Previziuni de la unul dintre cei mai cunoscuți analiști financiari ai lumii

„Principala întrebare este: cum face față SUA ascensiunii Chinei? Aceasta este întrebarea de bază cu care se confruntă lumea și este o întrebare bună. În primul rând, ar trebui să spunem că este minunat pentru lume faptul că China devine din ce în ce mai bogată și dorește să-și asume o poziție de leadership mult mai mare pe plan global, în general. Există circa 1,4 miliarde de oameni acolo, o șesime din populația lumii, și este extraordinar că ei devin din ce în ce mai bogați. Dar, evident, dacă ești american, aceasta reprezintă o amenințare – este un cuvânt prea puternic – , dar este o provocare competitivă. Deci asta este ceea ce se află cu adevărat în spatele războiului comercial. Există o mulțime de elemente, dar elementul principal care se află în spatele războiului comercial este că America încearcă să se asigure că această concurență a sa cu China este una corectă și că există condiții de concurență echitabile acum că sunt pe picior de egalitate. Deci asta se întâmplă”, spune Paul Smith, președintele CFA Institute, într-o discuție pe tema îngrijorărilor prezentului.

Despre întrebări de tipul „când se va sfârși războiul comercial?”, el susține că sunt greșite, pentru că acest război nu se va termina până când una dintre cele două țări – SUA și China – nu va decide că echilibrul a fost resetat pentru totdeauna. Iar acest lucru va dura o generație.

La nivel global se profilează un război comercial, precum și un război între politicile monetare, respectiv un război valutar între marile puteri. Administrația de la Washington a transmis mesaje mai mult sau mai puțin voalate prin care a acuzat China și Uniunea Europeană că sunt implicate într-un joc major de manipulare monetară pentru a concura cu Statele Unite. Recent, SUA au acuzat în mod oficial China de manipulare valutară, după ce guvernul de la Beijing a permis la începutul lunii august deprecierea valorii yuanului peste pragul de 7 unități pentru un dolar, la un nivel record din ultimul deceniu, în contextul în care devalorizarea monedei ar ajuta companiile chinezești să contrabalanseze costurile suplimentare generate de taxele vamale mai ridicate impuse recent de SUA pe fondul războiului comercial dintre cele două țări. Intervenția băncii centrale chineze nu a rămas fără ecouri pe piețele valutare din Asia și pe bursele de acțiuni europene, venind la scurt timp după ce președintele american, Donald Trump, a susținut că va impune pe 1 septembrie tarife de 10% asupra tuturor importurilor din China rămase netarifate, potrivit Reuters.

„Când vorbesc cu tinerii, le spun mereu: «Aceasta este viața voastră. Viața noastră a fost Războiul Rece și Rusia. Viața voastră este ascensiunea Chinei și conflictul comercial – sper să nu fie și alt conflict – dintre China și America, care va continua pentru cel puțin următorii 30 de ani».”

Vorbind despre filosofia Chinei de a face afaceri de-a lungul secolelor, șeful CFA amintește că ei au fost dintotdeauna comercianți. „Când mă uit la istoria chineză, colonialismul pentru China a fost întotdeauna colonialism economic. Mătase, porțelan… tot felul de lucruri. Nu a fost ceea ce a fost pentru englezi, nu a fost colonialism fizic. Nu spun că acest lucru va fi neapărat adevărat, dar cred că atunci când cineva se gândește la un conflict, ne gândim la ceva într-un fel în stil american sau britanic, care s-a încheiat întotdeauna cu omorârea oamenilor. În conceptul chinez, conflictul nu se referă la conflictul armat, ci la conflictul comercial. Cred că aceasta este o veste bună, nu o veste proastă. Nu văd ca acest conflict dintre America și China să fie un război cu arme, îl văd ca pe un război comercial care va dura 30 de ani.”

Paul Smith a adus în discuție și problema Chinei cu Taiwanul, vorbind și despre Hong Kong. Taiwan are un guvern propriu și este un stat independent, însă nu și-a declarat în mod formal independența de China. Iar administrația de la Beijing consideră că insula este o provincie a Chinei. În plus, președintele Chinei, Xi Jinping, a susținut că dorește să obțină o „reunire” pașnică  cu Taiwan, care va avea un viitor bun sub controlul chinez; pe de altă parte, China își rezervă și dreptul de a folosi forța pentru a readuce Taiwanul sub controlul său.

