Povestea executivului român care a preferat să lucreze în altă țară deși recunoaște că jobul din România era mai interesant

Executivul român Adrian Pascu și-a construit aproape întreaga carieră în industria lactatelor, cea mai mare parte a timpului lucrând pentru grupul francez Danone. Prima dată a plecat din țară acum circa șapte ani, la Moscova, pentru ca în ianuarie 2020 să se mute la Kiev, în capitala Ucrainei, pentru a fi general manager pentru businessul aceluiași producător de lactate, Danone, pe piața aflată la nord de România. A învățat multe în acest periplu și recunoaște că i se potrivește viața de expat, astfel că momentan nu are planuri să se întoarcă prea curând acasă. Care sunt planurile lui Adrian Pascu însă, ne spune chiar el.

Nu se află departe de țară din punct de vedere geografic, distanța dintre București și Kiev fiind de sub 1.000 de kilometri (distanță ce poate fi parcursă în mai puțin de două ore cu avionul sau în peste 12 ore cu mașina, potrivit Google Maps, din cauza lipsei autostrăzilor, cel puțin în cazul României). Totuși, diferențele culturale dintre cele două piețe sunt mari. Ucraina este o piață cu peste 40 de milioane de locuitori – de peste două ori mai mulți ca în România -, cu o putere de cumpărare mai mică decât cea de pe plan local, o țară întinsă despre care nu se știu foarte multe.

Cum a ales Adrian Pascu această destinație? „Am refuzat o poziție foarte interesantă, dar aflată în București, alegând-o pe cea actuală, și am convingerea că voi continua să aleg la fel, dacă voi avea ocazia, cu condiția să pot vizita des România și să nu existe alte constrângeri legate de nevoile familiei”, spune el. Referitor la întoarcerea acasă, recunoaște că depinde totul de oportunitățile și de modul de a privi situația în momentul respectiv.

Momentan își dorește să mai beneficieze de dezvoltarea legată de deschiderea culturală și profesională fantastică pe care o oferă viața de expatriat, atât pentru sine, cât și pentru familia sa, așa încât nu se gândește la întoarcerea în România. Despre orașul său adoptiv, spune că există similitudini între acesta și București. Mai exact, traficul este asemănător, adică aglomerat și problematic; nu sunt mari diferențe, deși populația Kievului e cu aproximativ 50% mai numeroasă. Nu sunt mari diferențe nici în zona culinară, în sensul calității și al serviciilor.

În ambele capitale există aceeași bucurie a petrecerii timpului împreună, pe terase sau în cafenele și restaurante, calitatea fiind ridicată.  „Aș vedea o oportunitate în România legată de bucătăria caucaziană și de cea a Asiei centrale, Georgia și Uzbekistan fiind recunoscute pentru varietatea și specificul culinar. Astfel, probabil, e loc de o prezență mai robustă a bucătăriei asiatice.” Adrian Pascu vine des acasă alături de familia sa, ultima dată fiind aici în perioada sărbătorilor de iarnă.

Tocmai de aceea, recunoaște că nu percepe schimbări majore pe piața locală. „Îmi amintesc de șocul pozitiv al schimbărilor percepute în Moscova într-un interval de doar doi ani cât am lipsit.” În București încă mai așteaptă să sesizeze o schimbare în amenajarea celui mai important parc al țării, Herăstrău, mândria Capitalei. A ales acest exemplu pentru că e cel mai des privit prin ochi de expatriați cu termene de comparație prin lume și și-ar dori să ajungă să fie mândru de ce oferă și Capitala noastră. „Mai sper încă.”

E de părere că în România ar trebui îmbunătățite în primul rând infrastructura, sistemul educațional și de sănătate. „Aș adăuga o politică internă și externă, având ca obiectiv creșterea economică, cea capabilă să finanțeze cele de mai sus.” Se declară impresionat de parteneriatele încheiate de actuala sa țara gazdă cu China (majorare enormă a exporturilor, balanță comercială pozitivă), de cursa în care s-au înscris Ucraina, Slovacia și Ungaria pentru a construi la graniță huburi logistice care să preia și de unde să transporte în toată Europa containerele cu mărfuri care curg deja pe Drumul Mătăsii spre vestul Europei, de parteneriatele cu țări puternice precum SUA, Franța și Turcia.

