Povestea celor 13 ani de mandat ai Marianei Gheorghe la OMV Petrom

”Este foarte posibil să se simtă nevoia de mai mult dinamism.“ ”Trebuia adus cineva cu mai mult curaj.“ ”Mă așteptam la această schimbare și este chiar una binevenită.“ Reacțiile legate de anunțul sec al terminării mandatului Marianei Gheorghe, care are acum 61 de ani, la șefia Petrom, cu un an mai devreme, nu au întârziat să apară, cele mai multe fiind însă făcute sub protecția anonimatului.

”Sunt mai mulți factori care susțin o schimbare de CEO, mai ales la acest nivel“, spune însă Oana Botolan Datki, SEE managing partner în cadrul Consulteam, companie de HR. ”Sunt pe de o parte motive care țin de o direcție nouă a companiei. Poate fi o decizie de comun acord, poate chiar personală, sau poate este o schimbare generată de neîndeplinirea unor obiective“, mai spune specialista în resurse umane.

Mariana Gheorghe a absolvit Facultatea de Relații Internaționale la Academia de Studii Economice București în 1979, Facultatea de Drept a Universității București în 1989 și Corporate Finance, cursuri la seral, la London Business School, în 1995. A lucrat pentru diverse societăți din România și pentru Ministerul Finanțelor. |ntre 1993 și 2006, a lucrat pentru BERD în Londra, unde a deținut diverse poziții pe zona geografică Europa de Sud-Est și regiunea caspică, ultima poziție deținută fiind de senior banker.

După privatizarea Petrom în 2004, la propunerea BERD, a devenit membră a consiliului de administrație al companiei, până la data de 15 iunie 2006, când a fost numită director general executiv (CEO) al Petrom.

Mariana Gheorghe a fost primul director general adus de austriecii de la OMV, în contextul în care până la numirea ei își păstrase funcția directorul care se afla pe post la privatizarea companiei în 2004, Gheorghe Constantinescu.

În prima ieșire în presă de la numirea în funcție, Mariana Gheorghe a spus două lucruri esențiale, care probabil oglindeau strategia OMV de la acel moment. ”Sunt hotărâtă să fac din Petrom nu numai cea mai mare companie românească, ci mai ales una de succes, profitabilă“, spunea în vara anului 2006 CEO-ul Petrom.

La scurt timp după această declarație, Mariana Gheorghe mai spunea: ”Obiectivul nostru este să devenim lider de petrol și gaze în Europa de Sud-Est. Deocamdată, suntem numai cel mai mare producător în această regiune. |n cadrul acestei strategii de internaționalizare a operațiunilor, vrem ca Kazahstanul să devină, alături de România, o regiune de core business (principală – n.r.). Zona Mării Caspice este ținta noastră. Vrem să ridicăm producția de țiței în Kazahstan la 30.000 barili pe zi. Printre ținte se mai numără Turkmenistanul și alte state din acea zonă. Ne uităm la piața din Rusia, unde am putea intra printr-o achiziție. Vom ține cont de specificul fiecărei piețe și de climatul local. Există o strategie de achiziții pentru poziționarea pe piață în funcție de oportunități. Interesele de expansiune ale Petrom vizează, de asemenea, zona Mării Negre și Ucraina. |n Ucraina, planurile noastre pot viza operațiuni de retail sau de explorare și producție, fiind oportunități în sectorul de gaze“.

Puține din planurile enumerate mai sus s-au întâmplat.

În Kazahstan, de exemplu, producția medie de țiței și gaze a Petrom a fost în 2016 de 8.400 de barili echivalent petrol, semnificativ mai puțin față de planurile trasate în 2006. Intrarea pe piața din Rusia, dezvoltarea în Turkmenistan sau Ucraina au rămas, la fel, ținte neatinse.
Coincidență sau nu, dacă la numirea Marianei Gheorghe se vorbea de internaționalizare, la plecarea ei, OMV are aceeași strategie pentru Petrom.

”În cadrul întrevederii, conducerea OMV AG a prezentat strategia de dezvoltare a companiei, care include o creștere a gradului de internaționalizare a Petrom, în vederea valorificării oportunităților existente în regiune, precum și o creștere consistentă a investițiilor începând cu anul acesta“, se arată în comunicatul dat de administrația prezidențială la scurt timp după întâlnirea pe care președintele Klaus Iohannis a avut-o cu CEO-ul OMV, Rainer Seele, întâlnire la care Mariana Gheorghe nu a participat.

La scurt timp după comunicatul președinției, a venit și comunicatul Petrom prin care anunța terminarea mandatului Marianei Gheorghe, cu un an mai devreme, și aducerea în locul ei a Christinei Verchere, 46 de ani.

Noul CEO al Petrom face parte din BP din 1999 și a trecut prin toate șocurile absorbite de gigantul petrolier, ultima funcție ocupată fiind cea de regional president pentru Asia-Pacific. Unul dintre proiectele în care apare numele viitoarei șefe a OMV Petrom este un terminal de gaz natural lichefiat de 8 miliarde de dolari în Tangguh. Inițial, proiectul era evaluat la 12 miliarde de dolari, dar au fost tăieri de costuri, după cum precizează Reuters. Chiar și așa, proiectul ar urma să genereze 10.000 de locuri de muncă în Indonezia. Anterior preluării mandatului din Djakarta, Christina Verchere a fost implicată într-un proces major de reorganizare în zona de upstream (explorare și producție) pe care l-a coordonat pentru BP din Houston.