„Hong Kong este, în multe privințe, un test pentru China în ceea ce privește ce se va întâmpla în Taiwan. Și cum a tratat continentul Hong Kong. Și, evident, acesta este un subiect foarte fierbinte în acest moment, faptul că există multe tensiuni politice în Hong Kong. Dar lucrul pe care China nu l-a făcut a fost să trimită trupe. Cred că este foarte încurajator, este foarte interesant. Cu englezii, știm care a fost răspunsul nostru inițial. Dacă unul dintre interesele noastre comerciale era în pericol, trimiteam o navă și începeam să tragem. Și nu a fost nicio negociere, a fost foarte simplu. În ceea ce-i privește pe chinezi, cred că răspunsul lor inițial este mult mai civilizat. Noi (Marea Britanie – n.red.) nu suntem o națiune civilizată, în această privință”.

Fostă colonie britanică, Hong Kong a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiția ca acest teritoriu să mențină un nivel ridicat de autonomie, cu excepția afacerilor externe și a domeniului apărării, pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „o țară, două sisteme”. Hong Kong a fost în ultima perioadă scena unor ample proteste provocate de un proiect de lege despre care criticii susțin că ar permite extrădarea disidenților politici din Hong Kong pe teritoriul Chinei.

Dincolo de China și SUA, aruncând o privire la nivelul întregii lumi, șeful CFA spune că trăim „într-o lume multipolară”, situația fiind complicată.

„Trăim într-o lume multipolară. Când a căzut Zidul Berlinului, timp de 25 de ani am trăit într-o lume unipolară, dominată de americani. Acum trăim într-o lume multipolară și, deci, nu sunt doar UE, China, Rusia… Deci este un mediu mult mai complicat. Și cred că, din punctul de vedere al unui analist financiar, ceea ce aș spune este că globalizarea era despre eficiență și crearea eficienței. Dar generația viitoare va avea legătură cu ineficiența. Și știu că este un lucru ciudat de spus, dar vom avea blocurile de tranzacționare și acestea creează ineficiență, la fel ca protecționismul, de exemplu. Deci, într-un mod ciudat, pentru profesioniști, dacă vă întrebați cine beneficiază de asta, profesioniștii beneficiază. Cine nu beneficiază? Consumatorul, persoana obișnuită nu beneficiază.”

În ceea ce privește Europa, există temerea că va avea două viteze. În aceste condiții, cât de important este pentru o țară ca România, care are o monedă fragilă și, uneori, politici fragilizante, să adopte euro este o întrebare cheie. Vorbind despre cauzele din spatele Brexitului și despre unele dintre provocările legate de Italia sau Grecia versus Europa, Paul Smith a arătat că Europa are „un corset”, mizându-se pe ideea că o singură mărime se potrivește tuturor. El susține că oamenii de la Bruxelles trebuie să se gândească mai creativ la care sunt punctele forte ale Uniunii Europene, care le oferă oamenilor protecție, securitate.

„Cred că ceea ce trebuie să gândească Bruxelles-ul este să spună că 27 de țări au 27 de nevoi diferite și că a avea o singură abordare care se potrivește tuturor este puțin probabil să funcționeze. Și poate că lucrul bun care va ieși în urma Brexitului ar putea fi să se recunoască la Bruxelles că, de fapt, ceea ce trebuie să se construiască este o Uniune Europeană care are niveluri diferite de participare, unde țările se pot îndrepta spre centru, spre ceea ce poate Germania, Franța, Olanda, Belgia, Luxemburg ar putea considera o uniune foarte strânsă, însă alte țări pot avea o relație deficitară cu UE, dar se pot îndrepta spre centru, deoarece fragilitatea sistemelor lor se îmbunătățește practic.”

