Când prea mulți bani devin o povară: Norvegia, țara cu cel mai impresionant fond suveran din lume – 2.000 mld. dolari - a reușit să își cumpere viitorul, dar nu știe cum să îl administreze. Care este cea mai mare dilema cu care se confruntă una dintre cele mai bogate țări de pe glob

Norvegia deține cel mai mare fond suveran de investiții din lume, cu active care depășesc 2.000 de miliarde de dolari – mai mult decât PIB-ul multor țări europene. Fondul a transformat veniturile din petrol într-un rezervor financiar uriaș, menit să asigure prosperitatea generațiilor viitoare, dar tocmai această abundență ridică întrebări: ce faci cu banii atunci când ai prea mulți? scrie Finacial Times.

Titlul unei cărți care face furori pe piața locală – „Țara care a devenit prea bogată” – pare să fi surprins esența discuției dinaintea alegerilor parlamentare. În joc nu este doar direcția politică, ci și felul în care Norvegia își administrează prosperitatea obținută din resursele natural, scrie Financial Times.

Criticii arată cu degetul către exemple recente de cheltuieli controversate: un tunel maritim de 1.700 de metri, estimat la 700 milioane de dolari, renovarea clădirii Parlamentului din Oslo care a costat de șase ori mai mult decât bugetul inițial sau o platformă IT pentru un serviciu regional de sănătate ce a „înghițit” peste 400 milioane de dolari fără rezultate funcționale.

„Aruncăm cu bani în orice problemă, dar nu obținem servicii mai bune decât în Danemarca, Suedia sau Finlanda”, a spus Sylvi Listhaug, liderul partidului populist de dreapta Progres, aflat pe poziția a doua în sondaje.

Fondul suveran norvegian a ajuns la peste 2.000 de miliarde de dolari – o performanță unică la nivel global. Economiștii spun că Oslo a evitat „boala olandeză”, dar avertizează că a apărut o „boală norvegiană”: o dependență din ce în ce mai mare de fond pentru acoperirea cheltuielilor statului.

Retragerile anuale au ajuns la 54 miliarde de dolari, adică un sfert din bugetul guvernului. Cu acești bani, Norvegia a putut finanța ajutoare pentru Ucraina fără a majora taxele sau a reduce alte cheltuieli. Însă tentația de a folosi fondul ca „rezervă inepuizabilă” riscă să erodeze competitivitatea.

În pofida bogăției, productivitatea stagnează, rata de abandon școlar depășește media europeană, iar cheltuielile pentru concedii medicale și dizabilitate sunt cele mai mari din OECD – de patru ori peste medie.

Jens Stoltenberg, fost secretar general NATO și actual ministru de finanțe, avertizează că Norvegia a pierdut avantajul participării ridicate la piața muncii: „Alte țări precum Suedia sau Olanda ne-au depășit. Este o provocare reală și un risc pe termen lung.”

Erna Solberg, lidera conservatorilor și potențială viitoare prim-ministră, a admis că fondul oferă Norvegiei „un avantaj enorm” față de restul Europei, dar atrage atenția că tocmai acest confort reduce presiunea reformelor structurale.

Între timp, dezbaterea privind taxa pe avere – una dintre puținele de acest fel din Europa – a dus la migrarea a sute de milionari către Elveția.

Deocamdată, modelul norvegian rămâne o excepție la nivel global: aproape toate statele bogate în resurse au risipit oportunitatea, în timp ce Oslo a construit cel mai puternic fond suveran al lumii. Totuși, nu există manual pentru gestionarea unei astfel de abundențe.

„Orice problemă poate fi rezolvată cu bani din fond, dar asta riscă să ne facă mai leneși și mai puțin inovatori”, a recunoscut un director de companie norvegiană.

Cum spunea și Johannes Bergh, cercetător la Institutul Norvegian pentru Cercetări Sociale: „Cartea aceasta a atins un nerv sensibil. Toți simt că există un sâmbure de adevăr: prea multă birocrație, proiecte publice care scapă de sub control și o lipsă de eficiență. Întrebarea este ce consecințe va avea asta pe termen lung.”