Povestea fondatorului Fiat, omul care a controlat 4% din PIB-ul Italiei
Giovanni Agnelli, cunoscut publicului drept Gianni Agnelli sau L’Avvocato (Avocatul) datorită licenței în Drept, a fost unul dintre cele mai importante personaje din economia italiană și un simbol al capitalismului secolului XX, privit de mulți ca „Adevăratul Rege al Italiei„.
Prin controlul Fiat, a ajuns la un moment dat să dețină 4,4% din PIB-ul Italiei și 3,1% din forța de muncă a țării. Agnelli s-a născut în orașul Torino, aflat în nordul Italiei și considerat un important centru cultural și de afaceri. Tatăl său, Edoardo Agnelli, a fost un puternic industriaș, iar mama sa, Virginia Bourbon del Monte, descendenta unei familii nobiliare.
Agnelli i-a călcat pe urme bunicului său, Giovanni Agnelli (după al cărui nume a fost și botezat), cel care a fondat compania producătoare de mașini Fiat în 1899. Agnelli a studiat mai întâi la Pinerolo Calvary Academy, iar apoi și-a luat licența în Drept la Universitatea din Torino. Nu a practicat niciodată meseria de avocat, iar în 1940, când Italia a intrat în Al Doilea Război Mondial, s-a alăturat armatei. A luptat pe frontul rusesc și a fost rănit de două ori. După predarea Italiei, a devenit ofițer de legătură cu trupele americane de ocupație, datorită fluenței sale în limba engleză.
Gianni Agnelli a devenit președintele Fiat în 1966, după moartea bunicului său. De-a lungul anilor, s-a remarcat prin numeroasele achiziții făcute prin companie: a cumpărat Lancia, în 1968; a devenit acționar al Ferrari un an mai târziu, a preluat controlul Alfa Romeo de la guvernul italian în 1986 și a cumpărat Maserati în 1993. A deschis numeroase fabrici, inclusiv în Rusia (Uniunea Sovietică în perioada respectivă) și în America de Sud. În 1970, în perioada crizei mondiale de petrol, a vândut o parte din companie către Lafico, o companie libaneză deținută de colonelul Kaddhafi, acțiuni pe care le-a răscumpărat ulterior.
Agnelli s-a făcut remarcat și prin faptul că, în conflictele sociale ale companiei, deținea mereu controlul. În 1980, într-o perioadă când sindicatele au organizat o grevă ce bloca toată producția, a reușit să oprească marșul celor 40.000 de muncitori și să îi convingă să intre din nou în fabrici. Acest eveniment a marcat scăderea puterii uniunilor sindicale, care până în ziua de azi nu și-au recuperat influența asupra mediilor politic și economic italiene. În 1991, Agnelli s-a înscris într-un grup parlamentar independent, a fost numit senator, iar apoi membru al comisiei de apărare a Senatului.
În 1996, Agnelli a părăsit conducerea companiei, dar a rămas președintele onorific al acesteia până la moartea sa. În 2009, după moartea lui Agnelli, Fiat a făcut o alianță globală cu grupul Chrysler, prin care, în schimbul tehnologiei și platformelor pentru realizarea autovehiculelor mici, eficiente din punctul de vedere al consumului, a primit 20% din companie. La începutul anului, Fiat S.p.A. și Chrysler Group au fuzionat într-o nouă întreprindere, Fiat Chrysler Automobiles.