Povestea indianului care a studiat în patru țări și a creat un conglomerat de miliarde de dolari

J.R.D. Tata s-a născut pe 29 iulie 1904 în Paris, fiind al doilea copil al lui Ratanji Dadabhoy Tata și al soției sale de origine franceză, Suzanne „Sooni” Brière. Tatăl său a fost văr primar al lui Jamsetji Tata, un pionier al industriei indiene. J.R.D. Tata și-a petrecut mare parte din copilărie în Franța. A studiat în cadrul școlii Janson De Sailly din Paris, iar ulterior a fost educat în Londra, Japonia, Franța și India. În octombrie 1932, după ce mama sa a murit, tatăl lui Tata a decis să își mute familia în India și să îl trimită pe J.R.D. la studii în Anglia, în octombrie 1923.

Tânărul s-a înscris la o școală de gramatică, fixându-și ca obiectiv să studieze ingineria la Cambridge. La scurt timp după ce cursul de gramatică s-a încheiat și spera să fie acceptat la universitatea britanică, în Franța s-a aprobat o lege prin care toți bărbații de origine franceză sub 20 de ani erau obligați să îndeplinească serviciul militar. Ca cetățean francez, J.R.D. trebuia să se înroleze în armată pentru cel puțin un an.

După ce s-a înrolat în Armata Franceză, a fost trimis într-un regiment numit Spahis. Colonelul regimentului a aflat în scurt timp că Tata poate nu doar să citească și să scrie în franceză și engleză, dar și să dactilografieze, prin urmare l-a desemnat secretar al biroului său. După o perioadă de 12 luni de serviciu în Armata Franceză, a vrut să meargă la Cambridge pentru a-și continua educația, dar tatăl său a decis să îl aducă înapoi în India, unde s-a alăturat companiei Tata & Sons ca ucenic neplătit în 1925. În 1929, J.R.D. Tata a renunțat la cetățenia franceză, a devenit cetățean  indian și a fost angajat în cadrul companiei. În 1930 s-a căsătorit cu Thelma Vicaji, fiica lui Jack „Prințul” Vicaji, un avocat pe care l-a angajat ca să îl apere de acuzația de a-și fi condus Bugatti-ul cu viteză prea mare pe principala promenadă din Mumbai (pe atunci denumit Bombai), Marine Drive.

Inspirat de pionierul Louis Blériot, Tata a luat lecții de zbor, iar pe 10 februarie 1929 a obținut primul brevet de pilot emis în India. A devenit ulterior cunoscut drept părintele aviației civile indiene, ca urmare a faptului că a fondat prima linie comercială a Indiei, Tata Arilines, în 1932 (companie ce avea să devină în 1946 Air India, linia aeriană națională a Indiei). În 1938, la vârsta de 34 de ani, J.R.D a fost ales președinte al Tata & Sons, succedându-l pe unul dintre verii săi, funcție ce l-a făcut șeful celui mai mare grup industrial din India.

A condus astfel grupul de companii Tata, cu activitate în industria oțelului, ingineriei, energetică, industria chimică și ospitalității vreme de mai multe decenii. Tata a devenit faimos pentru faptul că și-a menținut standardele etice în conducerea companiei și pentru faptul că a refuzat să mituiască politicieni sau să se folosească de piața neagră. A început cu 14 companii sub conducerea sa, iar jumătate de secol mai târziu, pe 26 iulie 1988, când a părăsit compania, Tata & Sons era un conglomerat format din 95 de companii. Sub conducerea sa, activele grupului Tata au crescut de la 100 de milioane de dolari la 5 miliarde. În 1945, J.R.D. Tata a pus bazele Tata Motors, iar trei ani mai târziu Tata a lansat Air India International drept prima linie aeriană internațională a Indiei. În 1953, guvernul indian l-a numit pe J.R.D. Tata drept președinte al Air India și director de consiliu al Indian Airlines – o funcție pe care a avut-o timp de 25 de ani.

J.R.D. a fost renumit și pentru modul în care și-a tratat angajații – în 1956 a inițiat un program de asociere a angajaților cu managementul, astfel încât angajații să aibă o voce mai puternică în afacerile companiei. Era convins de necesitatea binelui angajaților săi și, în consecință, a expus principiile beneficiilor unei zile de muncă de opt ore și a impus scheme de compensație în caz de accident și de ajutor social care au fost ulterior acceptate ca cerințe statutare în India. Tata a fost de asemenea un susținător al declarației puterilor emergente ale primului-ministru Indira Gandhi, în 1975, și a fost și membru fondator al corpului guvernator al Consiliului Național de Cercetări de Economie Aplicată din New Delhi – primul institut de politică economică independentă din India, fondat în 1956. În 1968, a fondat serviciile de consultanță Tata, iar în 1987 a pus bazele Titan Industries.

Tata a fost de asemenea administratorul fondului Sir Dorabji Tata de la lansarea acestuia, în 1932, pentru o perioadă de 50 de ani. Sub ghidarea lui, fondul a susținut construirea primului spital destinat pacienților diagnosticați cu cancer din Asia, în Mumbai, în 1941, și a fondat de asemenea Institutul Tata de Științe Sociale (TISS, 1936), Institutul Tata pentru Cercetări Fundamentale și Centrul Național pentru Arte Performative.

 J.R.D. Tata a murit în Geneva, Elveția, pe 29 noiembrie 1993 din cauza unei infecții la rinichi. La moartea lui, parlamentul indian a fost suspendat în memoria sa – onoare acordată de obicei doar membrilor parlamentului.