Povestea unui oraș experiment, construit de o țară europeană din lipsă disperată de fortă de muncă. Cum a ajuns acest experiment motivul unui scandal imens, ce depășește chiar și granițele țării

Cel mai mare proiect din industria petrochimică europeană din ultimele două decenii este dezvoltat în Polonia. În paralel ar trebui să se desfășoare ceea ce poate fi privit ca un experiment pentru toată Europa de Est: construirea și viața într-un oraș din containere pentru găzduirea câtorva mii de muncitori străini, mai ales asiatici. Colonia ar fi răspunsul Poloniei – al mediului de business și al guvernului, la criza acută de forță de muncă cu care se confruntă țara. Răspunsul populației locale a fost încurajator. Însă experimentul s-a transformat într-un scandal de încălcare a drepturilor muncii și omului în care au intervenit procurorii. Iar giganticul proiect petrochimic a devenit și mai mare, dar doar din punctul de vedere al costurilor.

Totul a început cu fostul guvern conservator condus de premierul Mateusz Morawiecki, scrie The New York Times. Acesta, hotărât să reziste planului Uniunii Europene de a împărți tuturor povara migranților și solicitanților de azil, a spus că țara sa vrea să se asigure că „polonezii pot merge în siguranță pe străzi”, astfel că nu va accepta străinii pe care nu-i vrea.

În același timp, în centrul Poloniei, Biala, un sat mic cu doar 200 de locuitori, se pregătea de sosirea a 6.000 de muncitori din Asia într-un complex uriaș de locuințe nou construit. De muncitori avea nevoie compania petrolieră controlată de stat PKN Orlen pentru a construi o nouă fabrică petrochimică, vitală pentru planurile sale de expansiune.

„Unii oameni spun că acest lucru este prea mult și sunt îngrijorați”, spunea anul trecut Krzysztof Szczawinski, primarul din Biala și unul dintre cei cinci fermieri locali care au acceptat să-și închirieze terenul pentru noul complex de locuințe și depozitul de construcții aferent proiectului.

Dar, pentru că se aștepta ca muncitorii să plece când munca lor va fi fost terminată, „nu există un sentiment de opoziție real”, chiar dacă alegătorii din Biala sunt în cea mai mare parte în tabăra partidului conservator Lege și Justiție (PiS), a adăugat el. Această forță politică populistă a ajuns la putere în 2015, adoptând o poziție dură împotriva migranților străini care își caută de lucru în Polonia.

Contradicția dintre mesajele guvernului împotriva migranților nedoriți și importul în masă de muncitorii străini reflectă o prăpastie largă care separă imperativele politicii de cele ale economiei în Polonia și în multe alte țări est-europene.

Jakub Zgorzelski, un manager care supraveghează colonia construită pentru muncitori străini, a spus că nu a avut probleme în a convinge fermierii locali să renunțe la recoltele lor și să-și închirieze pământul pentru complexul de cazări muncitorești. Unul a cerut inițial mai mulți bani și a refuzat, dar, de teamă să nu piardă banii, în cele din urmă s-a răzgândit și a acceptat. „Banii vorbesc cel mai tare”, a explicat Zgorzelski.

Respingând eforturile Uniunii Europene de a convinge statele membre să primească o parte dintre migranții care ajung în Grecia și Italia pe mare din Africa de Nord, premierul Morawiecki a denunțat ceea ce el a numit un „dictat care are ca scop schimbarea culturală a Europei”. Mesaje asemănătoare se aud și de la guvernul Ungariei. Și acolo apar orașe muncitorești pentru forța de muncă importată din Asia. Însă în Ungaria privilegiate sunt companiile chineze, care aduc muncitori chinezi.

În Polonia, pentru ca planurile de expansiune ale Orlen să rămână pe drumul cel bun,  a trebuit ca diferențele culturale să fie îmbrățișate de toate părțile.

Complexul muncitoresc din Biala a fost construit în doar câteva luni din 2.500 de module care arată ca niște containere pentru transportul naval, dar cu ferestre. Are patru cantine separate pentru a satisface nevoile gastronomice distincte și categoric nepoloneze ale muncitorilor – filipinezi care împărtășesc credința romano-catolică a majorității polonezilor, dar nu și gustul lor pentru varză și cartofi, hinduși din India unde vaca este sfântă și ceapa aliment principal și un mare contingent de musulmani din Bangladesh, Pakistan și Turkmenistan care nu mănâncă carne de porc, de bază în bucătăria poloneză.