Menționează și investiții interne majore, în valoare de 1,2 miliarde de euro din ajutorul pentru Covid-19, bani ce au fost alocați pentru crearea de locuri de muncă în infrastructură, având ca rezultat 4.800 km de șosele naționale reabilitate în 2020, urmând alți peste 7.000 km în 2021. Nu în ultimul rând, amintește de programul național de digitalizare pe modelul Țărilor Baltice. „În contextul în care (în Ucraina – n.red.) problemele legate de corupție sau absența statului de drept sunt evocate în continuare și în contextul în care nu există fonduri structurale europene care să aștepte să fie accesate, rezultatele de mai sus sunt vizibile și nu doar la nivel declarativ. Sunt convins că se poate și la noi.” Din România îi e dor – pe lângă familie și prieteni sau locuri minunate în care are amintiri frumoase – de gustul alimentelor. Această situație a fost mai pregnantă în Rusia, pe când Ucraina, Adrian Pascu recunoaște că e mai apropiată de gustul pe care-l știe el și familia sa.

„Într-o notă pozitivă, aș menționa apariția unor reprezentanți ai puterilor locale care s-au remarcat în ultimii ani în implementarea unor proiecte cu impact semnificativ asupra nivelului de trai în orașele sau județele respective. Probabil că soluția e să votăm un număr majoritar de astfel de performeri.”

În Moscova, lăsând la o parte specificul culinar, sursa de legume e centrată pe Asia și în special Caucaz și astfel totul e diferit. În unele cazuri, descoperi gusturi deosebite cum ar fi tomatele din Uzbekistan – o potențială afacere viitoare în România, crede el –, însă pentru celelalte, diferența majoră devine în timp puțin frustrantă. „Așa cum spuneam, (nu mi-e dor de – n.red.) nimic major, am fost în țară relativ des în ultimii ani.” Recunoaște însă că nu-i e dor de modalitatea în care se face politică, cu rezultatul, anticipabil de altfel, al lipsei de schimbare reală în abordarea națională a problemelor economice și sociale. „Într-o notă pozitivă, aș menționa totuși apariția unor reprezentanți ai puterilor locale care s-au remarcat în ultimii ani în implementarea unor proiecte cu impact semnificativ asupra nivelului de trai în orașele sau județele respective. Probabil că soluția e să votăm un număr majoritar de astfel de performeri.” Adrian Pascu a terminat Facultatea de Fizică în 1994, o perioadă pe care o descrie ca fiind a tuturor posibilităților, dar și a nevoii de reinventare personală, având în vedere că întreaga pregătire anterioară avea puțină legatură cu lumea în care ne aflam (și ne aflăm). „Am profitat de intervalul de doi ani de profesorat în Suceava – orașul meu natal – necesar pentru examenul de definitivat în învățământ, pentru a înțelege mai bine ce direcție profesională m-ar pasiona în viitor.” A avut, în paralel, multe poziții de entry level – în cei doi ani fiind permanent angajat de trei entități -, profitând de faptul că încă nu se cerea experiență în mediul privat. Astfel, a deținut multe poziții, de la agent de asigurări, la reprezentant comercial al unei companii care vindea echipamente pentru HoReCa. Ulterior a fost agentul de vânzări al distribuitorului național Wrigley (gumă de mestecat) și Henkel (produse cosmetice și de curățenie). „Știam că nu mă pot cantona într-un sistem de stat unde raportul dintre performanță și recompensă este distorsionat. Știam că voi alege una din posibilitățile oferite de noul context.”

Adrian Pascu
„În contextul în care (în Ucraina – n.red.) problemele legate de corupție sau absența statului de drept sunt evocate în continuare și în contextul în care nu există fonduri structurale europene care să aștepte să fie accesate, rezultatele de mai sus sunt vizibile și nu doar la nivel declarativ. Sunt convins că se poate și la noi.”

