Pregătiți-vă pentru când inteligența artificială va cuceri arta, literatura și, mai grav, media

Inteligența artificială răvășește deja industria cinematografică, iar Hollywoodul este doar un exemplu al modului în care tehnologia va provoca suferințe enorme sociale și economice dacă nu este folosită în interesul omului și cu atenție. Literatura de ficțiune, fotografia comercială, radioul, muzica și – cel mai periculos – jurnalismul și canalele de știri tradiționale au în față UN scenariu similar.

AI vine după „conținut”, adică după orice, de la publicitate și romane la filme și jurnalism. Rezultatul, care va începe să se simtă foarte curând, va fi probabil simultan oribil, minunat, deprimant și incitant. Nu va exista doar distrugere creativă, ci și multă distrugere brutală, pură și simplă. După ce mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții de adult în cercetare, jurnalism și documentare, precum și consumând multe romane și filme escapiste, am o mare simpatie pentru creatori.

Dar în ultimii trei ani, am fost investitor, inclusiv în AI, iar această experiență a modelat mesajul pe care l-aș oferi tuturor celor din jurnalism, ziare, reviste, muzică, publicitate și Hollywood: ignorați potențialul acestei tehnologii doar pe propriul vostru risc. Mai întâi, luați în considerare perspectivele pentru Hollywood. Industria filmului și televiziunii se contractă deja de ani de zile, datorită noilor forme de livrare media (cum ar fi serviciile de streaming) permise de internet, laptopuri, tablete și telefoane mobile. Declinul televiziunii prin cablu și al DVD-urilor reflectă o varietate de factori, inclusiv streamingul video, creșterea conținutului generat de utilizatori, democratizarea creației prin intermediul camerelor foto și de filmat și al software-ului ieftine și concurența pentru vizualizări rezultată din partea YouTube, Facebook și TikTok.

Totuși, pe parcursul acestui deceniu de contracție dureroasă, tehnicile fundamentale ale producției video nu s-au schimbat prea mult. Încă se foloseau camere reale pentru a filma oameni și lucruri reale. În curând, însă, toate aceste inputuri din lumea reală vor fi învechite, înlocuite de inteligența artificială. Pionierii acestei noi lumi vor fi, fără excepție, start-up-uri, unele dintre ele având mai puțin de un an. Am vorbit cu mulți fondatori și directori executivi ai unor astfel de companii în ultimele luni și le-am pus tuturor aceeași întrebare: cât timp va dura până când o persoană fără pregătire profesională specifică va putea realiza un film complet de lung-metraj bazat pe inteligență artificială, cu personaje și valori de producție la fel de bune ca un produs tipic de la Hollywood?

Răspunsurile lor se încadrează într-un interval restrâns: unu până la trei ani, cu o medie de aproximativ doi. Pentru scurtmetraje și reclame mai simple, suntem deja acolo. HOLYWATER, un startup ucrainean fondat în 2020, permite oricui să realizeze scurtmetraje „verticale” (speciale pentru forma ecranului telefoanelor) folosind inteligența artificială pentru a crea un număr imens de povești textuale a căror popularitate ghidează apoi producția de film. Veniturile start-up-ului depășesc deja 100 de milioane de dolari și se dublează anual. În mod similar, Wide Worlds, fondată în 2024, permite fanilor să realizeze scurtmetraje inspirându-se din universul lor fan-fiction preferat. Următoarea este industria publicității digitale, în valoare de 600 de miliarde de dolari.

Start-up-ul lider în reclame bazate pe inteligență artificială, Higgsfield, a fost fondat recent, în 2023, dar afacerea sa a explodat, veniturile dublându-se în fiecare lună, fiind pe cale să depășească 1 miliard de dolari în acest an. În timp ce câteva studiouri folosesc în liniște mult inteligența artificială (Lionsgate este adesea menționat), cea mai mare parte a Hollywoodului se pregătește pentru acest tsunami iminent făcând… practic nimic. Studiourile, producătorii, distribuitorii și agențiile visează (sau se prefac) că inteligența artificială va fi doar încă un val tehnologic pe care va trebui să-l călărească, la fel cum au fost televiziunea prin cablu, CGI, DVD-urile și streamingul. În schimb, sindicatele care reprezintă actorii, scriitorii, directorii artistici și alte profesii din industrie sunt îngrozite – și au răspuns opunându-se orbește tuturor utilizărilor AI, ceea ce este în cel mai bun caz inutil.

