Povești de vindecat copiii

Psihologul australian George W. Burns a ajuns la concluzia că poveștile – spuse cu talent și, în egală măsură, cu artă – ne pot schimba și vindeca într-un mod mai eficient decât medicamentele sau decât alte terapii complexe. Iar “pacienții” cei mai sensibili la o astfel de soluție curativă sunt copiii, adică ființele umane cele mai fragile și mai lipsite de experiență.

Metaforele (adică, în accepțiunea autorului, niște forme de comunicare în care o expresie e deplasată dintr-un câmp al experienței și e folosită pentru a comunica ceva despre alt câmp de experiență) și poveștile sunt un fel de a oferi copiilor experiențe pe care poate încă nu le-au întâlnit și de a-i echipa cu abilitățile necesare situațiilor din viața reală.

Poveștile terapeutice pot anticipa problemele și provocările pe care un copil le va întâlni și pot întări abilitățile de rezolvare a problemelor sau potențialele metode gestionare a acestor provocări, ajutând astfel la pregătirea copilului sau adolescentului pentru momentul când va ajunge la ananghie. Poveștile sunt interactive, educă prin atracție, scurtcircuitează rezistența, trezesc și hrănesc imaginația, creează posibilități pentru îndeplinirea obiectivelor și, mai ales, invită la o luare a deciziilor independentă.

Pornind de la aceste premise, G. Burns prezintă o detaliată și inspirată panoramă a felului cum pot fi tinerii “mișcați” prin povești, indică modalitățile de adaptare a discursului terapeutic și a subiectului poveștii la tipul de “problemă” cu care se confruntă cel mic. Nu în ultimul rând, deapănă circa o sută de povești (cu pattern-uri diferite) încântătoare, pline de tâlc, amuzante sau înduioșătoare pe care să le putem spune copiilor noștri la ceas de cumpănă și prin care să putem reînnoda o comunicare pe care o credeam întreruptă.

George W. Burns, “101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți”, Editura Trei, București, 2011