Povestea tinerilor de elită care au pus România pe harta lumii

De când intri pe Google și dai Enter, noi știm tot ce se întâmplă de acolo până la nivel de bit în placa de rețea, cum pleacă semnalul electric, unde se duce, prin câte echipamente trece și de ce se duce în stânga sau în dreapta. Asta știm să facem.” Când ești printre cei mai buni din lume la rețelistică e poate mai greu să-i explici omului de rând ce știi să faci, dar explicația lui Liviu ar trebui să fie cât de cât clară. Când am hotărât să mă văd cu cei doi, i-am rugat telefonic să-și noteze data, ora și locul întâlnirii, fără să țin cont că tehnologia e de fapt viața lor. Replica Luciei merită însă redată: “Nu am pe ce să notez și lucrez mult mai bine și rapid pe mail. Prefer varianta electronică”. Am înțeles repede de ce n-a mers propunerea cu scrisul pe hârtie, iar povestea celor doi, mult mai vii, realiști și modești decât mi i-aș fi imaginat este una cu care sper să mă întâlnesc cât mai des. Ea are aproape 23 de ani, este din Buzău și studiază Automatică și Calculatoare, în an terminal.

El are 29, e bucureștean, absolvent de electronică și comunicații și lucrează pentru o firmă de tehnică de calcul. Cei doi sunt instructori de CCNA (Cisco Certified Network Associate) – o certificare în rețelistică menită să le recunoască cunoștințele de IT – despre care Lucia spune că observă că se apropie mai nou tot mai des și fetele: “Te obișnuiești să vezi filme cu băieți tocilari, nu cu fete tocilare”. Pregătindu-se pentru obținerea certificării CCNA au decis să-și testeze cunoștințele la un concurs pe o temă similară, NetRiders. “Eram în căutarea unui punct de plecare în care trebuia să învăț pentru certificare. Nu știam de unde s-o iau și mi-am zis <Concursul ăsta e o chestie bună, mă duc, răspund la niște întrebări din rețelistică și văd cât sunt de pregătit>”. Mai exact, Academy NetRiders e un concurs desfășurat printr-o probă teoretică de 15 întrebări și una practică în care concurenților li se cere să facă diverse configurări de rețele, ambele desfășurate contra-timp.

La nivel internațional se înscriu anual circa 100.000 de oameni, iar 17 câștigători sunt desemnați la nivel mondial. După faza națională, în care s-au stabilit cei mai buni patru concurenți din România, a urmat etapa în care au concurat cu Europa, Africa și Orientul Mijlociu, în total 164 de participanți. În 2011 primele două locuri au fost ale României, Lucia fiind și prima fată care câștigă vreodată un astfel de concurs: “Organizatorii au fost încântați pentru că de obicei fetele sunt discriminate pozitiv, adică prima fată după scor, indiferent de poziția în clasament, primește oricum premiu. Acum n-a mai fost cazul”. Liviu adaugă că percepția e că IT-ul e mai degrabă un domeniu pentru băieți, însă admite că personal cunoaște fete pe care le privește de jos în sus pentru că sunt extrem de competente. Sau, așa cum îl completează Lucia, “toată ideea de calculator, definiția mașinii de calcul, a pornit de la o femeie, iar primul router a fost conceput tocmai pentru ca doi îndrăgostiți să comunice între ei”.

Dincolo de premiu, bonusul obținut de cei doi, alături de ceilalți 15 câștigători, a fost o excursie în Silicon Valley. A fost prima oară pentru amândoi când ajungeau în Statele Unite. “Am fost în cele mai tari laboratoare, la care majoritatea angajaților nu au acces, iar cel mai tare m-a impresionat abilitatea americanilor de a se reprofila”, spune Lucia, dat fiind că mulți dintre inginerii de acolo nu absolviseră neapărat o facultate cu profil tehnic, ci se reprofilaseră din alte industrii. “Și în România cred că se poate, dar aici mentalitatea după ce termini facultatea e că trebuie să-ți găsești un loc de muncă în domeniu ca să lucrezi acolo toată viața. La ei nu e deloc așa”, adaugă Liviu, pe care l-a surprins și “liniștea zilei de mâine vizibilă pe fețele oamenilor de pe stradă”. După aceste cuvinte, întrebarea firească care i-ar veni oricui în minte, mizând și pe competențele lor, se referă la viitorul lor.