și impozitezi bacșișul, oamenii vor pleca. Plus că eu cred că suma încasată de oameni va scădea.“

ZF a calculat ieri cât ar putea încasa statul din acest impozit. În 2019, cel mai bun an pentru industria HoReCa, încasările raportate de companiile care au declarat unul dintre cele două CAEN-uri s-au ridicat la 17,5 mld. lei. Ținând cont că 2022 a fost un an bun, fară restricții pentru industria ospitalității, și că jucătorii din domeniu spun că este comparabil cu 2019, ZF a estimat încasări similare anul trecut pentru acest sector.

Astfel, românii au lăsat anul trecut 17-18 mld. lei în restaurante, cafenele și baruri. Ținând cont că nu în toate unitățile de HoReCa se lasă bacșiș și oricum nu toți clienții fac asta, pornind de la încasări de 10 mld. lei și o medie de 10% a bacșișului, rezultă că suma totală ce intra anual în buzunarele salariaților e de 1 mld. lei. La un impozit de 10%, rezultă că statul ar încasa 100 mil. lei, arată estimările ZF.

„Cu legea asta o să ajungem să avem doar fast-food-uri (unde bacșișul e mic sau inexistent – n.red.) ori restaurante care folosesc personal din Asia sau aplicații.“

Totuși, angajații din Sri Lanka sau din alte țări din Asia nu sunt o soluție pe termen lung, spune Sorin Barbu. Ei nu se vor integra așa cum s-au integrat românii în Spania sau Italia pentru că ei nu vin aici cu gândul de a rămâne.

În opinia lui, singurul avantaj al legii e că acum se poate lăsa bacșiș și pe card, lucru care înainte nu era de multe ori posibil.