Povestea vaccinului care va salva omenirea

Când pandemia de Covid-19 începea să pună stăpânire pe Statele Unite, la mijlocul lunii martie, directorul executiv AL PFIZER, ALBERT BOURLA, și-a chemat cei mai buni specialiști în vaccinuri pentru a le da o misiune clară. Misiunea a fost atât motivantă, cât și descurajantă. Aceasta a oferit cercetătorilor oportunitatea de a se ocupa de ceva ce nu mai fusese făcut până atunci: dezvoltarea în mai puțin de un an a unui vaccin pentru a opri o pandemie în plină desfășurare.

„El practic ne-a spus: «Sarcina voastră este să faceți acest vaccin. Și dacă aveți nevoie de resurse, veniți să le cereți și le veți avea»”, a povestit pentru Reuters Philip Dormitzer, cercetătorul șef al echipei Pfizer care a lucrat la găsirea vaccinului de imunizare contra Covid-19.

„Bourla nu a vrut să ne concentrăm pe barierele de care ne-am fi putut lovi, ci a spus că ar fi mult mai bine să încercăm să facem ceva care părea imposibil și, chiar dacă n-am fi reușit, am fi făcut totuși ceva grozav”, a spus Dormitzer, menționând că dezvoltarea unui nou vaccin poate costa aproximativ 1 miliard de dolari.

Ceea ce a urmat a fost un efort total realizat în condiții stricte de lockdown din cauza coronavirusului, împrumutând elemente din cercetarea în desfășurare în domeniul gripei și cancerului, dezvăluie o serie de interviuri realizate de Reuters cu mai mulți oameni de știință vitali pentru programul de producere a vaccinului contra COVID-19 produs de Pfizer și de partenerul său german BioNTech. Pe 9 noiembrie, companiile au devenit primele din întreaga lume care anunțau rezultate promițătoare ale unor teste clinice efectuate la scară largă și riguroase din punct de vedere științific – deși o distribuție pe scară largă este așteptată abia începând cu aprilie.

Câteva zile mai târziu, Moderna, o companie de biotehnologie care a beneficiat de aproape 1 miliard de dolari pentru cercetare și dezvoltare din partea guvernului SUA, a anunțat ceea ce părea a fi propriul vaccin de succes, realizat folosind aceeași tehnologie nouă care a adus pentru Pfizer rezultate atât de rapide.

Ambele companii au raportat rezultate preliminare care arată  o eficiență de peste 90% – o rată neașteptat de mare, mai ridicată chiar decât a vaccinurilor obișnuite contra gripei, varicelei și rabiei – ceea ce a dat speranța că poate fi oprită o pandemie care a ucis peste 1,3 milioane de oameni la nivel global, a compleșit economiile și a perturbat viața de zi cu zi a miliarde de persoane. De asemenea, nivelul de eficiență a demonstrat că pentru prima dată virusul mortal poate fi înfrânt de știință, după cum remarcă Financial Times.

Realizările acestor companii o validează pe cea a mai multor firme de biotehnologie mărunte care ani de zile au muncit pentru a dovedi o idee odinioară neortodoxă: corpul uman poate acționa ca propria sa fabrică de vaccinuri. Atât vaccinurile Pfizer, cât și Moderna funcționează prin inocularea oamenilor cu cod genetic personalizat, care instruiește celulele umane să producă proteine virale speciale pentru a induce un răspuns imun.

În cazul Pfizer și al BioNTech,  luarea deciziilor care, în mod normal, ar dura luni, a fost redusă la zile, inclusiv decizia crucială privind care versiune de vaccin să fie utilizată într-un studiu clinic uman realizat pe aproximativ 44.000 de oameni în întreaga lume.

În multe privințe, însă, munca este abia la început. În continuare, Pfizer-BioNTech și Moderna trebuie să-și ducă până la capăt studiile privind eficacitatea și siguranța și să împărtășească aceste informații comunității științifice și autorităților de reglementare – inclusiv administrației SUA pentru alimente și medicamente, care va decide în privința autorizării vaccinurilor pentru utilizare de urgență. Companiile va trebui să majoreze producția până la 2 miliarde de doze sau mai mult până la sfârșitul anului 2021 – și să facă față misiunii titanice de distribuire a acestora.