Când ne întoarcem la partea de reglementare financiară, moneda este doar unul dintre lucrurile auzite. „Mergeți în unele țări mai mici din UE, iar autoritatea de reglementare a pieței de valori mobiliare – poate fi formată doar din șase persoane – primește toate aceste regulamente europene, care sunt bune pentru Deutsche Bank sau pentru Société Générale, și li se spune: bine, acum trebuie implementate. Și ei spun: Bine, suntem șase oameni, este imposibil și, în plus, nu se potrivește pieței noastre financiare sau băncilor, industriei financiare de la noi. Trebuie să ajutăm să crească o economie în curs de dezvoltare. Și cred că aceasta este o provocare pentru Bruxelles, ei trebuie să se gândească mai mult – și nu știu care sunt răspunsurile – dar trebuie să se gândească mai creativ la care sunt adevăratele puncte forte ale Uniunii, care le oferă oamenilor protecție, securitate, o privire asupra propriilor lor guverne, poate că există altcineva, nu doar politicienii locali, altcineva care este acolo, asigurându-se că politica economică este sensibilă, că drepturile omului sunt protejate, toate aceste lucruri. Deci sunt bune libertățile de a călători peste granițe și de a mișca comerțul peste granițe, acestea sunt elementele de bază a ceea ce înseamnă Europa. Dar o mulțime dintre reglementări trebuie să fie, cred, mult mai opționale decât sunt astăzi. Libertatea de mișcare și a forței de muncă se numără printre elementele care au afectat implicarea Marii Britanii. Cred că ideea de la Bruxelles este că trebuie să aibă un morcov și un băț (o combinație de strategie de recompensare și de pedeapsă – n.red.) și trebuie să îndrepte oamenii puternic înainte în direcția corectă. Și s-ar putea să aibă dreptate – evident, acesta este un proiect care va dura decenii. Dar cred că atunci când te uiți la tensiunea din acest moment, cred că trebuie să ne dezvoltăm puțin gândirea”.
De ce este necesară Adoptarea euro?

Referindu-se la necesitatea adoptării monedei unice europene de către țările din Uniunea Europeană, șeful CFA Institute susține că pentru țări mici are mai mult sens să adopte euro, în timp ce în cazul țărilor mari are mai puțin sens. Iar România și alte țări ar putea să își păstreze moneda națională dacă ar avea instituții puternice și independente de controlul politic.

„Este o generalizare, dar cred că pentru țările mai mici adoptarea monedei euro are mult mai mult sens. Dacă ești o țară mai mare, poate că are mai puțin sens. Când călătoresc în această regiune, nu doar în România, observ că beneficiile de a face parte din zona euro – din punctul de vedere al stabilității politice, din punctul de vedere al ușurinței de a face tranzacții, al integrării cu o comunitate mai mare – depășesc probabil dificultățile. Dar, evident, există provocări pe termen scurt – opinii, politici, toate aceste lucruri. Însă punându-le în balanță aș spune că, pe ansamblu, da – este util pentru țările mai mici să adopte euro.”

Pe de altă parte, șeful CFA susține că o țară mică poate să aibă o monedă independentă, dar are nevoie de instituții puternice și de instituții care sunt independente de controlul politic. „Deci dacă aveți așa ceva în România, moneda națională poate rămâne a voastră.”

O întrebare provocatoare este de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro. „Trebuie să vă întrebați de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro, de ce ar vrea să își păstreze propria monedă. Pentru că atunci când adopți euro, renunți la o anumită putere. Aceasta este o întrebare interesantă la care trebuie să răspundă politicienii. Puterea este că dacă păstrezi controlul asupra monedei tale, îți poți manipula economia internă într-un mod în care nu poți dacă ai euro. De exemplu, dacă doriți să vizați persoane relativ sărace din țara dumneavoastră, printați bani și le acordați gaze subvenționate, alimente subvenționate, le oferiți tot felul de lucruri, ceea ce, în cele din urmă, duce la inflație și aduceți mai mulți bani. Un politician are o perioadă de patru ani, deci sunt concentrați în mod natural pe termen scurt. Aceasta nu este o critică, ci doar o realitate. Vârsta de pensionare este de 60 sau 65 de ani, dar aceasta ar trebui să fie 75 de ani. Nu ne putem permite să ne pensionăm la 60 și 65 de ani. Trebuie să fie 75. Dar niciun politician nu va face asta, pentru că este problema viitoarei generații. Și dacă ai face-o astăzi pentru tine, ai fi foarte supărat. Deci ei știu că este corect, știu că până la urmă cineva va trebui să facă asta, dar poate fi o problemă căreia un politician peste 15 ani trebuie să-i facă față, nu trebuie să-i facem față astăzi. Deci, în mod natural, oamenii vor împinge astăzi ceea ce pot face mâine. Acesta este doar modul în care lucrăm. Nu suntem roboți, încă.”

Viitoarea mare criză economică

Unul dintre lucrurile de care avem nevoie acum este „ceva mai multă inflație în lume”, în opinia șefului CFA.