Economia Poloniei a reînviat când lockdownurile impuse în timpul pandemiei de COVID s-au încheiat, dar ponderea în populație a persoanelor în vârstă de muncă se micșorează continuu și, la fel ca în mare parte din Europa, se confruntă cu o penurie acută de muncitori, în special calificați. Când polonezii se uită la tulburările sociale din Franța, Marea Britanie și Germania provocate de conflictele dintre imigranți și localnici,  văd motive pentru a restricționa imigrația.

Revoltele „sunt consecințele politicilor de migrație necontrolată”, a declarat Morawiecki anul trecut. „Nu vrem  astfel de scene pe străzile poloneze”, a adăugat el, profitând de revoltă pentru a ataca criticii liberali ai guvernului înainte de alegerile generale din octombrie 2023, din cauza cărora PiS a pierdut guvernarea.

Nici Lege și Justiție și nici principala forță de opoziție de atunci, Platforma Civică, nu voiau să fie considerate blânde în privința imigrației, dar ambele tabere își doreau ca economia să continue să crească, ceea ce ar necesita găsirea de noi surse de muncă în străinătate. După alegeri, aceste poziții nu s-au schimbat.

Polonia are cea mai mare economie din Europa Centrală și de Est, dar anul trecut a înregistrat cea mai abruptă scădere a populației din UE. Rata natalității a stabilit un nou record negativ postbelic. Declinul a continuat și anul acesta.

Slawomir Wawrzynski, primarul reales al comunei relativ bogate care include satul Biala împreună cu alte așezări mici și o uriașă instalație petrolieră, s-a plâns că deficitul de forță de muncă a afectat dezvoltarea locală. „Avem bani pentru a construi drumuri și clădiri, dar nu avem forța de muncă pentru a face lucrările”, a spus el. „Avem nevoie de muncitori străini”. De milioane de muncitori străini, spun companiile; 2 milioane în zece ani, conform proiecțiilor Instituției Asigurărilor Sociale, care consideră acest obiectiv imposibil de atins. În 2023, 7% dintre persoanele înregistrate în sistemul de asigurări polonez erau imigranți. La această situație s-a ajuns în urma importului de muncitori din Belarus, Ucraina, India, Nepal și Columbia.

PKN Orlen, compania petrolieră controlată de stat, a pus proiectul noii fabrici – estimat să coste aproape
6 miliarde euro, dublu față de proiecțiile inițiale – în mâinile unui consorțiu de inginerie sud-coreean-spaniol, care, la rândul său, a căutat forță de muncă ieftină din Asia pentru a suplimenta forța de lucru poloneză greu de găsit.

Un sudor din Lucknow, din nordul Indiei, a spus că este plătit cu 2,5 euro pe oră – mult mai mult decât ar câștiga în India, dar la jumătate din salariul minim din Polonia. El a povestit că nu a întâlnit nicio ostilitate din partea polonezilor și că s-a simțit mai binevenit în Polonia decât s-a simțit în timpul unei slujbe anterioare în Algeria.

Orlen a oferit fonduri pentru a sprijini o campanie antidiscriminare dusă de poliția locală.

Campania, numită „Respectul nu are culoare”, a fost departe de mesajul îmbrățișat de liderul fostului partid de guvernământ Jaroslaw Kaczynski, care înaintea alegerilor din 2015 a avertizat alegătorii că oponenții săi vor deschide porțile migranților „foarte periculoși” care aduc cu ei boli eradicate de mult din Europa”, inclusiv „tot felul de paraziți și protozoare”.

Partidul a renunțat la cele mai virulente mesaje împotriva străinilor, dar s-a promovat mult timp drept singurul apărător de încredere al valorilor și culturii poloneze împotriva intruziunilor nedorite, fie din partea birocraților de la Bruxelles, fie a migranților disperați care încearcă să se strecoare în Europa în căutarea unei vieți mai bune.

Războiul din Ucraina a împins peste un milion de refugiați, aproape toți femei și copii, în Polonia. Dar acest lucru a ajuns să exacerbeze criza de forță de muncă deoarece mulți bărbați ucraineni care lucrau pe șantierele poloneze și în fabrici s-au întors acasă pentru a lupta. Iar declinul demografic micșorează grupul de polonezi dispuși să facă muncă manuală.

