Prețul unuia dintre cele mai iubite alimente din lume atinge cote alarmante chiar înaintea Crăciunului. Producătorii vor să își facă cartel al exporturilor

Prețurile principalului ingredient al ciocolatei, boabele de cacao, au atins cu o lună înainte de Crăciun cel mai ridicat nivel din ultimii 45 de ani. Este efectul recoltelor întârziate ale celor mai mari exportatori, Coasta de Fildeș și Ghana, care i-ar putea încuraja pe aceștia să reînvie un plan dat peste cap de pandemie, și anume formarea unui cartel al exporturilor de boabe de cacao.

Cartelul, de tip OPEC dar la dimensiuni mai mici, ar avea ca scop combaterea sărăciei din rândul fermierilor africani și îi înspăimântă pe marii producători de ciocolată, loviți și de alte creșteri de costuri. Însă în Coasta de Fildeș prinde contur o altă tendință, care poate influența piața mai lent, dar mai profund. Ivorienii vor să  „decolonizeze” ciocolata.

Deși Coasta de Fildeș aprovizionează 45% din piața mondială de cacao, această țară are doar 24 de producători de ciocolată, scrie Le Monde. Printre aceștia se numără și Alain Kablan Porquet, care vrea să pună bazele unei noi ere de influență și putere pentru statele producătoare de boabe de cacao.

În interiorul Bushman Café din Abidjan miroase întotdeauna a cacao, dar într-o zi aroma era deosebit de puternică. Venea dintr-o sală mică de ședințe de la primul etaj al cafenelei. Câteva cipsuri de ciocolată neagră ca smoala erau așezate pe tăvi pentru a fi oferite spre degustare celor zece  oaspeți privilegiați care au fost invitați de Alain Kablan Porquet, proprietarul unității și artizanul ciocolatier care conduce cooperativa Cocoaïan.

Coasta de Fildeș este furnizorul pentru 45% din piața mondială de cacao, dar jumătate dintre boabe sunt exportate sub formă de materie primă, iar restul sub formă de produse semiprocesate. Există doar 24 de producători de ciocolată în Coasta de Fildeș, jumătate din numărul pe care-l are Ghana.

Trebuie grijă. Dintr-un cips de ciocolată cu 92% concentrație de cacao nu se mușcă așa cum s-ar face dintr-un baton de ciocolată industrială. „Se pune ciocolata în gură și se sparge foarte ușor pentru a elibera aromele”, spune Kristen Hard, un ciocolatier american câștigător al mai multor premii și CEO al boutique-ului de lux Cacao Atlanta. „Apoi lasă-l să se topeasca pe limbă. În același timp poți inspira pentru a absorbi pe deplin aromele.” Cu o solemnitate asemănătoare unei degustări de vinuri, invitații au degustat unul după altul soiuri de ciocolată ghaneză și ivoriană de la FairAfric și Cocoaïan, al căror conținut de cacao se ridică la 75-92%.

Aceste mici discuri, cu aromele lor delicate de flori sau fructe, sunt primele mostre ale unei ambiții mai mari: transformarea unei națiuni producătoare de boabe de cacao într-o națiune producătoare de ciocolată. Paradoxul este binecunoscut: Coasta de Fildeș este furnizorul pentru 45% din piața mondială de cacao, dar jumătate dintre boabe sunt exportate sub formă de materie primă, iar restul sub formă de produse semiprocesate.

Există doar 24 de producători de ciocolată în Coasta de Fildeș, jumătate din numărul pe care-l are Ghana. Pentru a extinde piața – Porquet își propune să sporească acest număr de zece ori în următorii câțiva ani – el a reunit jucători ghanezi și ivorieni din industria boabelor de cacao în perioada 2-4 noiembrie, exact când Salon du Chocolat se încheia la Paris. Scopul imediat a fost crearea unei noi competiții a ciocolatei care să scoată în evidență produsele africane, World Chocolate Initiative Competition, programată să aibă loc pentru prima dată la jumătatea anului viitor.

În cele din urmă, se urmărește lansarea unei dezbateri asupra standardelor producției de ciocolată stabilite de piețele europene și crearea unei noi ere a producției de boabe de cacao în care puterea să revină țărilor producătoare. Aceasta vine într-un moment în care prețul aurului brun a doborât noi recorduri la bursele din Londra și New York din cauza recoltelor slabe din acest sezon, care s-ar putea dovedi a fi cu aproape 30% mai mici decât cele de anul trecut.

Fermierii sortează pământul și obiectele străine din boabele de cacao pe o plantație în timpul procesului de uscare a boabelor.

„Ciocolata nu este un produs de consum”, a tunat Gauz’ de pe canapeaua joasă, rezervată vorbitorilor invitați la Bushman Café. „Este gând pur, intelect pur! Este cultură!” În fața unui public restrâns de jurnaliști, industriași și cercetători, scriitorul activist ivorian, autor al cărții Cocoaïans (Nașterea unei națiuni de ciocolată, 2022, în care Gauz’ spune istoria politică a boabelor de cacao), a adăugat el îmbufnat: „Arborele de cacao nu este o plantă autohtonă. Ne-a fost impusă de un capriciu burghez european. Cacaua este o chestiune de gândire civilizațională, locul unei confruntări între fermierii africani, care produc această materie primă în timp ce își distrug ecosistemul, și hiperburghezia, care a inventat gustul ciocolatei și l-a impus prin violență”.

