Povestea unui miliardar și a imperiului armelor creat de el, pe care războiul l-a transformat dintr-un paria al afacerilor într-un erou și mare câștigător

Din cauza controverselor care-i înconjoară imperiul, tânărul Michal Strnad a purtat un timp renumele de industrialistul ceh care are mai multe tancuri decât armata. Războiul din Ucraina l-a făcut între timp miliardar. Tancurile sunt o mare afacere. Are acum bani să-și cumpere propria armată. Deocamdată o înzestrează pe cea ucraineană și face pași mari spre a-și aduce afacerile din industria apărării pe scena globală.

Lui Michal Strnad nu-i plac interviurile. Însă deceniul de când conduce CSG, compania de familie cu operațiuni în industria apărării, l-a adus fie că a vrut, fie că nu în lumina reflectoarelor și în atenția presei și a publicului prin controversele care-i înconjoară afacerile, prin ascensiunea de la agonie la extaz în business și prin chiar povestea sa de viață. Totul a început cu Jaroslav Strnad, tatăl. Ascensiunea familiei Strnad este o poveste remarcabilă, scria Forbes în 2019 în prezentarea portretului lui  Michal, pe atunci în vârstă de doar 27 de ani, dar deja cu experiență la conducerea unui imperiu al armelor. Cea de-a doua invazie rusească a Ucrainei încă nu începuse.

Familia Strnad a transformat literalmente „deșeurile” într-o afacere de peste un miliard de dolari după ce a preluat cel mai mic contract de dezafectare a surplusului de material militar – orice, de la uniforme la jeepuri – și l-a transformat în bani, putere și influență. Pe măsură ce industria cehoslovacă a armelor din Războiul Rece se prăbușea, familia Strnad creștea.

Jaroslav a văzut valoare în lucruri în care alții n-au văzut. Ce a contat nu a fost dimensiunea afacerii, ci profunzimea relației cu puterea. Dar când a început, a fost luat în râs. Un asociat care a crescut într-un oraș învecinat vorbește despre modul în care proprietarul depozitului de fier vechi din „orașul provincial” de lângă Slatiňany a fost ținta glumelor „baronilor” afacerilor „adevărate” cu arme. Jaroslav era văzut ca un „băiețel” cu “o tarabă”  care vindea „resturi inutile”. Acest depozit de deșeuri a devenit Armata Excalibur, formată în 1995 în Republica Cehă – o perioadă de mari oportunități și de reglementare ineficientă. Michal vorbește despre primele zile ca despre vremuri simple – 15 bărbați, tatăl său și bunica în weekend. Și cu forță de lucru calificată disponibilă și bine versată în folosirea echipamentelor ex-sovietice, Armata Excalibur a început să repare acest echipament.

Cu o piață globală de cumpărători deja existentă, ceea ce a început ca un depozit de deșeuri a devenit magazinul universal de arme care cumpără mult și vinde ieftin. Jaroslav s-a luptat să le demonstreze celor care au râs de el că greșesc, iar compania a devenit mare destul de repede. În zilele noastre, compania familiei Strnad este cunoscută sub numele de CSG, iar o scurtă trecere prin broșura lucioasă cu produse de vânzare dezvăluie radare, vehicule blindate moderne, gloanțe, camioane și elicoptere. Cu siguranță că portofoliul nu mai arată ca niște resturi.

Familia Strnad a transformat literalmente „deșeurile” într-o afacere de peste un miliard de dolari după ce a preluat cel mai mic contract de dezafectare a surplusului de material militar – orice, de la uniforme la jeepuri – și l-a transformat în bani, putere și influență. Pe măsură ce industria cehoslovacă a armelor din Războiul Rece se prăbușea, familia Strnad creștea.

Până la războiul din Ucraina, camioanele, mai precis camioanele Tatra, au marcat  principalul punct de cotitură pentru afacerile familiei Strnad. Datând din 1850, Tatra este un simbol global în lumea camioanelor, „asemănător cu Land Rover din Marea Britanie”, spune Michal. Președintele și unul din salvatorii Tatra, Petr Rusek, își amintește perioada de tranziție și cum cehii nu au vrut să-și vadă simbolurile industriale murind. Familia Strnad nu a permis acest lucru. În 2013, ei au ajutat la recuperarea bijuteriei din coroana industrială a Cehiei și au obținut bani frumoși făcând acest lucru, readucând Tatra la profitabilitate în doar un an, povestește Michal pentru Forbes. Rusek însuși i-a transmis președintelui ceh Miloš Zeman vestea despre intervenția de ultim moment. Iar președintele s-a ridicat și i-a aplaudat pe Strnad pentru că au salvat atât locurile de muncă, cât și mândria națională.