Dormitzer de la Pfizer este mai pregătit decât mulți pentru a face față provocărilor deoarece a condus eforturile de cercetare la Novartis în pandemia de gripă porcină H1N1 din 2009. Acest proiect a produs trei vaccinuri autorizate în cel mai rapid răspuns prin vaccin antipandemic de până acum.

La Novartis, Dormitzer a început să testeze noi modalități de a face vaccinuri folosind acid ribonucleic mesager, sau ARNm, care conține instrucțiuni pentru celulele umane. În acest caz, oamenii de știință introduc instrucțiuni ARNm pentru celule pentru a produce o parte din virus pe care sistemul imunitar o recunoaște ca amenințare și o combate cu un răspuns protector. Niciun virus propriu-zis nu este implicat în proces.

În schimb, pentru a crea un vaccin tipic, oamenii de știință folosesc viruși morți sau slăbiți care sunt apoi injectați în organism pentru a produce răspunsul imun.

Atuul vaccinurilor ARNm – și secretul vitezei lor – este că acestea sunt plug-and-play: vehiculul ARNm nu trebuie schimbat, ci doar instrucțiunile genetice specifice pe care le poartă. Dacă virusul se modifică sau suportă mutații, detaliile instrucțiunilor pot fi modificate în consecință.

La Pfizer, una dintre colegele lui Dormitzer, Julia Li, căuta de câțiva ani eventuali parteneri cu tehnologie ARNm. Li s-a hotărât asupra unei firme de biotehnologie mai puțin cunoscută, numită BioNTech, din Germania, care folosea tehnologia ARNm pentru a face tratamente împotriva cancerului. Compania a fost cofondată de directorul executiv Ugur Sahin și de soția sa, directorul medical și cercetătorul Oezlem Tuereci.

„La început nu eram atât de interesat”, a spus Dormitzer. „De ce m-aș uita la o companie de oncologie?” și-a amintit el. „Noi ne ocupam de boli infecțioase virale”.

Însă ce a văzut Li s-a dovedit extrem de important. BioNTech putea produce ARNm, avea o echipă puternică de oameni de știință și dorința de a începe să lucreze în domeniul bolilor infecțioase. „Până la urmă ne-am dus în Germania  să ne întâlnim cu oamenii de la BioNTech”, a spus Dormitzer.

În august 2018, cele două companii au început să lucreze la un vaccin antigripal pe bază de ARNm.

În ianuarie anul acesta, deja îngrijorat de o posibilă pandemie de coronavirus, Sahin – citind într-un jurnal științific despre o nouă boală care se răpândește în China și-a dat seama că patogenul are un potențial de a infecta chiar mai mare decât credeau autorii – a decis că BioNTech trebuie să înceapă dezvoltarea unui vaccin, spune Katalin Karikó, vicepreședinte senior al companiei și unul dintre pionierii din spatele tehnologiei ARNm. Următorul pas a fost să-și convingă echipa de acest lucru. La numai două săptămâni după ce secvența genetică a SARS-CoV-2 a fost făcută publică, BioNTech pornea programul de dezvoltare a vaccinului anti-COVID-19.

CEO-ul a conceput el însuși câteva din vaccinurile candidate, a spus Karikó. Când Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemie globală în martie, compania avea deja 20 de candidați ARNm în dezvoltare. În câteva zile a venit și noua colaborare cu Pfizer.

Din nou, companiile s-au dovedit a avea competențe complementare. „BioNTech este o companie mai mică, mai flexibilă”, a spus Karikó. „Un colos farma precum Pfizer are infrastructura, știe cum să ducă totul la alte dimensiuni, cum să conducă lucrurile.”

La începutul lunii martie, cele două companii au decis să-și extindă parteneriatul, angajându-se într-un acord pentru un vaccin anti-coronavirus în valoare de până la 750 de milioane de dolari.

Ambele companii au găsit că vaccinurile cu ARNm funcționează foarte diferit la animale față de oameni. Din acest motiv, după ce au efectuat studii preliminare pe animale pentru a se asigura că vaccinurile candidat sunt sigure, au efectuat studii suplimentare pe animale pentru identificarea celui mai bun candidat și au trecut la studii pe oameni cu mai multe vaccinuri prototip.