„Aceasta este o problemă foarte mare. Nu poți schimba demografia”, a spus Piotr Poplawski, economist senior la ING Bank din Varșovia. Tabăra de containere pentru muncitori străini, a adăugat el, „este deocamdată o excepție, dar cel mai probabil acesta va fi viitorul”, deoarece Polonia caută în străinătate noi surse forță de muncă.

Orașul din containere din Biala este înconjurat de un gard metalic înalt și include o secție de poliție cu celule de detenție. Muncitorii asiatici, a spus Zgorzelski, managerul șantierului, pot veni și pleca după bunul plac până la finalizarea proiectului, dar cea mai mare parte a lor vor părăsi Polonia odată ce contractele lor se vor încheia. „Aceasta nu este o tabără de migranți, ci un loc de cazare pentru muncitori”, a explicat el.

Marek Martynowski, senator din partea Lege și Justiție care a reprezentat regiunea unde este construit noul complex petrochimic, a declarat că partidul său îi primește cu prietenie pe muncitorii străini atâta timp cât aceștia vin în țară legal și nu sunt „bărbați tineri aflați în căutare de beneficii sociale”.

Miile de oameni angajați pentru a construi noua fabrică pentru Orlen, a spus el, „sunt muncitori, nu migranți și, cu siguranță, avem nevoie de muncitori”. Guvernul polonez le spune muncitori-oaspeți. El a recunoscut că partidul său a folosit uneori „cuvinte dure” împotriva străinilor, dar a precizat că „toată lumea folosește o retorică dură” înainte de alegeri.

Furia guvernului polonez față de planul de redistribuire a migranților în blocul european a fost în mare parte o poziție preelectorală: Bruxelles-ul nu i-a cerut să primească pe nimeni și este probabil să ofere Poloniei bani pentru a o compensa pentru ucrainenii pe care i-a adăpostit.

De asemenea, opoziția de anul trecut a profitat de imigrație pentru a câștiga puncte politice, acuzând fostul guvern, cel al PiS, că a provocat neliniște cu privire la migranți în timp ce a permis în liniște un aflux mare de lucrători străini din țări precum Pakistan, Iran și Nigeria. „De ce Kaczynski asmute câinii asupra imigranților, în timp ce lasă străinii din astfel de țări să intre cu sutele de mii?”, a întrebat Donald Tusk, astăzi pemierul Poloniei. El a spus că a fost șocat de „revoltele violente” din Occident și că PiS creează posibile probleme prin aducerea a „peste 130.000 de cetățeni din astfel de țări anul trecut”.

Prinsă în focul încrucișat, compania petrolieră de stat s-a grăbit să asigure publicul că nu a cedat în fața migranților, insistând că nu a angajat ea însăși muncitori asiatici și că a lăsat toate deciziile de angajare în seama subcontractorilor.

Orașul din containere din Biala este deschis de mai bine de un an. Construirea instalațiilor Olefin III ar trebui să fie gata în 2027, mai târziu decât s-a prevăzut inițial. În punctul de maxim al investițiilor, pe șantierul proiectului ar trebui să lucreze 12.000 de muncitori.  În iulie, complexul de locuințe găzduia doar 1.800 de persoane, ceea ce înseamnă un grad de ocupare de 30%, potrivit datelor oferite presei poloneze de Orlen. Muncitorii cu contract au fost recrutați mai ales din Filipine și India. Unii s-au plâns că nu și-au primit salariile în totalitate sau că nu au fost plătiți deloc, că au contracte cu nereguli, că condițiile de trai oferite de angajatori sunt inumane, la fel și cele de muncă. Munca este obligatorie indiferent de starea de sănătate. Cine nu muncește, plătește. Oamenii nu-și primesc asigurările. Până și polonezii au descris condițiile din orașul de containere ca inumane. Presa poloneză a venit prima cu aceste povești, care arată că primii vinovați sunt companii de recrutare dubioase sud-coreene. Anul acesta a adus verificări din partea procurorilor, dar nu și acuzații.   

Până și polonezii au descris condițiile din orașul de containere ca inumane. Presa poloneză a venit prima cu aceste povești, care arată că primii vinovați sunt companii de recrutare dubioase sud-coreene.

Războiul din Ucraina a împins peste un milion de refugiați, aproape toți femei și copii, în Polonia. Dar acest lucru a ajuns să exacerbeze criza de forță de muncă deoarece mulți bărbați ucraineni care lucrau pe șantierele poloneze și în fabrici s-au întors acasă pentru a lupta. Iar declinul demografic micșorează grupul de polonezi dispuși să facă muncă manuală.