Cu toate acestea, fără avertisment, în ianuarie 2018, CSG a anunțat că este controlată de Michal Strnad. Jaroslav, un adevărat „câine de război”, renunța la imperiul pe care l-a construit literalmente din fier vechi. A fost o succesiune neașteptată. După ce a clădit o afacere de sute de milioane de dolari, Jaroslav a predat 100% din acțiunile companiei — tancuri, tunuri, rachete, legăturile politice — tânărului său fiu, noul “cățeluș al războiului” milionar.

Cu toate acestea, fără avertisment, în ianuarie 2018, CSG a anunțat că este controlată de Michal Strnad. Jaroslav, un adevărat „câine de război”, renunța la imperiul pe care l-a construit literalmente din fier vechi. A fost o succesiune neașteptată. După ce a clădit o afacere de sute de milioane de dolari, Jaroslav a predat 100% din acțiunile companiei — tancuri, tunuri, rachete, legăturile politice — tânărului său fiu, noul „cățeluș al războiului” milionar.

CSG este cu adevărat o afacere globală. Aventurile sale – cum ar fi cumpărarea de gloanțe chinezești din Albania și vânzarea vechilor tancuri maghiare în Nigeria – au fost bine documentate de presa de investigație din Europa Centrală, o organizație dedicând o pagină web – War Dog Millionaire – lui Jaroslav Strnad. Dar occidentalii ezită să pună la îndoială moralitatea traficantului de arme ceh – caracterizare cu care Jaroslav și Michal s-au împăcat – atunci când acesta vinde sute de tancuri forțelor irakiene pentru a ajuta la lansarea unei contraofensive împotriva ISIS. Acordul din 2015 a fost o piatră de hotar în istoria companiei, descris la acea vreme de Jaroslav drept „cel mai mare contract de export din istoria grupului Excalibur”. Când vine vorba de a fi traficant de arme, există adesea un conflict de interese atunci când omul de afaceri este profund legat de conflict ca afacere. De aceea, controversele nu stau niciodată departe. În 2015, birourile lui Strnad au fost percheziționate de anchetatorii cehi ca parte a unei investigații asupra a patru oficiali guvernamentali care ar fi vândut piese de tanc Armatei Excalibur sub prețul pieței. Cei patru oficiali au negat acuzațiile și ulterior au fost achitați, dar o controversă și mai mare a picat în septembrie 2017, cu doar câteva luni înainte de succesiunea tată-fiu de la CSG, când o flotă de armament de „artilerie de calibru mare” a fost în mod neașteptat expusă la defilare de militari în Azerbaidjan. După ani de zile de anonimat, numele lui Jaroslav a început să fie brusc menționat în cercurile diplomatice din întreaga lume. Armele pe care Jaroslav Strnad și Excalibur le-au vândut companiei israeliene Elbit au ajuns imediat în Azerbaidjan, ceea ce reprezenta o încălcare a embargoului asupra armelor menit să detensioneze conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia privind regiunea Nagorno-Karabah, care a provocat zeci de mii de morți de la căderea comunismului.

Excalibur a fost forțată să treacă în defensivă, negând că a făcut ceva ilegal și, de asemenea, susținând că „embargoul” privind exporturile de arme către Azerbaidjan era de fapt ceva „discutabil”. Un purtător de cuvânt al CSG a declarat pentru Forbes: „Nicio companie a CSG nu a exportat arme letale în Azerbaidjan. Existența unui embargo cu privire la Azerbaidjan sau Armenia este foarte discutabilă”. Compania a indicat spre constructorul naval francez Naval Group și spre gigantul german Rheinmetall ca fiind „activi” pe „piața” din Azerbaidjan și oferind Forbes linkuri către ofertele lor. Armata azeră, cu tehnică și strategie militară superioară, a înregistrat cea mai recentă victorie în acest conflict, în 2023. Controversele din Azerbaidjan au dus familia Strnad la un nou nivel de notorietate atât în țară, cât și în străinătate. Momentul nu ar fi putut fi mult mai rău. În iunie 2018, 120.000 de oameni au ieșit în stradă în Praga cerând prim-ministrului de atunci, miliardarul Andrej Babiš, să demisioneze din cauza presupuselor conflicte de interese. Oamenii începeau să pună la îndoială legăturile dintre puterea politică și afaceri și, pentru că era unul dintre cei mai mari angajatori ai țării, familia Strnad amesteca foarte mult afacerile cu puterea. Cei care monitorizează legăturile dintre putere și industrie și-au îndreptat atenția asupra rolului lui Jaroslav ca donator major în campania de realegere a președintelui Zeman din 2018. Politicianul, cu vădite tendințe proruse, s-a dovedit a fi o voce eficientă pentru cauza CSG, criticând restricțiile de export de arme impuse de guvern și condamnând „pacifiștii fără nume” care ar fi prejudiciat industria de arme din Cehoslovacia și „au cauzat șomaj ridicat”.

