Prima femeie care reușește într-un univers condus anterior de bărbați: a devenit ministru de finanțe al unei economii din G8, a condus FMI și conduce acum BCE

Christine Lagarde este prima femeie care a devenit ministru de finanțe al unei economii din G8 (Franța), este prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internațional (FMI) și este prima femeie care conduce Banca Centrală Europeană (BCE). Aceste premiere vin într-un univers financiar mondial dominat și condus mult timp de bărbați. Care este povestea Christinei Lagarde?

Sistemul financiar este în continuare dominat de bărbați, dar criza financiară și economică care a izbucnit în 2007/2008 a trecut unele dintre cele mai importante frâie în mâinile unor femei care rescriu istoria leadershipului în instituțiile financiare mondiale. Christine Lagarde a fost caracterizată ca o figură impunătoare, carismatică, cu o personalitate foarte puternică, care se evidențiază clar ca lider. Se simte în largul ei când vorbește cu oamenii, nu este arogantă și abordează direct problemele, jonglând cu cuvintele cu diplomație. Este renumită pentru abilitățile solide de negociere și nu este de mirare, având în vedere faptul că a lucrat mulți ani ca avocat corporatist și a avut multe funcții în viața politică în Franța.
Din pozițiile importante deținute în lumea finanțelor internaționale, franțuzoaica Christine Lagarde (63 de ani) – supranumită „rock star of finance” –  a ajuns să-și pună amprenta asupra întregii economii mondiale, să influențeze piețele financiare, chiar și numai prin cuvintele rostite, și, practic, să-și pună indirect amprenta asupra vieții fiecăruia dintre noi prin deciziile pe care le girează.
Născută în anul 1956 la Paris într-o familie de profesori, Christine Madeleine Odette Lagarde este avocat de profesie, absolventă a Școlii Superioare de Drept din Paris și a Institutului de Studii Politice din Aix-en-Provence. Franțuzoaica este divorțată, mamă a doi copii, vegetariană, pasionată, printre altele, de yoga și grădinărit. În adolescență a fost membră a echipei naționale de înot sincron.
Christine Lagarde are o importantă experiență internațională, fiind timp de mai mulți ani șefa firmei internaționale de avocatură Baker & McKenzie din Chicago. Până să ajungă în fruntea FMI, a deținut diverse portofolii de ministru în Franța, ajungând și ministru de finanțe – prima femeie care a devenit ministru de finanțe al unei economii din G8. Financial Times a desemnat-o în 2009 cel mai bun ministru de finanțe din zona euro, în timp ce revista Forbes a clasat-o în primele 20 cele mai puternice femei din lume.
În 2011, Christine Lagarde a devenit prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internațional de la înființarea acestuia în 1944. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea managing director al FMI, a câștigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2007/2008, având un rol important în salvarea euro. Ea a condus instituția financiară internațională cu sediul la Washington în perioada 2011-2019. FMI a redevenit un pion important pe scena finanțelor internaționale odată cu venirea crizei economice mondiale, după ce anterior ajunsese în situația de a fi nevoit să-și justifice rațiunea de a mai exista și se uita cum îi scad veniturile pentru că nu mai avea pe cine să finanțeze.
Pe parcursul crizei, realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere instituțiile financiare internaționale, estimările optimiste privind creșterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creșterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.
La FMI Christine Lagarde a fost cu ochii și pe creșterea economică, iar după ce a părăsit Washingtonul pentru Frankfurt în toamna anului 2019, pentru a prelua conducerea BCE, ea urmărește în continuare, printre altele, și relansarea creșterii economice.
Alegerea Christinei Lagarde la conducerea BCE – instituția din inima zonei euro a fost o surpriză, cu atât mai mult cu cât a fost exclusă această posibilitate în trecut. O alegere neconvențională și controversată pentru șefia BCE în condițiile în care ea nu a fost nici economistă, nici șef de bancă centrală, după cum au criticat unii analiști.
La conducerea BCE, noul gardian al euro a primit o moștenire destul de dificilă, concretizată în normalizarea politicii monetare, caracterizată în prezent de dobânzi foarte mici și chiar negative și de reluarea achizițiilor de active de către BCE, și îndepărtarea pericolului „japonizării“ Europei. Japonia a ajuns în deflație după spargerea unei bule financiare în 1990. Iar inflația și dobânzile reduse pentru o perioadă mare reduc dramatic spațiul de manevră într-o nouă criză economică.