„Teoria economică spune că o inflație de 3-4% ajută de fapt la ungerea roților economiei. Pentru că, dacă te gândești la mine, mă voi pensiona, am bani, dar nu pot pune acești bani la treabă. Nu pot să-i pun la treabă în depozite bancare, așa că pentru pensionari aceasta este o mare problemă. Deci, un pic de inflație ajută, dar multă inflație distruge economiile oamenilor. Așadar, este un echilibru pe care trebuie să-l atingă o economie. Dar, în momentul de față, trăim la nivel global, nu neapărat aici în România, ci la nivel global trăim într-o lume deflaționistă, care este destul de îngrijorătoare, destul de dăunătoare, pentru că funcționează împotriva dorinței oamenilor de a investi. Un pic de inflație te ajută să fii mai agresiv în ceea ce privește abordarea investițională decât deflația.”

De altfel, despre următoarea criză economică, șeful CFA anticipează că se va contura în jurul inflației. „Nu sunt sigur, dar cred că următoarea mare criză va fi probabil în jurul inflației. În America și în Marea Britanie, în Europa de Vest, oricum nu am mai avut experiențe pe care le-ați avut aici în anii ’90, timp de decade. Așadar, există o întreagă generație de oameni, care au să zicem 45 de ani, care nu au trăit niciodată într-o perioadă de inflație ridicată, deci nu înțeleg că ieșim dintr-o perioadă sau suntem într-o perioadă cu o inflație foarte scăzută. Așadar, dacă vă gândiți la care va fi următoarea criză, bănuiesc că va fi o criză a inflației, de un fel sau altul. Acesta va fi pariul meu.”

România ar putea să popularizeze experiența avută la începutul anilor ’90, cu hiperinflație de circa 300%. De la inflație de aproape 300% pe an, România a ajuns în mai mult de două decenii la inflație de mai puțin de 1% în anii trecuți. Practic, România a ajuns să aibă pe an inflația dintr-o singură zi din 1993. Însă, în 2018 și în acest an, inflația a revenit pe o pantă ascendentă de 4-5%. „Unul dintre lucrurile pe care le spun în țara mea, în Marea Britanie, și în America, este că am început să lucrez în 1980, acum aproape 40 de ani, iar ratele dobânzilor din Marea Britanie la acea vreme erau de 18-19%. Au fost zilele de șoc petrolier, iar oamenii din țara mea în ultimii 20 de ani au văzut o inflație de 3 sau 4%. Deci sunt de acord că experiența inflației mari este o experiență pe care oamenii o pierd ca amintire. Deci un lucru pe care îl știm este că asta se va întâmpla în viitor. Oamenii au uitat cum este traiul în hiperinflație, aceasta este aproape sigur următoarea criză financiară. Nu sunt sigur, gândindu-mă la oameni, dacă există vreun mod de a evita acest lucru.”

Dar cât de important va fi rolul băncilor centrale în următoarea criză?

„Ca întotdeauna, crucial de important. Cred că atunci când ne uităm înapoi la 2008, puteți învinui băncile centrale pentru unele condiții care au dus la criză, dar cred că băncile centrale s-au ocupat de criză cu adevărat bine. Poate puteți spune: «Ei bine, ați făcut criza» și poate că este adevărat, dar cred că ar trebui să fim foarte pozitivi în ceea ce privește modul în care băncile centrale s-au ocupat de criză. Cineva mi-a spus odată că în 2008 băncile centrale au avut o alegere: ori Marea Depresiune din anii 1930, ori Revoluția Franceză. Și au ales Revoluția Franceză, care este în esență situația cu care ne confruntăm astăzi. Acesta este motivul pentru care nu am intrat într-o Mare Depresiune. Dar ceea ce am făcut cu bună știință este că am creat un decalaj mai mare între bogați și săraci, care, în cele din urmă, face ca sistemele noastre politice să fie supuse tensiunii. Cu asta trăim astăzi. Politicile de după 2008 au creat o societate foarte inegală, nefericită, iar instituțiile noastre politice se luptă să facă față acestei provocări. Așadar, sperăm, trebuie să creștem din nou, motiv pentru care spun că inflația ar putea fi următoarea provocare, pentru că trebuie să introducem ceva benzină în motor, trebuie să creștem din nou și trebuie să începem să readucem societatea în centru, unde toată lumea privește. Și este nevoie de creștere pentru a putea face asta. Aceasta este provocarea următorului deceniu. Dar putem să o depășim, să nu fim negativi.”