Povestea lui Gheorghe Ursu, disidentul pentru moartea căruia securiștii încă nu sunt pedepsiți

Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliției Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori și de colegii de arest, tocmiți de organele de anchetă. Inginer și scriitor, Gheorghe Ursu era arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, pe motiv că deținea valută. Jurnalul său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate.

El era acuzat și de faptul că în jurnalul pe care îl ținea din tinerețe, consemnase și comentase nefavorabil aspecte din activitatea conducerii Partidului Comunist Român. Ca temei al arestării însă au fost invocate infracțiuni de drept comun, respectiv “nepredarea mijloacelor de plată străină și operații interzise cu mijloace de plată străine”, pentru că în locuința lui Ursu s-au găsit, în timpul percheziției, 3.000 lire italiene, cinci dolari și 40 mărci germane – sume pe care inginerul le păstrase după ce făcuse câteva excursii în străinătate.

Pentru că Ursu întreținea legături cu persoane din străinătate, în special cu imigranți români, precum comentatorii de la postul de radio “Europa Liberă” (de la care a primit materiale tipărite interzise de regimul comunist), inginerul a intrat în atenția Securității încă din 1984. S-a stabilit atunci că Ursu se afla în relații apropiate cu scriitori și cu poeți români și că avea cu aceștia diverse discuții despre conducerea partidului, motiv pentru care au fost luate primele măsuri de urmărire a acestuia sub numele de cod “Udrea”.

“Răspundeam de primirea și distribuirea pachetelor pentru cei aflați în arestul direcției. În acest arest se aflau și cei cercetați de Securitate, așa cum a fost și deținutul Ursu Gheorghe. Am primit ordin de la col. Creangă ca să primesc de la familie mai multe alimente, respectiv «tot ce aduce» pt. deținutul Ursu deoarece exista interesul ca cei ce se aflau în cameră cu el respectiv deținuții Cliță Marian și Radu Gheorghe să consume ei conținutul acelor pachete. Noi nu aveam voie să verificam ce se întâmplă în acea cameră deoarece era consemn dat scris de col. Creangă în caietul de consemne ce se găsea în camera șefului de schimb. Personal am auzit chiar de la deținutul Cliță Marian că îl bătea în cameră pe Ursu Gheorghe pentru a-i spune ce legături avea cu unele persoane din afară. Ofițerii de securitate care aveau deținuți în arestul nostru veneau la ușa arestului și prezentau o notă de scoatere din arest semnată de comandantul lor și de ofițerul anchetator în baza căruia luau deținutul și plecau cu el fără ca noi să știm ce se petrecea mai departe. Despre deținutul Ursu eu am aflat … că a fost dus la spitalul Jilava unde a murit, de la colegii de seviciu în ziua respectivă. În acest sens eu și colegii mei am dat atunci rapoarte cu privire la acel eveniment și pe care le-am predat col. Creangă. Cliță Marian se lăuda față de noi înainte de eveniment că dacă scoate ceva de la Ursu va fi pus în libertate și acest lucru l-a spus și la alți subofiteri”, a povestit Ioniță Ștefan, fost subofițer de Miliție.

A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției la penitenciarul din Calea Rahovei. Era plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu. Milițienii aveau ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”. A decedat în Spitalul penitenciar Jilava. Ancheta comunistă a susținut că disidentul a murit din motive naturale. Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale. Instanța a stabilit la 5 mai 2000 că Marian Cliță este responsabil de moartea inginerului Ursu. Marian Clită a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. În baza unui decret de grațiere nr. 11/1988, semnat de N. Ceaușescu, Cliță a beneficiat de o amnistie de 10 ani, iar 8 ani fiind deja executați pentru alte infracțiuni, i-au mai rămas de executat doar 2 ani.

”Am bănuit de la început că a fost un asasinat politic ordonat de sus, și executat de Pîrvulescu și Hodiș (îi știam, mă anchetaseră și pe mine). Știam de la tata că Pîrvulescu era violent. Îl amenințase cu moartea încă din timpul anchetei în stare de libertate pentru că nu accepta să-și toarne prietenii. Probele contra celor doi erau solide încă din anii ’90. Ancheta recentă de la SPM (ian. – nov. 2015) a adunat și altele, care îi implică mai direct și pe șefii Securității și MI. Rechizitoriul demonstrează rolul fiecăruia din inculpați în plănuirea, arestarea sub pretext de drept comun, torturarea – care a dus la moarte, și acoperirea crimei”, declara fiul disidentului, Andrei Ursu, într-un interviu acordat MEDIAFAX.

În octombrie 2003 foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu. În decembrie 2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu.

Gheorghe Ursu a debutat în literatură în 1944, în cotidianul ”Ecoul”, într-o pagină realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion. În 1944 devenise membru al Uniunii Tineretului Comunist militând împotriva nazismului.

A fost exclus din Partidul Comunist în 1950 fiind acuzat de atitudine prea critică la adresa partidului și prietenie cu ”elemente reacționare”. A făcut mai multe excursii în Occident insistând să primească pașaport. În timpul călătoriilor a luat legătura cu disidenți ca Monica Lovinescu și Virgil Ierunca.

A publicat volumul de poezie ”Mereu Doi”, în 1970, cu o prefață de Nina Cassian. În momentul arestării lui Gheorghe Ursu, Nina Cassian a ales să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în Statele Unite ale Americii.

Era născut pe 1 iulie 1926.

Curtea de Apel București a decis, joi, schimbarea încadării juridice în cazul foștilor ofițeri din cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, din infracțiuni contra umanității în tratamente neomenoase și i-a achitat pentru această infracțiune.

Decizia magistraților Curții de Apel București nu este definitivă și poate fi atacată cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).

În aceeași cauză a fost judecat și Postelnicu Tudor, fost șef al Departamentului Securității Statului, fiind acuzat de complicitate la infracțiuni contra umanității, dar acesta a decedat în timpul procesului.

Totodată, instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a dosarului, instanța ridicând măsurile asiguratorii dispuse pe bunurile inculpaților.

La ultimul termen al dosarului, procurorii au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru cei doi, acuzați că l-au omorât în bătaie pe disidentul Gheorghe Ursu, subliniind că, dacă inculpații ar fi avut vârsta mai mică de 60 de ani, ar fi solicitat închisoare pe viață.