Totuși, au dreptate să-și facă griji. Tehnologia avansează atât de repede încât tranziția de la producția video fizică la cea bazată pe AI va fi probabil brutală și rapidă, distrugând mii de cariere și companii practic peste noapte. Așadar, revoluția AI ajunge în arte, iar carnagiul din industriile tradiționale va fi îngrozitor. Cum va arăta ziua de după apocalipsă este însă o întrebare mult mai complicată. Personal, ca fost și viitor cineast, sunt entuziasmat de realizarea de filme bazate pe AI.

• Charles Ferguson este editor de IA la Project Syndicate, investitor în tehnologie, analist de politici și regizorul multor filme documentare, inclusiv filmul „Inside Job”, câștigător al premiului Oscar.

• HOLYWATER, un start-up ucrainean fondat în 2020, permite oricui să realizeze scurtmetraje „verticale” (speciale pentru forma ecranului telefoanelor) folosind inteligența artificială pentru a crea un număr imens de povești textuale a căror popularitate ghidează apoi producția de film. Veniturile startup-ului depășesc deja
100 de milioane de dolari și se dublează anual. În mod similar, Wide Worlds, fondată în 2024, permite fanilor să realizeze scurtmetraje inspirându-se din universul lor fan-fiction preferat.

•  Mult mai înfricoșător pentru mine, însă, este ceea ce se întâmplă în lumea nonficțiunii – știri, surse de informare și servicii de referință. Aici, asistăm deja la estomparea granițelor – până la punctul de unde nu se vor mai putea distinge separat – între fapt și ficțiune. În timp ce era artei bazate pe inteligența artificială mă entuziasmează mai mult decât mă îngrijorează, echilibrul este diferit în domeniul adevărului și realității. Oricât de mult este de sărbătorit, sunt îngrozit de ceea ce ar putea aduce inteligența artificială.