După ani de zile de anonimat, numele lui Jaroslav a început să fie brusc menționat în cercurile diplomatice din întreaga lume. Armele pe care Jaroslav Strnad și Excalibur le-au vândut companiei israeliene Elbit au ajuns imediat în Azerbaidjan, ceea ce reprezenta o încălcare a embargoului asupra armelor menit să detensioneze conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia privind regiunea Nagorno-Karabah, care a provocat zeci de mii de morți de la căderea comunismului.

Cel mai grăitor, în deschiderea unui târg de arme la Brno, fostul președinte ceh a spus că politica țării sale de licențiere „ne restrânge exporturile… sub pretextul că există riscul reexportului” — un precursor politic al controversei de mai târziu în acel an din Azerbaidjan. Zeman nu mai conduce statul. Ordinea geopolitică mondială a fost reconfigurată. Acum este timpul lui Michal. Tatăl și fiul au avut călătorii foarte diferite. Unul s-a născut sub comunism; celălalt este un tânăr cavaler al capitalismului. Strnad va simți beneficiile oricărei creșteri a cheltuielilor cu apărarea din partea Uniunii Europene. Când a fost președinte al SUA, Donald Trump le-a cerut europenilor să cheltuiască mai mult. El ar putea reveni la Casa Albă anul acesta. Și chiar dacă nu o va face, războiul  pornit în 2022 de Rusia contra Ucrainei forțează Europa să investească mai mult în producția de arme și în înzestrarea armatelor sale. Până la invazia rusească, familia Strnad a pierdut afaceri ca urmare a intervenției guvernului ceh, după ce un fost ministru al apărării a anulat mai multe contracte ale CSG și a cerut verificări în contractele de achiziții. Guvernul introdusese restricții la export pentru chiar produsele vândute de companie. Michal se temea atunci că familia sa va ajunge să aibă „mai multe tancuri decât armatele Cehiei și Slovaciei la un loc”, dar incapabilă să câștige contractele necesare exportului lor. Acum, familia Strnad, CSG, Cehia și Europa au prea puține. Războiul din Ucraina înghite tot. Guvernul ceh nu este întrecut de nimeni în Europa în efortul de a răscoli prin lumea întreagă în căutare de obuze pentru tunurile armatei ucrainene. Căutările sunt secrete, dar este puțin probabil ca la ele să nu ajute și CSG, pe Michal și pe ai săi. Ei știu cui au vândut. În prezent, Michal câștigă o avere de pe urma războiului, după cum a observat Bloomberg. Recondiționarea tancurilor sovietice a devenit o mare afacere. Iar Michal Strnad ar avea o avere de cel puțin 5 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index, compania sa fiind printre producătorii de arme cu cea mai rapidă creștere din Europa.

Veniturile CSG au crescut la 1,73 miliarde de euro anul trecut, fiind de peste trei ori mai mari decât în 2021, a anunțat recent compania. „Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, ar fi nevoie de ani pentru a umple stocurile goale, ca să nu mai vorbim de impulsul de a crește cheltuielile pentru apărare și de a majora producția”, a explicat Michal Strnad din biroul său din Praga.

Veniturile CSG au crescut la 1,73 miliarde de euro anul trecut, fiind de peste trei ori mai mari decât în 2021, a anunțat recent compania. „Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, ar fi nevoie de ani pentru a umple stocurile goale, ca să nu mai vorbim de impulsul de a crește cheltuielile pentru apărare și de a majora producția”, a explicat Michal Strnad din biroul său din Praga. „Sunt încrezător că va exista o cerere puternică pentru o lungă perioadă de timp.” Compania are condica de comenzi plină pentru de ani de zile, a mai spus el.

CSG s-a extins prin cumpărarea producătorului spaniol de arme Fabrica de Municiones de Granada în 2020 și a Fiocchi Munizioni din Italia doi ani mai târziu. În prezent, urmărește achiziționarea afacerii cu muniții a Vista Outdoor, o tranzacție pentru care se confruntă cu o anumită opoziție politică în SUA. Potrivit Reuters, preluarea i-ar dubla veniturile și ar face din CSG un jucător de talie mondială. Chiar și așa, producția de muniție grea a CSG a crescut de peste 10 ori de la începutul războiului din Ucraina, în timp ce forța sa de muncă aproape s-a triplat la 10.000 de oameni în fabrici din opt țări.

Grupul construiește noi hale de asamblare în trei țări europene și are în plan o investiție de sute de milioane de dolari într-un posibil joint venture pentru producția de arme în Ucraina.  Ministrul ceh al apărării, Jana Cernochova, a lăudat industria locală de apărare pentru că „a jucat un rol important în sprijinirea Ucrainei încă de la începutul agresiunii rusești”. Deși nu a comentat despre firme individuale, ea a spus prin email că dovada angajamentului lor este „eliberarea de licențe de export în valoare de aproape 130 de miliarde de coroane”, sau 5,5 miliarde de dolari.   

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru