Primul președinte produs al străzii

Scriu acest articol luni, 5 mai, ora 23:40. El va fi publicat luni, 12 mai, în Business MAGAZIN și vineri, 16 mai, pe zf.ro, cu 48 de ore înainte de a afla cine este noul președinte al României. Între momentul în care scriu articolul și momentul publicării se pot întâmpla foarte multe lucruri care ar putea schimba realitatea din articol.

Nu știu dacă mulți au mizat pe această finală – George Simion versus Nicușor Dan – atunci când a început procesul electoral, în toamna lui 2024. Atunci, Ciolacu și Ciucă erau favoriți, George Simion era și el în prim-plan, ca președinte AUR, iar de Călin Georgescu nu auzise lumea. Până la urmă, dacă voturile românilor i-au adus pe cei doi în finală, trebuie să îi luăm ca atare.

George Simion și Nicușor Dan au câteva calități comune care i-au adus aici: tenacitate, ambiție, voință, determinare și, nu în ultimul rând, nebunie. Cei doi au început în stradă, prin anii 2000, fiecare cu o altă temă.

Nu știu dacă sunt cei mai buni candidați, dar sunt candidații pe care i-am votat cu toții: fie direct, adică am pus ștampila pe numele lor în primul tur, fie am votat cu alții care nu au ajuns în finală, fie nu am votat cu nimeni, așteptând astfel să iasă președintele perfect, mai bun decât noi.

Foarte mulți se întreabă cum de am ajuns aici, să votăm între un ultraș populist, naționalist, zgomotos și „bătăuș” și un olimpic la matematică, activist, ONG-ist, fără prea multă carismă, cu „ochelari de cal”, care nu răspunde la telefon și cu o singură temă câștigătoare – „Jos mafia imobiliară!”.

Mulți se întreabă de ce au fost votați cei doi, care nu sunt parte din partidele mari, care au puterea financiară, logistică și mediatică. 3,8 milioane de români, din țară și din diaspora, l-au votat conștient pe George Simion, regăsindu-se în discursul lui. Toți aceștia au vrut să-și ia revanșa față de partidele tradiționale, față de establishmentul politic perpetuat la putere de decenii.

De cealaltă parte, 2 milioane de români din țară și, mai puțin, din diaspora l-au votat pe Nicușor Dan pentru lupta lui dusă în București, pentru faptul că se luptă cu sistemul mafiot. Mulți l-au votat pentru că nu au vrut să-l voteze pe Antonescu, produsul trecut al sistemului readus în prim-plan.

La votul din primul tur au ieșit doar 9,5 milioane de români din aproape 18 milioane care, teoretic, ar putea vota. Prezența la vot a fost mai mică decât așteptările, pentru cât scandal s-a făcut cu reluarea alegerilor și cu dorința de răzbunare.

O parte din cei care nu au ieșit la vot mi-au comentat, afirmând că românilor li s-a urât cu binele, având în vedere votul pe care l-au dat. Toți așteaptă acum de la Simion casele de 35.000 de euro, iar de cealaltă parte, unii se întreabă cum de lumea îl votează pe Nicușor Dan, în condițiile în care nu a dezvoltat nimic la primărie, ci doar s-a luptat cu mafia imobiliară blocând autorizațiile de construcție, deci implicit a blocat businessul.

Nu știu ce vor cei aproape un milion de români din diaspora care au ieșit la vot de la cei din țară, în condițiile în care ei nu locuiesc aici și nu se confruntă cu problemele locale, ci doar au o percepție legată de România, pe care și-o formează citind știrile sau când vin în vacanță.

Dar, până la urmă, și cei din afară, și cei din țară au dat un vot antisistem, împotriva unor fețe pe care le identifică drept liderii corupției, ai furtului și ai blocării unor reforme.

Deși România a înregistrat, statistic, cea mai spectaculoasă creștere economică din Uniunea Europeană din ultimii 20 de ani, recuperând față de țările occidentale și fiind în acest moment pe același platou cu Polonia la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare – adică la 80% din media UE –, analistul politic Radu Magdin, CEO al firmei de consultanță Smartlink Communication, a spus la ZF Live:

„Este trist să vezi cum o țară de succes, cu indicatori economici buni, se prăbușește sub frustrarea percepției de eșec. Realitatea românească nu este atât de rea pe cât o avem noi în percepție. Noi suntem o țară care nu are grijă de imaginea sa. Plătim un preț pentru că lumea se îngrijorează mai mult cu privire la piața noastră decât cu privire la realitatea economică efectivă.”

Acesta este primul test mai puternic de a vedea dacă tot acest parcurs economic, cel puțin din punct de vedere statistic, va rezista rezultatului alegerilor prezidențiale și evoluției evenimentelor politice.

Vom vedea dacă instituțiile funcționează independent de cine este la Cotroceni sau la Palatul Victoria. Vom vedea dacă antreprenorii, investitorii, multinaționalele, businessul și economia sunt suficient de rezistente pentru a face față schimbărilor, dorinței de revanșă, dorinței de a vedea sânge.

Vom vedea dacă trăim prea bine, dacă trăim pe datorie, dacă suntem în stare să ne administrăm singuri, să mergem înainte pe cont propriu. Vom vedea dacă avem suficiente resurse financiare, politice, sociale, economice interne pentru a face față asaltului unei dorințe de schimbare, unei dorințe de revanșă, unei dorințe de a nu-i mai vedea pe unii sau pe alții.

Luni, pe 19 mai, vom avea un nou președinte, venit din stradă, cu o altă percepție legată de politică decât cea tradițională. Nu știu dacă cei doi candidați care își dispută finala sunt ceea ce v-ați dorit, dar unul dintre ei vă va reprezenta în țară și în afară.

Nu știu câți veți veni la vot, dar rezultatul va fi al tuturor, al celor care au votat, dar și al celor care nu au votat. A sta la o terasă, la un prosecco și un cappuccino, comentând de pe margine, poate să însemne două lucruri: fie că societatea, businessul, economia sunt atât de stabile încât nu este nevoie să mergi la vot, fie că ne lăsăm în seama opțiunii politice a altora.

(cristian.hostiuc@zf.ro)