Privind în prăpastie: cum putem evita ca viitorul să arate și mai rău?

Ultimele zile s-au remarcat prin aglomerația de vești deloc bune: România a rămas în urmă față de calendarul privatizărilor asumat cu FMI și UE, iar cheltuielile bugetare au crescut cu 8,5% pe primele luni față de un plan de creștere de 2,4% pentru tot anul 2012, ducând deficitul la 7,2 mld. lei, față de un plafon de 6,8 mld. lei convenit cu FMI pentru prima jumătate a anului. Criza din zona euro face ca previziunea de creștere economică să se țină numai de banii publici: “Sectorul de construcții e așteptat să-și continue performanța bună, grație lucrărilor de infrastructură cofinanțate de UE. Previziunea noastră de creștere pentru 2012 rămâne neschimbată la 1,2%, în condițiile consolidării consumului în an electoral”, afirmă Dumtru Dulgheru, economist al BCR. Experții BCR se tem că deficitul bugetar ar putea trece de 3% din PIB și recomandă acțiuni imediate pentru remedierea situației, în timp ce Mateusz Szczurek, economist-șef pentru ECE în cadrul ING Bank, atrage atenția că în astfel de condiții, trecerea la o impozitare progresivă a veniturilor, cu un plafon maxim de 16%, care figurează în proiectul economic al USL pentru 2013, “va duce la pierderi mari de venituri fiscale și la o revizuire masivă a proiecțiilor bugetare”.

Alte instituții și-au ajustat deja previziunea pentru creșterea PIB în acest an: e cazul Băncii Mondiale, care de la o estimare de 3,7% vara trecută a ajuns în ianuarie la 1,5%, iar acum s-a oprit la 1,2%. Totuși, în prezentarea de săptămâna trecută a raportului EU11 (noile state membre ale UE plus Croația), François Rantrua, directorul pentru România al Băncii Mondiale, ne-a lăudat performanțele – creșterea economică de 2,5% din 2011, “una dintre cele mai mari din UE”, felul cum sistemul bancar a rezistat tensiunilor externe, scăderea inflației -, apreciind că “perspectiva macro a României arată mai bine decât a celor mai multe dintre țările comparabile din UE”. Banca, cu care Guvernul tocmai a semnat un acord de credit de 1 mld. euro și are în derulare programe de asistență pentru reforma administrativă, fiscală, a transporturilor, a energiei și a sectorului medical, prevede pentru 2013 o creștere a PIB de 2,8%, mai slabă decât pentru Lituania (3,5%), Polonia (3,2%) sau Slovacia (3,1%), dar mai bună decât cea a Bulgariei (2,5%), a Ungariei (1,5%) ori a Cehiei (1%).

De aici încolo încep însă greutățile. “Centrul de greutate al politicilor de reformă va trebui să treacă treptat de la stabilizarea macro la stimularea creșterii economice sustenabile, prin abordarea cauzelor profunde ale dezechilibrelor manifestate în cursul crizei”, spune Rantrua. Cu alte cuvinte, Banca Mondială, instituție care se ocupă cu precădere de tendințele economice calitative, nu de cele strict cantitative, cere măsuri de contracarare a celui mai neliniștitor fenomen adus de criză: după ce standardele de viață în Europa începuseră să se armonizeze în deceniul trecut, decalajele de calitate a dezvoltării (deci nu de creștere economică) dintre UE15 și nou-venitele din Est s-au accentuat din nou și se vor accentua pe mai departe, urmând ca revenirea la convergență, cel puțin din punctul de vedere al veniturilor pe cap de locuitor, să devină vizibilă abia prin 2050.

Câteva piese de puzzle constatate în raportul BM: țările din UE11 ca grup sunt cu mult în urma UE15 la indicatorii legați de inovație și de calitatea educației, rata emigrării în rândul populației cu educație terțiară este printre cele mai mari în Est, regiune incapabilă să atragă ea însăși din alte părți imigranți cu calificări înalte, iar emigrația totală ar urma să ducă la o pierdere totală de forță de muncă de cca 19% în UE11 în perioada 2010-2050. Multinaționalele și firmele cu capital străin le depășesc sistematic pe cele locale la productivitate și inovație, întrucât atrag cu ușurință forța de muncă de cea mai bună calitate și cumpără cele mai productive firme locale. Integrarea financiară și comercială a Vestului cu Estul a făcut țările estice prea dependente de băncile occidentale și de exporturile către UE15.

În fine, presiunile pentru creșterea cheltuielilor sociale vor crește pe măsură ce situația demografică se înrăutățește, exact într-o perioadă când Europa de Vest descoperă ea însăși că modelul ei social nu mai funcționează. Care ar fi remediile propuse de Banca Mondială?