Povestea omului care după ce a preluat afacerea familiei ce avea probleme uriașe a decis să folosească ultimii bani pentru a cumpăra ceva ce nimieni nu voia. Unde a ajuns el acum?

Ho Kwon Ping, co-fondatorul și președintele grupului hotelier Banyan Group, a crescut fără vise prea mari pentru antreprenoriat și lumea afacerilor. În tinerețe a lucrat ca și jurnalist, departe de banii pe care familia sa îi controla printr-un ecosistem de business. Totul s-a schimbat în 1984, după moartea tatălui său, când a preluat afacerile cu probleme ale familiei și a folosit banii rămași pentru a investi într-o mină abadonată. Pe terenul minei avea să apară mai târziu unul dintre cele mai puternice lanțuri hoteliere din Asia, estimat la 200 mil. dolari, al cărui fondator controlează azi o avere de peste 340 mil. dolari, scrie CNBC.

„Am proiectat primul hotel și am reușit să convingem o companie tailandeză să îl administreze. Al al doilea hotel a fost gestionat de Sheraton, apoi a venit al treilea și al patrulea, iar povestea merge mai departe până astăzi. Totul a pornit de la o bucată de plajă și o mină abandonată de care toți s-au ferit să o administreze și să facă ceva cu ea”, spune Ho Kwon Ping.

Deși succesul său este răsunător, omul de afaceri a admis de multe ori că n-a fost cel mai bun gestionar al averii familiei și a contribuit la înrăutățirea perspectivelor financiare ale familiei printr-o serie de pariuri total neinspirate.

„Aveam între 10 și 12 afaceri diferite, de la construcții la contracte de producție de televizoare… chiar și pantofi Adidas și așa mai departe, toate sub presiunea contractelor. Am realizat mai târziu că producția și vânzarea pe bază de contracte nu sunt o soluție pe termen lung. Trebuie să poți avea clienți în mod continuu și deci trebuia să găsim o soluție nouă”, povestește omul de afaceri.

După mai multe eșecuri majore și lecții în gestionarea afacerilor de familie, Ho a avut o revelație – mai degrabă decât să gestioneze o „ciorbă de afaceri”, dorea să se concentreze pe construirea propriului său brand.

În 1994, stațiunea de lux emblematică a grupului, „Banyan Tree Phuket”, și-a deschis porțile, incluzând primul Banyan Tree Spa – un nume inspirat de perioada petrecută de Ho împreună cu soția sa în Banyan Tree Bay din Hong Kong.

„Inovația nu cade din cer… a fost un răspuns la o nevoie”, a spus el.

În 2006, Banyan Tree Holdings Limited a debutat la Bursa din Singapore, iar în 2024, Banyan Group a fost lansat ca un brand care să înglobeze toate celelalte proiecte de business.

Ho nu s-a ferit să vorbeasc de tinerețea s-a și de felul în care a au arătat evenimentele care l-au format.

Tinerețea sa a fost în mare parte definită de un zel puternic pentru activismul social.

În timp ce își pregătea diploma de licență la Universitatea Stanford, la începutul anilor 1970, el a protestat împotriva războiului din Vietnam.

S-a alăturat și altor proteste din campus – în special, unuia împotriva inventatorului și fizicianului american William Shockley, care în cele din urmă i-a adus suspendarea din instituție.

„Am fost dat afară din cauza participării mele la Black Students Union, un protest pe care l-au organizat împotriva unui tip pe nume William Shockley, care a câștigat Premiul Nobel pentru crearea semiconductorilor, dar care avea și o părere ciudată despre eugenie. El a scris mai multe cărți în care spunea că persoanele de culoare ar trebui sterilizate”, a declarat Ho.

Ca urmare, Ho a fost judecat de o comisie judiciară din campus și găsit vinovat de suprimarea libertății academice, ceea ce a dus la suspendarea sa din universitate. Ulterior, Ho a decis să părăsească Stanford și s-a întors în Singapore, unde și-a dus la capăt serviciul militar și și-a reluat studiile universitare.

„A trebuit să încep de la zero și era foarte plictisitor, așa că am început să scriu ca jurnalist independent pentru o revistă acum dispărută numită Far Eastern Economic Review. Am început să scriu despre politica din Singapore, ceea ce guvernului nu i-a plăcut. Așa că am fost închis în baza Legii privind securitatea internă pentru că eram considerat comunist.” mai spune omul de afaceri.

Asta se întâmpla în 1977, iar el a fost izolat în timpul celor două luni de închisoare – o perioadă pe care o descrie ca fiind „înfricoșătoare, singuratică, deprimantă și de reflecție”.

După eliberare, Ho s-a reîntors la revistă și s-a mutat la Hong Kong împreună cu soția sa, Claire Chiang. Tinerii căsătoriți s-au mutat într-un mic sat de pescari de pe insula Lamma, numit Yung Shue Wan, care se traduce prin „Banyan Tree Bay”.

„Nu eram plătit foarte bine, așa că nu-mi puteam permite să locuiesc în Hong Kong sau Kowloon … așa că nu am avut de ales decât să locuim pe insula Lamma. Deși nu eram bogați … am trăit trei ani foarte frumoși acolo.”

Ho s-a născut în Hong Kong și și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei și adolescenței în Thailanda, înainte de a se muta în Singapore. Tatăl său, Ho Rih Hwa, a fost un om de afaceri care a co-fondat Thai Wah Public Company și a condus Wah Chang Group, conglomerate cu operațiuni în întreaga Asie. În 1981 tatăl său suferă un AVC, Ho, care era fiul cel mai mare al familiei preia responsabilitățile tatălui și începe să își facă planuri de investiții care culminează după ani de eforturi într-un gigantic lanț hotelier care controlează 12 branduri globale, peste 80 de resorturi și hoteluri, centre de spa și reședințe care se sunt răspândite în 20 de țări.