Povestea reginelor vinului din România. Un sfert din producția anuală iese din mâinile lor

 “Când am intrat eu în domeniul vinului erau foarte puține femei, acum interesul este în creștere“, spune Aurelia Vișinescu, antreprenoarea care a dezvoltat afacerea Domeniile Săhăteni și este cea mai cunoscută femeie oenolog din România. În plus, pe ansamblu, numărul femeilor în domeniu este în creștere, fiind prezente în toate ramurile industriei vinurilor, de la laboratoare până în departamentele de marketing și vânzări. Mihaela Tyrel de Poix, proprietara SERVE, spune că i se pare surprinzător că industria vinului este, încă, percepută ca un domeniu al bărbaților; „cred că pe ansamblu raportul este de unu la unu“.

Din punctul său de vedere sunt argumente suficiente pentru ca lumea vinului să fie în egală măsură a bărbaților și a femeilor, de vreme ce peste 70% dintre cumpărătorii de vin din Europa sunt femei, „cel mai adesea ele aleg și la restaurant și, în plus, sunt mai bune de-gustătoare decât bărbații pentru că au gustul și mirosul mai fine“. Iar numărul mare al doamnelor din domeniul vinului nu face decât să confirme, arată Mihaela Tyrel de Poix, că „este un domeniu la fel de potrivit pentru femei și pentru bărbați. Și nici nu suntem în competiție“.

Creșterea numărului de femei implicate în acest domeniu este însă un fenomen care se petrece în întreaga lume. De la sfârșitul secolului XIX și până în prezent femeile s-au implicat tot mai mult în industria vinului. De la prima femeie producător de vin din California, Josephine Tychson, care la 31 de ani, când a rămas văduvă, și s-a ocupat de una singură de plantarea viei, în 1886, la actrița Lillie Langtry, care a cumpărat circa 160 de hectare cu viță-de-vie în 1888 pentru a face cel mai bun vin roșu sec din țară la Claire Thevenot, care a câștigat concursuri de somelier, este o întreagă poveste.

Zona somelierilor era rezervată aproape exclusiv bărbaților, cel puțin în Marea Britanie, până în urmă cu zece ani, când nu participa nicio femeie. În câțiva ani nu numai că numărul acestora a urcat semnificativ în rândul concurenților, dar Claire Thevenot a fost declarată câștigătoarea competiției în 2007.

Cu toate acestea, afacerile din domeniul vinului nu sunt facile, iar investițiile în domeniu nu sunt o garanție pen-tru profit. Dimpotrivă, suma cheltuită pentru plantarea unui hectar este de ordinul zecilor de mii de euro, iar profitul nu apare mai repede de 5-6 ani. Ba mai mult, efectul maxim al deciziilor luate acum se vor vedea pe termen lung, de 20 de ani. Care este catalizatorul care a determinat creșterea apetitului antreprenoarelor pentru acest domeniu? Pe de o parte, domeniul este „extrem de interesant, frumos, provocator, poți avea șansa să performezi foarte bine, să te afirmi, să consturiești o carieră, într-o slujbă foarte bine plătită pentru oenologi, pentru că totul se învârte în jurul produsului pe care îl construiești“, arată Aurelia Vișinescu.

Pe de altă parte, spune Mihaela Tyrel de Poix, „activitatea îmbină foarte multe meserii. În fiecare anotimp, moment al anului, prioritățile se schimbă“. Nu în ultimul rând, pe parcursul ultimilor ani podgorenii au primit o veritabilă gură de oxigen cu aportul de fonduri neram-bursabile obținute pe proiecte europene pentru plantarea suprafețelor cu viță-de-vie. Domeniul a fost campionul atragerii de fonduri; încă de la prima alocare au fost epuizate în întregime, încă înainte de termenul limită.

Astfel, în ultimii ani, 232 de firme aveau ca obiect de activitate producția de vin, iar piața dă semne bune pe toate planurile. În ciuda faptului că puterea de cumpărare nu dă semne clare de revenire, interesul consumatorilor pentru vinurile din segmente de preț mediu și superior este în creștere, la fel ca și apetitul pentru vinuri roșii, seci și demiseci, într-o țară în care în urmă cu 20 de ani balanța înclina covârșitor în favoarea șprițurilor, cu vin alb demidulce. În plus, vinurile românești câștigă puncte importante și la capitolul imagine. În ciuda faptului că podgoriile din România plasează țara pe locul opt în lume în rândul producătorilor, zeci de ani licoarea lui Bachus a plecat peste granițe vândută la vrac. Mai nou, vinurile românești au nume din ce în ce mai cunoscute: Prince Știrbey Tamaioasa Ro-maneasca Sec 2013 a fost enumerat de The Guardian în rândul celor mai bune vinuri, iar două dintre vinurile SERVE au fost listate în restaurante clasificate cu stele Michelin. Întâmplător sau nu, în conducerea ambelor firme sunt implicate femei. Iată poveștile a nouă antreprenoare implicate în domeniul vinului.