Povestea omului care a ajuns de la cercetător în apartament la cel mai bine platit om de știință din istorie

Un cercetător studiază mutațiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reușit să treacă peste eșecuri dramatice și să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“

Pentru cei mai mulți oameni aflați în poziția lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost ușor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câștigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.

Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experiență de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenționa să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul științelor genetice pentru tratarea afecțiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluția ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.

A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriților săi, imigranți greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu și pentru părinții lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piața americană.

Vorbindu-i pătimaș în greacă, își amintește acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziștii și cu comuniștii și a muncit din greu pentru a câștiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educație bună, rezultatul final pare să fie „o viață în laborator pentru științe ezoterice despre care doar câțiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli și să schimbe lumea, cu siguranță că putea scoate din aceasta suficienți bani pentru o viață decentă.

Yancopoulos nu mai este un novice, și nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri și primul director de cercetare și dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.

Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.

„Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că așa este cel mai bine să-ți crești copilul“.

Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câștiga prima aprobare de produs din partea administrației americane pentru alimente și medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârșitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autoritățile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acțiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului și artritei.

Lui Schleifer îi place să-și explice succesul spunând că el și Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl dețin oamenii de știință. „George este cea mai inovatoare și inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-și dezlănțuie magia și să nu-i stau prea mult în cale.“

În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înțesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi și noile formule să fie mai ușor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la șoareci de laborator astfel încât anticorpii șoarecilor să răspundă terapiilor așa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.

Aceste năluci (pentru alții) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleași și la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron și-a dezvoltat un centru de genetică unde roboți de secvenționare a ADN-ului își fac treaba 24 de ore pe zi timp de șapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.

După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozității științifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părți din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, așa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreședinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.

Într-o sală de conferințe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.

Gesticulează energic în timp ce vorbește și are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziției pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămașă ușor mototolită, pantofi ușori, confortabili, închiși la culoare și o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Mașina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.

„Nu este ca și cum aș încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le gătește copiilor și le spală rufele în casa pe care și-a cumpărat-o în anii de tinerețe și entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu știința, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“