În primăvară, au pornit primele studii pe om, începând cu teste de siguranță de fază 1 în Germania în aprilie, urmate de cele din Statele Unite în mai. Au fost testate patru versiuni în total. Scopul a fost „să-și dea seama dintr-un foc ce funcționează cel mai bine la oameni”, a spus Dormitzer.

Pfizer și BioNTech au dezvăluit datele preliminare de fază 1 referitoare la 45 de voluntari adulți din SUA pe 1 iulie, acestea arătând că o versiune a vaccinului — numită pe scurt B1 — părea să fie sigură. Oamenii de știință au observat atunci că vaccinul pare să inducă o producție de anticorpi mai mare decât cea de la persoanele care și-au revenit singure din COVID-19.

Pe 20 iulie, testul german a indicat pentru prima dată că vaccinul a indus și producerea de celule T, despre care se crede că sunt importante în activarea unui răspuns imun împotriva coronavirusului și crearea unei bariere de apărare secundare.

Cele două companii au crezut că sunt pregătite să testeze acest candidat într-un studiu clinic la care ar fi trebuit să participe în cele din urmă 44.000 de persoane în Statele Unite, Argentina, Brazilia, Germania, Africa de Sud și Turcia.

Însă pe 24 iulie, cu doar câteva zile înainte de a fi programate să înceapă testul crucial, au devenit disponibile date despre un alt candidat, numit B2. Această versiune producea un răspuns imun similar cu B1, dar avea mai puține efecte secundare la adulții cu vârste înaintate. Prima versiune producea febră.

Lucrurile s-au derulat cu atâta rapiditate încât unii cercetători au muncit cu săptămânile fără să-și vadă familiile. Dormitzer nu-și mai văzuse soția și copiii din martie.

„Urgența, coordonarea, intensitatea, nu le-am simțit niciodată mai puternic … nu există timpi morți”, a povestit doctorul Pei-Yong Shi de la secția de medicină a Universității din Texas, care a dezvoltat o metodă nouă pentru testarea concentrației anticorpilor generați de vaccin.

În același timp, sute de muncitori de la centrul de cercetare Pfizer din Pearl River, New York, au îndurat protocoale riguroase de prevenire a infectării cu coronavirus: nu aveau voie să atingă mânerele ușilor, astfel încât toate ușile erau larg deschise. Trebuiau să-i enumere în fiecare zi pe toți cei cu care intrau în contact, astfel încât, dacă cineva se îmbolnăvea, să existe o hartă detaliată a posibilelor expuneri.

Când pentru procesul din faza târzie de testare erau recrutați rapid voluntari, Bourla de la Pfizer a anunțat că datele privind eficiența ar putea veni încă din octombrie. A durat puțin mai mult — dar nu cu mult.

Pe 9 noiembrie, pe baza rezultatelor de la 94 de persoane infectate, Pfizer a făcut anunțul bombă. Dormitzer spune că a aflat de eficiența aparentă a vaccinului cu doar câteva ore înaintea publicului.

„Nu cred că vreunul dintre noi se aștepta să vadă o eficacitate mai mică de 90%”, a spus Dormitzer, adăugând că Administrația Medicamentelor din SUA a specificat un obiectiv de cel puțin 50%.

Și Karikó povestește că nu a avut niciodată îndoială că vaccinul nu va funcționa. „Am putea vedea nivelul ridicat de răspuns imun celular”, a spus ea. „Nu eram nervoasă. Am fost atât de încrezătoare.” Sahin și Tureci spun însă că nu pot explica precis de ce produsul lor prețios funcționează. Nu se știe exact care anume din armele create prin vaccin anihilează SARS-CoV-2. De aceea, cercetările vor continua.

Cu toate acestea, vaccinul este „aproape perfect, în unele privințe”, și reprezintă succesul unei revoluții pe care cuplul îl anticipează de 25 de ani. Dar dacă pandemia ar fi venit acum trei ani, de exemplu, lupta pentru descoperirea vaccinului ar fi fost mult mai grea. La succes a contribuit și o doză generoasă de coincindență.