Mi-ar plăcea să pot scrie scenarii, să le dau la procesare „studioului” meu cu AI, să primesc o versiune brută bună și apoi să perfecționez materialul tot cu AI până când voi avea exact filmul pe care vreau să-l fac, cu fiecare personaj, decor, mișcare, linie de dialog și unghi de cameră perfecte. Nu va fi nevoie să cerșesc finanțare, să angajez prietena unui producător, să răsfăț o vedetă de cinema egocentrică sau să mă tem că cineva de pe platourile de filmare a încărcat o armă de recuzită cu muniție reală. Există, însă, o nevoie urgentă de noi legi, sisteme și instituții care să protejeze proprietatea intelectuală și creatorii acesteia. Problema cea mai discutată este nevoia reală de a compensa creatorii tradiționali a căror muncă anterioară este utilizată pentru a antrena modele de inteligență artificială. Dar există și o nevoie de a proteja creatorii și creațiile de inteligență artificială. Mult mai înfricoșător pentru mine, însă, este ceea ce se întâmplă în lumea nonficțiunii – știri, surse de informare și servicii de referință. Aici, asistăm deja la estomparea granițelor – până la punctul de unde nu se vor mai putea distinge separat – între fapt și ficțiune. În timp ce era artei bazate pe inteligența artificială mă entuziasmează mai mult decât mă îngrijorează, echilibrul este diferit în domeniul adevărului și realității. Oricât de mult este de sărbătorit, sunt îngrozit de ceea ce ar putea aduce inteligența artificială. Jurnalismul, la fel ca Hollywoodul, s-a contractat deja. Internetul a forțat ziarele cotidiene, revistele săptămânale, știrile de radio și televiziune să intre pe aceeași piață; a distrus veniturile din anunțurile de mică publicitate de care depindeau ziarele; și a creat mii de noi participanți de calitate inferioară. Desigur, după multiple experiențe soră cu moartea, un număr mic de organizații de știri de înaltă calitate în limba engleză au revenit mai puternice și cu un public global mai mare decât înainte: The New York Times, Financial Times, The Guardian, Bloomberg News, The Economist, Politico și agențiile de știri Reuters și AP. Dar aceste publicații ajung doar la o mică parte a populației. De asemenea, producția lor este scumpă, iar finanțele lor sunt fragile. Totuși, problema evidentă și cel mai frecvent discutată este reprezentată de deepfake-urile bazate pe inteligență artificială. Acestea sunt
într-adevăr o problemă uriașă, având în vedere că YouTube, Facebook, Snap, X și TikTok se confruntă cu puține obligații în ceea ce privește adevărul sau acuratețea. În ciuda tuturor daunelor provocate de adepții teoriei conspirației precum Alex Jones, cel puțin știam că auzim ce auzim de la adevăratul Alex Jones. În curând, va fi posibil să se sintetizeze versiuni false aproape nedetectabile ale aproape oricui și aproape oricărui eveniment. Chiar și cele mai atent antrenate modele de inteligență artificială pot fi utilizate greșit, iar unele modele de AI open-source nu au niciun fel de control. Cu toate acestea, în același timp, inteligența artificială a îmbunătățit considerabil calitatea știrilor și informațiilor disponibile publicului, cel puțin pentru oricine este suficient de interesat să le urmărească. Modelele majore (în principal OpenAI, Anthropic și Google) și multe servicii cu valoare adăugată activate de acestea sunt acum remarcabil de bune. Halucinațiile (răspunsuri date de programe AI care par corecte sau plauzibile, dar conțin informații greșite sau înșelătoare) sunt încă o problemă, dar mult mai puțin decât acum un an. Modelele de inteligență artificială oferă deja un portal miraculos către cunoaștere pentru peste un miliard de utilizatori. Eu folosesc Perplexity de cel puțin 15 ori pe zi și l-am folosit în mod repetat în scrierea acestui eseu – mult mai des decât am apelat la publicații tradiționale (sau la Google search). În mod similar, a existat o explozie de servicii specializate de inteligență artificială, inclusiv resurse de referință pentru avocați, oameni de știință, medici, pacienți și acum avem și terapeuți de inteligență artificială, prin intermediul unor furnizori precum Ash și Lovon. Luați-o în considerare doar dacă doriți, dar mai mulți prieteni mi-au spus că Ash, Lovon și chiar ChatGPT s-au dovedit surprinzător de utile în momentele de nevoie, putându-se compara cu majoritatea terapeuților umani. Dar există și o latură întunecată. Modelele de inteligență artificială nu creează cunoștințe. Ele recoltează și distribuie cunoștințe superb, dar sunt total dependente de informațiile create de alții. Noi, oamenii, (și modelele) încă avem nevoie de Politico, de The New York Times, Financial Times, AP, Reuters și de întregul univers al organizațiilor de știri. Numai ele au editori, jurnaliști cu normă întreagă și verificatori de fapte, cu experiență de viață și intuiție,  în timp ce modelele de inteligență artificială nu angajează jurnaliști de investigație sau corespondenți de război dispuși să își asume riscuri. Totuși, deși modelele de inteligență artificială depind de jurnalismul tradițional, ele îl amenință profund în cel puțin două moduri. Ca și în cazul Hollywoodului, aceste amenințări sunt amplificate și mai mult de faptul că industria tradițională nu este atentă. Prima problemă este concurența directă. Dacă vrei să știi ceva anume sau vrei să fii la curent cu o anumită problemă, nu mai ai nevoie de o publicație de știri; poți pur și simplu să întrebi un model AI. Mai mult, modelele disponibile în prezent pot răspunde la multe întrebări la care organizațiile de știri nu pot răspunde. Poate cel mai rău dintre toate, sunt mai ieftine – mult mai ieftine. Pentru utilizatorii individuali, acestea percep de obicei 10 dolari pe lună, în timp ce The New York Times costă de obicei aproximativ 25 de dolari pe lună. Modelele de inteligență artificială au un avantaj de cost în parte deoarece își pot amortiza costurile fixe împărțindu-le la un număr mare de utilizatori. Dar beneficiază și foarte mult de faptul că nu plătesc pentru majoritatea informațiilor pe care le utilizează. În prezent, există un argument moral și practic puternic pentru a obliga furnizorii de modele să compenseze în mod echitabil creatorii. Dar acest lucru va necesita probabil noi decizii judecătorești sau noi legi. Între timp, există un risc foarte real ca, dacă organizațiile de știri, jurnaliștii, scriitorii și realizatorii de documentare nu sunt compensați suficient, industria inteligenței artificiale să elimine în cele din urmă chiar sursele de care depinde pentru a oferi rezultate precise. Aceasta ne aduce la a doua problemă provocată de AI: posibila distrugere a surselor de știri de încredere ca urmare a poluării copleșitoare a online-ului cu materiale de proastă calitate și fraude legate de AI. Vor apărea nenumărate servicii de AI și chiar și principalele modele de fundație (sisteme AI la scară mare antrenate cu seturi de date masive, adesea anonime, folosind autoînvățare) și cele mai atente organizații de știri ar putea fi degradate de falsuri iscusite legate de AI, care nu pot fi distinse de realitate. Până acum, modelele au fost antrenate pe baza realității; dar în curând, cea mai mare parte a „conținutului” de instruire va fi generată de AI. Putem spera că organizațiile de știri se vor trezi, că instanțele, instituțiile legislative și cererea populară vor obliga companiile de AI să recompenseze jurnaliștii și cercetătorii în mod echitabil și că AI va da naștere unei noi industrii de jurnalism de înaltă calitate. Dar ne putem, de asemenea, îngrijora în mod rezonabil că nimic din toate acestea nu se va întâmpla.    

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru