Povestea primului miliardar portorican. Conduce o firmă cu active de 39 de miliarde de dolari

Încă de la începutul anului 2015, Bravo a vândut sau a listat 25 de companii, în valoare totală de 20 de miliarde de dolari, de patru ori mai mari decât costurile lor. Potrivit publicației internaționale Forbes, secretul lui constă în faptul că investește doar în companiile de software stabile. Din 2003 și până în prezent, firma lui Bravo a încheiat 230 de contracte, care valorează mai mult de 68 de miliarde de dolari. El administrează în prezent un portofoliu de 38 de companii software care generează venituri anuale de aproximativ 12 miliarde de dolari și are 40.000 de angajați. Forbes estimează valoarea firmei, care este deținută în întregime de către Bravo și câțiva asociați, la 7 miliarde de dolari. Luând în calcul procentul pe care îl deține în firmă și banii pe care îi deține în fondurile sale, averea lui Bravo s-ar ridica la 3 miliarde de dolari. Orlando Bravo s-a născut în orașul colonial spaniol Mayagüez, care a fost, timp de decenii, portul pentru vasele de pescuit care aprovizionau fabricile de conserve de ton din regiune. Părinții l-au mutat pe el și pe fratele său, Alejandro, în locul în care se află acum o comunitate închisă din dealurile Mayagüez, unde frații au fost înscriși la școli private.

A început să joace tenis la vârsta de opt ani, exersând pe terenuri ale universității locale și ale unui hotel; apoi, împreună cu familia sa, au început să parcurgă în weekenduri un drum de două ore și jumătate de la casa lor din San Juan pentru a putea să se antreneze împotriva unei competiții mai puternice. A devenit rapid unul dintre jucătorii de top din Puerto Rico, ceea ce l-a condus înspre academia de tenis Bollettieri, renumită pentru cei pe care i-a pregătit.

Potrivit unui articol al publicației internaționale Forbes, acolo se trezea în zorii zilei, se îndrepta către Școala Episcopală Sfântul Ștefan, iar la prânz era pe terenul de tenis. A petrecut ore antrenându-se alături de colegi precum Andre Agassi și Jim Courier. La apus, după ce mânca și făcea duș, se întorcea la studiu, într-o cameră în care locuiau patru jucători. Mediul competitiv l-a ajutat pe Bravo să ajungă în top 40 în SUA, la nivel de juniori, apoi a ajuns în vârful clasamentului. Mai târziu, a făcut parte din echipa de tenis a universității Brown. A absolvit în 1992, fiind licențiat în economie și științe politice. După absolvire, a obținut un post de analist în departamentul de fuziuni și achiziții al Morgan Stanley. Acolo ajunsese să lucreze chiar și 100 de ore pe săptămână sub finanțistul Joseph Perella. Faptul că era fluent în spaniolă l-a ajutat să ajungă în fața clienților, iar în timp ce lucra pentru miliardarul venezuelean Gustavo Cisneros, care cumpăra lanțul de supermarketuri portorican Puebla Xtra International, a descoperit lumea investițiilor și a aflat că nu își dorește să fie bancher, potrivit interviului acordat revistei Forbes.

A fost acceptat mai târziu la Universitatea Stanford. Fusese deja admis la facultatea de drept de acolo, dar voia să studieze și businessul în paralel. A sunat insistent la universitate și, într-un final, a reușit să studieze ambele discipline. În perioada verii a lucrat la Seaver Kent, un joint venture californian cu Texas Pacific Group specializat în tranzacții de piață medii. Până la absolvire, în 1998, nu a primit un post acolo, chiar dacă a sunat timp de luni de zile pentru un job.

După mai multe apeluri, i-a atras atenția lui Carl Thoma, partener fondator al fondului de investiții privat Golder, Thoma, Cressey, Rauner. Thoma l-a trimis pe Bravo în San Francisco să „vâneze investiții și să extindă prezența companiei în Bay Area, dar primele sale afaceri, înainte să împlinească 30 de ani, au fost adevărate dezastre. A investit în două site-uri de design, chiar când bula .com s-a spart, astfel a pierdut 100 de milioane de dolari. Eșecul l-a determinat pe Bravo să aibă revelația că în loc să ofere finanțare antreprenorilor de start-up-uri și să să concentreze pe investiții riscante, ar putea să cumpere companii cu istorie, care vând software de nișă clienților loiali. Cu acordul lui Thoma, a devenit expert în acest tip de companii.

Cum a ajuns însă la nivelul la care se află fondul de investiții pe care îl conduce împreună cu Thoma în prezent? A descoperit, în urmă cu aproape două decenii, că software-ul și firmele de capital privat sunt o combinație bună. De atunci, nu a investit în altceva. Companiile în care investește au în general vânzări de 150 de milioane de dolari de la clienți recurenți și activează în piețe care sunt prea specializate pentru a atrage interesul unor giganți precum Microsoft sau Google.