După examenul de definitivat a cochetat și cu antreprenoriatul, însă una peste alta, a fost o perioadă de învățare și autodescoperire care l-a ajutat ulterior să recupereze timpul pierdut, odată ce a decis că direcția logică de focus este cariera într-o companie care din punct de vedere cultural se potrivea cu valorile sale. „Am fost primul român director de vânzări pentru Danone România și Republica Moldova. Apoi, după eliminarea poziției de general manager din Serbia, care acoperea toată regiunea Adriaticii, mi s-a propus și provocarea de a readuce pe baze profitabile operațiunile din zona respectivă.” Era anul 2012, iar executivul român devenea director comercial pentru România și business development director pentru zona Adriatică. Avea biroul la București, potrivit profilului său de pe rețeaua de socializare de business LinkedIn. A fost o experiență unică, având în vedere puternica atomizare a regiunii, cu strategii total diferite stabilite pentru țări cu populație redusă, unde obținerea masei critice în business reprezenta o mare provocare, spune el. „Am amintiri frumoase din Chișinău, Tirana, Skopje, Pristina, Sarajevo și evident Belgrad, atât profesionale, cât și personale, fiind profund recunoscător pasiunii extraordinare a oamenilor cu care am lucrat în această perioadă și împreună cu care am învățat și experimentat foarte mult.” Experiența Belgrad nu a fost însă prima sa poziție de expat. Prima dată a plecat din țară în decembrie 2013, ca director de vânzări pentru regiunea Moscova, Rusia, la Danone. Această regiune reprezenta peste 35% din cifra de afaceri a businessului Danone Rusia și era de patru ori mai mare ca vânzări decât businessul din România, spune Adrian Pascu. Spre comparație, în 2019, Danone România, liderul pieței de iaurturi, a terminat anul cu o cifră de afaceri de 612 milioane lei (circa 125 mil. euro), mai mare cu aproximativ 10% comparativ cu 2018, conform datelor de la Ministerul de Finanțe. „Școala românească de vânzări era, la acel moment, foarte apreciată, (…) astfel încât s-a considerat că pot să contribui la obiectivul de creștere (din Rusia – n.red.).” Pe de altă parte, după trei ani pe poziția respectivă se punea problema unui pas următor pentru care probabil era nevoie de o validare suplimentară a capacității sale de a se adapta și performa, fiind complet imersat într-o altă cultură, într-un business cu procese și dinamică internă mult mai complexe, spune Adrian Pascu. Astfel, în 2015, a preluat responsabilități complete pentru Europa de Sud-Est, adăugându-se la geografia experienței sale anterioare Bulgaria și Grecia. „Din nou, multe povești memorabile și oameni minunați, reorganizări majore de businessuri și rezultate bune.” În 2017 a primit propunerea să preia întreaga responsabilitate pentru departamentul comercial al Danone Rusia, o poziție de executiv, iar după trei ani, începând cu ianuarie 2020, a devenit director general pentru businessul producătorului de lactate în Ucraina. „Sunt responsabil pentru operațiunile Danone pe partea de lactate, în Ucraina.” Danone este cunoscut în special pentru businessul de lactate, dar are și alte segmente mari de business în portofoliu, precum cel de ape minerale, cu branduri cunoscute precum Evian. În ceea ce privește desfășurarea unei zile, probabil nimic nu se mai poate numi obișnuit în prezent, e o combinație interesantă de timp acordat familiei și profesiei, cu adaptarea specifică la lucrul parțial de acasă, parțial de la birou, deplasări în țară, în special la cele două fabrici, și participarea la diferite evenimente externe din viața comunității economice ucrainene, spune el. Când nu muncește și nu călătorește pentru business, Adrian Pascu și familia sa vin în țară relativ des, avantajați și de faptul că sunt mai puțin de 600 km cu mașina până la Suceava, orașul său natal, „pe șosele care încep să fie foarte bune în urma investițiilor masive în infrastructură și a vitezei de implementare impresionante – pentru un român obișnuit cu ritmul nostru. A fost un mare avantaj în pandemie, astfel că exceptând perioada inițială de lockdown, venirea în țară nu a fost o problemă”.