Cele 2,4 milioane de tone de boabe cacao care părăsesc plantațiile Coastei de Fildeș în fiecare an sunt descrise de Gauz’ drept „2,4 tone de nenorocire!” „Prima crimă pe care am comis-o – una colectivă – a fost de a fi perpetuat sistemul economic colonial. Cafea, cacao, cauciuc, ulei de palmier… nu se produce nimic nou aici! Aceasta este ideea care trebuie readusă în miezul dezbaterii. Trebuie să regândim o relație de clasă, o relație de dominație.”

Pentru a inversa această relație, Porquet pledează pentru „nonnomadizarea alimentelor”. Între două workshopuri, s-a instalat într-un colț al Bushman Café, pe un fotoliu Ludovic al XV-lea despre care se spune că i-ar fi aparținut fostului președinte francez Valéry Giscard d’Estaing. „Ne dorim ca totul să fie făcut local”, a explicat el, „cum ar fi vinul sau produsele de haute couture. Ne putem îndepărta de rolul de furnizor de materii prime și putem comercializa un produs finit de înaltă calitate, atât pentru piața locală, cât și pentru export”.

Asta pentru că el este convins că alcalinizarea pudrei de cacao (proces prin care este redusă aciditatea naturală a acestei materii prime, îmbunătățindu-i-se gustul altfel amar) practicată sistematic de producătorii de ciocolată „ucide” cacaua. „Carbonatul de potasiu are rolul de a uniformiza gustul. Îndepărtează amărăciunea, astringența și aciditatea. Dar dacă este nevoie de asta, este pentru că de la început a existat o problemă cu  fermentația!” Intenția lui este să cumpere păstăi de cacao proaspăt recoltate direct de la fermierii din Coasta de Fildeș pentru a face singur operațiunile de decojire, fermentare și uscare. Producătorul de boabe de cacao economisește timp și bani, iar producătorul de ciocolată păstrează controlul asupra materiei prime de la bun început. Cu alte cuvinte, compania Cocoaïan ar fi capabilă să producă „cacao fină” din păstăi Forastero, soiul cultivat în Africa de Vest.

Producătorul de ciocolată ivorian folosește o metodă de fermentație inventată de consultantul olandez Albertus Eskes, fost cercetător la Centre de Coopération Internationale en Recherche Agronomique pour le Développement (CIRAD, Centrul Internațional de Cooperare pentru Cercetare Agronomică), care, după cum chiar el recunoaște, este „căsătorit de 53 de ani cu tot ce înseamnă cacao”.

Producătorul de ciocolată ivorian folosește o metodă de fermentație inventată de consultantul olandez Albertus Eskes, fost cercetător la Centre de Coopération Internationale en Recherche Agronomique pour le Développement (CIRAD, Centrul Internațional de Cooperare pentru Cercetare Agronomică), care, după cum chiar el recunoaște, este „căsătorit de 53 de ani cu tot ce înseamnă cacao”. Tehnica sa, „Anima”, dezvoltată în Brazilia din 2015 până în 2019 și aplicată recent de unii producători, inclusive de Cocoaïan, elimină amăreala și astringența boabelor fără alcalinizare artificială, dar cu eficacitate garantată la orice soi de cacao. Este o metodă simplă și ieftină”, a confirmat Eskes. “Poate fi aplicată de orice fermier, oriunde în lume, fără adăugarea de drojdii cultivate în laborator, pur și simplu cu lăzi cu fructe”.

Departe de a dori să-și protejeze secretul, Porquet și Eskes au invitat reprezentanții guvernului ca să-i convingă să implementeze metoda la scară largă. Dincolo de competiție, se urmărește stabilirea certificării naționale pentru producția de cacao, pe baza implementării metodei de fermentație Anima. Consiliul Café-Cacao (CCC, Consiliul Cafea-Cacao) a fost prezent în prima zi pentru discuții cu ușile închise, iar CNRA în zilele următoare.

Un crescător de cacao entuziast și coordonator al cercetării CNRA, Mathias Tahi, intenționează să se întâlnească cu CCC pentru a-și împărtăși observațiile și, probabil, pentru a lansa un parteneriat public-privat la nivel național. „Lumea trebuie să știe despre marea capacitate a Coastei de Fildeș de a produce cacao de calitate”, a spus el. „Pentru noi, este o piață de nișă care se deschide, cu valoare adăugată mult mai mare pentru întreaga industrie”. Certificarea implică și o mică revoluție: transparența totală a prețurilor. Fermierii vor ști prețul la care se vinde ciocolata produsă din boabele lor”.

Guvernul ivorian și cel ghanez au încercat să-i ajute pe fermieri să-și protejeze veniturile cerând în 2019 o suprataxă de 400 de dolari pe tona de boabe de cacao de la cumpărători. Făcând acest lucru, au creat un cartel și au intrat în război cu marii traderi de materii prime, care au căutat căi de ocolire a plăților suplimentare. Bătălia voințelor a paralizat un sector și așa blocat de pandemia de COVID-19, când marii cumpărători au făcut presiuni pentru primirea de discounturi pentru a fluidiza piața. Coasta de Fildeș și Ghana au fost astfel încurajate să tranzacționeze boabele de cacao pe cont propriu. Împreună, cele două țări controlează 60% din producția mondială de boabe de cacao. Inițiativa de a majora prețurile a fost oprită de pandemie, arată The Economist, iar acum Coasta de Fildeș și Ghana încearcă să recupereze terenul pierdut.   

Guvernul ivorian și cel ghanez au încercat să-i ajute pe fermieri să-și protejeze veniturile cerând în 2019 o suprataxă de 400 de dolari pe tona de boabe de cacao de la cumpărători. Făcând acest lucru, au creat un cartel și au intrat în război cu marii traderi de materii prime, care au căutat căi de ocolire a plăților suplimentare.