Povestea româncei care a fost prima femeie avocat din Europa și prima femeie care și-a luat doctoratul în Drept

S-a născut pe 27 aprilie 1867, în București. În 1884 s-a înscris la Facultatea de drept a Universității din Paris. Decanul de atunci, Edmond De Santerre, avea să declare: “Ne-am temut să îi acordăm domnișoarei Bilcescu avizul pentru cererea sa, temându-ne că vom fi nevoiți să facem poliție prin amfiteatre”.

Mai mult: după ce a fost admisă, portarului facultății nu i se dădea dreptul să îi permită accesul în instituție. Așa că românca a fost nevoită să se plângă conducerii facultății, aducând ca argument faptul că pe frontispiciul clădirii stă înscris “libertate, egalitate, fraternitate”. Și astfel se face că, la încheierea primului an de studii, Edmond De Santerre s-a adresat tuturor studenților, menționând “înverșunarea pentru care merită toate laudele și conduita exemplară” a Sarmizei, mulțumind tuturor băieților pentru faptul că “au primit-o ca pe o soră”.

O declarație primită cu aplauze de către toți cei prezenți. În 1887 și-a luat licența în Drept, iar în anul 1890 doctoratul în Drept (cu doi ani mai devreme decât Jeanne Chauvin, prima femei din Franța care a reușit acest lucru). În 1891 a fost admisă în Baroul Ilfov, dar, cu toate acestea, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura.