Primiți cu valul al doilea al crizei?

Guvernul de la București a fost “elevul model al FMI”, spunea recent ambasadorul Franței, Același argument era reluat de ministrul Elena Udrea când susținea ideea că România e acum mai bine pregătită de un eventual nou val al crizei nu doar decât în urmă cu trei-patru ani, dar și în raport cu celelalte țări europene. Iar cancelarul german Angela Merkel, în discursul de vinerea trecută în care a încercat să-i convingă pe parlamentarii germani să-i dea mandat pentru o înăsprire a regulilor fiscale în UE, a lăudat “sacrificiile” unor țări din afara zonei euro, ca Bulgaria, România și statele baltice, adică reformele acceptate în numele aderării la zona euro.

România din 2011 a făcut într-adevăr progrese cu totul remarcabile față de 2008. Analiștii agenției de evaluare financiară Coface arată că România a avut una dintre cele mai mari rate de reducere a deficitului de cont curent din Europa, de la 13,4% din PIB în 2007, la 4,4% din PIB estimat pentru 2011, “deci o diminuare a dependenței de capitalurile străine”. Economia “are însă un deficit de cont curent încă ridicat comparativ cu noile state membre UE, în medie de 1% din PIB la sfârșitul primului trimestru, în timp ce țări precum Lituania, Letonia, Estonia înregistrează excedente ale contului curent”, spun analiștii Coface, adăugând că în condițiile în care rata de economisire internă rămâne la niveluri scăzute, “este probabil ca aceste deficite să persiste în perioada imediat următoare”.

Această situație este importantă pentru că, așa cum atrag atenția la unison economiștii români și străini, va fi obligatoriu ca România să se descurce cu alte surse de finanțare decât banii aduși în țară de băncile străine – iar aceasta atât în privința nevoii de bani a statului, ale cărui costuri de îndatorare au crescut din cauza tensiunilor de pe piețe, cât și în privința nevoii de bani a afacerilor. Lucrurile sunt cu atât mai delicate cu cât investițiile străine directe au scăzut cu 52% în primele opt luni, în timp ce gradul de acoperire a deficitului de cont curent cu investiții străine directe s-a redus de la un maxim de 93% în septembrie 2009 la 24,10% în septembrie 2011.

Celălalt capitol la care România a excelat comparativ cu celelalte țări europene este, desigur, consolidarea fiscală – atât a deficitului bugetar general (de la 9% din PIB în 2009 la 6,9% anul trecut și 4,9% anul acesta, în estimarea Comisiei Europene), cât și a celui structural, adică din care s-a eliminat influența ciclurilor economice (de la 9,1% în 2009 la 5,9% anul trecut și 3,7% anul acesta). Ea are însă o problemă, remarcă analiștii Raiffeisen Bank România – faptul că a fost realizată în principal pe seama tăierii cheltuielilor, în special a cheltuielilor cu salariile în sectorul public (care au scăzut de la 10,9% la 8,9% din PIB între 2009 și prima jumătate a anului curent, calculat în bază ESA95) și a investițiilor totale (de la 6% la 2,5% din PIB), în timp ce cheltuielile cu bunurile și serviciile chiar au crescut (de la 6,9% la 7,2% din PIB). Per total, în aceeași bază de calcul, totalul cheltuielilor a rămas la fel ca pondere din PIB (41,1%).