Strategia adoptată după criza financiară izbucnită în urmă cu mai bine de un deceniu, cu stimulente importante și recapitalizări bancare, a dat rezultate câțiva ani, dar acum, inflația, un indicator al echilibrului economiei urmărit de BCE și Fed, este sub țintă atât în zona euro, cât și în SUA. Iar politicile radicale precum ratele negative ale dobânzilor au devenit foarte nepopulare în unele țări.
Predecesorul Christinei Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a avut grijă de zona euro în cea mai dificilă perioadă din istoria acesteia, reușind să salveze euro, să țină uniunea monetară închegată și să scoată economia din criză, cu un efort financiar fără precedent, dar și cu discursul devenit celebru prin cele trei cuvinte, „orice este nevoie“ („whatever it takes”) pronunțat la paroxismul crizei datoriilor suverane din zona euro.
În primul său discurs important de la ocuparea funcției de președinte al BCE, Christine Lagarde a cerut ajutor guvernelor europene, care lasă pe umerii băncilor centrale obiectivul relansării economiilor, pentru ca economia zonei euro să se revigoreze. Ea a explicat că este nevoie de un nou mix de politici în care investițiile publice sunt accelerate pentru reducerea greutății ce apasă pe politicile monetare de stimulare pentru ca regiunea să se revigoreze. Franțuzoiaca a transmis că instituția pe care o conduce va continua să sprijine economia zonei euro și a spus că politica bugerară este un element cheie pentru depășirea celor două provocări principale ale uniunii monetare: schimbarea naturii comerțului global, blocat de politici protecționiste, și încetinirea creșterii economice interne.
„Pentru a culege toate roadele măsurilor noastre de politică monetară, alte zone ale politicii trebuie să contribuie mai hotărât la îmbunătățirea potențialului de creștere pe termen lung, sprijinind cererea și reducând vulnerabilitățile. Guvernele cu spațiu bugetar ar trebui să fie gata să acționeze într-o manieră eficientă și din timp. În țările în care datoria publică este ridicată, guvernele trebuie să urmeze politici prudente și să-și atingă țintele de echilibru structural“, a spus Lagarde.
Într-un context economic delicat, marcat de semnale mixte, cu provocări precum Brexitul, războiul comercial SUA-China și disensiuni la nivelul Europei (și chiar în cadrul boardului BCE), fosta șefă a FMI a optat pentru cartea prudenței la primele decizii în fruntea BCE, începându-și mandatul cu menținerea dobânzilor pentru zona euro la minime record, în ton cu așteptările. BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică și a inflației prin achiziții masive de obligațiuni.
Banca centrală a zonei euro și-a revizuit în jos prognoza de creștere economică pentru regiune în 2020, de la 1,2% la 1,1%.
Christine Lagarde și-a început mandatul la BCE lăsând dobânda pentru împrumuturi la minimul record de 0% și menținând la -0,5% dobânda pentru banii ținuți de bănci în depozitele sale pentru a le stimula să crediteze economia reală. În plus, facilitatea de creditare a BCE, utilizată de bănci pentru credite pe termen scurt, are în continuare o rată de dobândă de 0,25%.
Mesajul transmis de noua președinție a BCE a rămas în linie cu cel susținut de italianul Mario Draghi: dobânzile din zona euro vor rămâne la minimele record ceva timp, până când perspectiva inflației va ajunge la un nivel suficient de apropiat de ținta de 2% a băncii centrale a zonei euro.
BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică și a inflației prin achiziții masive de obligațiuni – instituția cumpără active de 20 mld. euro în fiecare lună – și că va lăsa acest mecanism pornit „atâta timp cât este necesar“. Programul ar urma să fie oprit „cu puțin timp înainte“ ca BCE să înceapă să majoreze dobânzile.
Rămâne de văzut dacă Christine Lagarde va urma la conducerea BCE ritualul clasic, cu o coregrafie mai mult sau mai puțin strictă, sau va avea propria manieră de a trata problemele. Și rămâne de văzut dacă ea va reuși să convingă piețele financiare și să le dea încredere prin mesajele transmise de ea.
Primele semnale indică faptul că șefa BCE intenționează să își lase amprenta asupra instituției cu cea mai ambițioasă strategie, Christine Lagarde cerându-le colegilor să înceapă un proces de analiză a țintei de inflație, care nu a mai fost schimbată din 2003, conform Bloomberg. În acest proces vor fi incluse și probleme precum tehnologia, inegalitățile sau schimbările climatice.
Ținta de inflație în zona euro este „sub, dar destul de aproape de 2%“, însă creșterea prețurilor este modestă, chinuindu-se să treacă de 1%, artizanii finanțelor europene nereușind să restabilizeze inflația zonei euro, în ciuda anilor de impulsuri monetare masive.
Christine Lagarde, care este mai degrabă un fost politician decât un economist, consideră că regândirea strategiei era necesară de mai mult timp. Ea vrea să asculte cetățenii pentru ca BCE să nu „ofere aceeași predică pe care toți o știu“, însă parametrii revizuirii strategiei nu sunt încă stabiliți.

