Prețul energiei, în cădere liberă. Ce se întâmplă și cât poate dura minunea? De la recordul absolut de 3.598 lei/MWh (734 de euro/MWh) atins pe data de 30 august, prețul energiei din România a coborât semnificativ până la un nivel de 662 lei/MWh (135 de euro/MWh) la finalul săptămânii trecute

♦ „Acum este o conjunctură, dar tendința poate dura dacă se va stabili plafonarea veniturilor producătorilor“ ♦ Ce s-a întâmplat și cât va dura minunea?

„Este un lucru con­junc­tural“, spun specialiștii din piață referindu-se la scă­derea semnificativă a prețului energiei de la începutul acestei luni. Sunt mai mulți factori care au dus la această evoluție. În primul rând, încep să se vadă în piață efectele OUG 119 prin care s-au adus anumite modificări schemei de sprijin pentru facturile la energie și gaze naturale. Astfel, de la 1 septembrie, de când se aplică prevederile OUG 119, „valoarea maximă a prețului mediu ponderat al energiei electrice la care ANRE calculează sumele de decontat de la bugetul de stat pentru furnizorii de energie electrică este de 1.300 lei/MWh.“

Până la această dată, furnizorii puteau cumpăra cu orice preț energie, o vindeau către consumatori la prețul plafonat de 800 de lei/MWh, pentru casnici, sau de 1.000 de lei/MWh pentru industrial, iar diferența ar fi trebuit să fie recuperată de la stat, lucru care nu s-a întâmplat. Acum însă, statul nu mai decontează decât diferența dintre prețul plafonat către consumatori, care a rămas același, și acel prag de 1.300 lei/ MWh. Practic, obiectivul furnizorilor devine încadrarea în pragul de 1.300 lei/ MWh, iar mai departe mingea este la producătorii de energie.

Pe de altă parte, pentru producă­to­rii de energie, există un plafon de 450   lei/ MWh, venitu­rile obținute peste acest nivel mergând către bugetul de stat pentru susți­nerea sche­mei.

Dar mai sunt câțiva factori care au dus la scăderea prețului energiei. Consumul este pe scădere, mai ales pe zona industrială, unde mai multe companii au anunțat că nu-și mai pot susține activitatea din cauza facturilor.

„În ultimele zile am avut și o producție eoliană foarte bună, lucru care la fel a contribuit mult. Pe zona de industrie cererea a scăzut, aici avem o cerere de energie inelastică. Dacă nu mai ai cum să susții producția din cauza facturilor, închizi, nu ai altă soluție pentru că nu poți face transferul către prețul produsului final. Pe casnic, cererea este inelastică. Nu vedem o scădere a cererii“, explică oamenii din industrie.

Dar poate fi această scădere a prețului o tendință pe termen lung?

„Da, această scădere ar putea fi de durată dacă într-adevăr Comisia Europeană va impune acel plafon pentru producători“, spun oamenii din industrie.

Astfel, la mijlocul săptămânii trecute CE a propus un plafon temporar al veniturilor pentru producătorii de energie electrică „inframarginali“, și anume cei care utilizează tehnologii cu costuri mai mici, cum ar fi sursele regenerabile de energie, energia nucleară și lignitul, care furnizează energie electrică în rețea la un cost mai mic decât nivelul prețului stabilit de producătorii „marginali“, cei pe gaze, mai scumpi. „Acești producători infra­mar­gi­nali au realizat ve­ni­turi excepțio­nale, cu costuri de funcțio­nare relativ stabile, deoarece centralele electrice pe bază de gaze naturale costisitoare au determinat creșterea prețului angro al energiei electrice pe care îl practică. Comisia propune stabilirea plafonului veniturilor inframarginale la 180 euro/MWh“, s-a precizat în comuni­carea CE.

De asemenea, Comisia a propus „obligația de a reduce consumul de energie electrică cu cel puțin 5% în timpul orelor de vârf selectate. Statele membre va trebui să identifice 10% din totalul de ore, care au cel mai mare preț preconizat, și să reducă cererea în timpul acestor ore de vârf. Comisia mai spune că acest lucru înseamnă ca fiecare stat să analizeze acele 3-4 ore de vârf, cumulat cu estimările de producție, și să încerce să reducă consumul. Dimineața și seara sunt perioadele în care cererea de energie crește. Comisia propune, de asemenea, ca statele membre să urmărească reducerea cererii globale de energie electrică cu cel puțin 10% până la 31 martie 2023. Acestea pot alege măsurile adecvate pentru a realiza această reducere a cererii, care pot include compensații financiare. În al treilea rând, Comisia a propus o contribuție de solidaritate temporară din profiturile excedentare generate de activitățile din sectoarele petrolier, al gazelor naturale și al rafinăriilor care nu sunt acoperite de plafonul veniturilor inframarginale. Această contribuție limitată în timp ar menține stimulentele pentru investiții pentru tranziția verde. Aceasta ar urma să fie colectată de statele membre pentru profiturile din 2022 care sunt peste o creștere de 20 % față de profiturile medii din ultimii trei ani. Veniturile ar urma să fie colectate de statele membre și redirecțio­nate către consuma­torii de energie, în special către gospo­dăriile vulnera­bile, întreprin­derile grav afec­tate și industriile mari consumatoare de energie.