Christine Lagarde în vizită la unul din cei mai mari „clienți” ai FMI 

Pentru a face față crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienți ai FMI din Uniunea Europeană. A semnat un împrumut record cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială și BERD de aproape 20 de miliarde de euro. Mai exact, România a convenit asupra unui pachet de finanțare în sumă de 19,95 de miliarde de euro de la finanțatorii externi (din care cea mai mare parte, respectiv 12,95 mld. euro, de la FMI), cel mai mare împrumut din istoria României și cât jumătate din bugetul țării. România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor și majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum și criza a intrat în prelungiri. În vara anului 2013 Christine Lagarde, atunci șefa FMI, a ajuns la București. Ingredientele-cheie ale mesajului șefei FMI în România: consumul, exporturile și investițiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creșterea economică a României. Și, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creștere, deoarece dependența de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale recente, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum și despre creșterea economică, care însă, din păcate, s-a lăsat așteptată mai mulți ani în Europa. În toată istoria relațiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea și restructurarea companiilor de stat cu pierderi și austeritate. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Și nu insistau pe creșterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea. Vorbind despre calea integrării europene, care nu a fost nici scurtă, nici netedă, franțuzoaica de la conducerea FMI a amintit în România un citat din francofonul Eugène Ionesco (un celebru dramaturg din Slatina care a plecat în Franța), că „visurile și angoasele ne unesc“. După trei acorduri succesive cu FMI, România a ajuns să fie macrostabilizată“, dar letargică, economia revigorându-se lent. 

Carte de vizită

∫ 1956 Christine Lagarde s-a născut în Paris
∫ Are studii de drept la University Paris X, un master în economie și finanțe la Political Science Institute din Aix-en-Provence și un master în drept comercial (DESS in Commercial and Labour Law) la University Paris X Law School;
∫ 1981 S-a alăturat firmei internaționale de avocatură Baker & McKenzie ca associate și a devenit după 18 ani președinte global al acestei firme;
∫ 2005
A devenit ministru al afacerilor externe în Franța, iar în 2007 a devenit ministru de finanțe și economie în Franța (prima femeie care a deținut această poziție într-o economie a G8);
∫ 2011-2019
A fost șefa Fondului Monetar Internațional (FMI);
∫ 2019
Din noiembrie a devenit președinte al Băncii Centrale Europene.