Chiar dacă șefia Marianei Gheorghe nu a echivalat cu internaționalizarea mult dorită de OMV, Petrom s-a schimbat profund în cei 12 ani cât a durat mandatul ei.

Petrom a ieșit complet din partea de petrochimie, prin închiderea Doljchim, urmată la scurt timp de închiderea Arpechim, una dintre cele două rafinării pe care producătorul de petrol și gaze le moștenise la privatizare.

Cele câteva achiziții făcute în mandatul Marianei Gheorghe nu au contribuit la consolidarea poziției regionale a Petrom.
În plin proces de reorganizare, în 2007, Petrom se decide să cumpere Petromservice, companie înfășurată într-o țesătură complexă de controverse, pentru care a plătit 328,5 milioane de euro.

”Piața românească pentru servicii petroliere, altele decât cele oferite de Petromservice, nu este pregatită să ofere volumul și calitatea serviciilor cerute de Petrom. Prin urmare, am beneficiat de această oportunitate de a cumpăra activitatea de servicii petroliere a Petromservice și de a o integra in companie“, spunea atunci Mariana Gheorghe. 

În afară de această tranzacție, mandatul Marianei Gheorghe nu s-a remarcat prin alte achiziții, dar câteva proiecte sunt esențiale și ele pot contribui cu adevărat la visul de internaționalizare al austriecilor de la OMV pentru Petrom.

În mandatul Marianei Gheorghe, Petrom a devenit unul dintre cei mai mari producători de energie din România, investind 530 de milioane de euro într-o centrală pe gaze de 860 MW la Brazi, mai mare decât un reactor al centralei nucleare de la Cernavodă.

Dincolo de această centrală pe gaze, proiectul cheie din mandatul său rămâne parteneriatul cu ExxonMobil legat de explorarea și, eventual, exploatarea rezervelor de gaze situate la mare adâncime în Marea Neagră. Acest proiect reprezintă o premieră în istoria de 150 de ani a producției de petrol a României și a acționat ca un magnet și pentru alți investitori care acum răscolesc adâncurile Mării Negre.
|n mandatul Marianei Gheorghe, Petrom a trecut prin criza severă din 2008, reușind la scurt timp după prăbușirea Lehman Brothers să securizeze un împrumut masiv pentru stabilitatea companiei.

”Două lucruri au fost șocante pentru mine în 2008 și în 2009“, spunea în toamna anului 2014 CEO-ul Petrom. ”|n primul rând, că a fi mare nu este o garanție. Ba mai mult, să fii mare devenea o slăbiciune. |n al doilea rând, nu am crezut niciodată că prețul țițeiului poate să colapseze astfel. Am avut în luna iulie 2008 un preț de 147 de dolari și am ajuns la 35 de dolari în decembrie. |mi aduc aminte că, deși la nivel internațional criza fusese acceptată, România nu a acceptat că este în criză în 2009. Eram în data de 15 octombrie 2008, dată pe care nu o voi uita niciodată, când a avut loc finalizarea unui club deal, o tranzacție bancară sindicalizată. Pentru noi a fost extraordinar de important să primim în acel moment acei 300-400 milioane de dolari, ca să trecem prin perioada grea care urma și pe care o așteptam. Este un lucru pe care l-am spus tuturor băncilor care ne-au ajutat atunci: că nu o să uităm niciodată votul de încredere pe care ni l-au acordat. |n ciuda crizei care se instalase în septembrie și în ciuda faptului că noi nu aveam un istoric de creditare (avusesem bani din privatizare și cash-flow), au avut încredere să ne dea 400 milioane de dolari. Acum, când mă uit în urmă, nu îmi vine să cred că am accesat 1,5 miliarde de euro în anul când toată lumea era complet debusolată de criză.“

Tot în mandatul Marianei Gheorghe, Petrom a depășit pragul de un miliard de euro al profitului net, performanță unică în istoria de business a României, care cu greu va fi egalată și în anii următori.

”Este o mândrie și o confirmare că astfel de rezultate se pot obține și în România, cu un mediu de afaceri bun„, spunea Mariana Gheorghe în februarie 2014, la scurt timp după anunțarea rezultatelor preliminare pentru 2013.

În anii următori însă, 2015 și 2016, lucrurile nu au mai stat la fel de bine și, în ciuda revenirii din 2017, aceasta nu a mai fost suficientă pentru ca Mariana Gheorghe să-și ducă mandatul la capăt.

”Avem încredere că vom avea inteligența de a trece mai departe în aceste condiții de piață complet diferite. Pentru mine, Petrom este mai mult decât o companie. E o pasiune“, spunea Mariana Gheorghe în februarie 2015.

Anul 2014 a adus o scădere de 56% a profitului raportat de companie. Scăderea prețului la petrol, vânzările mai slabe; dar mai ales deprecierea centralei de la Brazi și a stocurilor de petrol au fost imposibil de contracarat de rezultatul bun din producție. După aproape trei ani în care producția de hidrocarburi fusese stabilizată, Petrom admitea că aceasta ar putea intra din nou pe un trend descendent, în contextul în care bugetul de investiții al companiei urma să fie tăiat cu 25-30%. Inevitabilul s-a întâmplat. |n ultimul trimestru din anul trecut producția totală de hidrocarburi a Petrom a fost de 165.000 bep/zi, în scădere ușoară față de al treilea trimestru. Analizând însă datele pe termen mai lung, scăderea producției de hidrocarburi este semnificativă. De exemplu, în ultimul trimestru din 2005, primul an după privatizarea Petrom, producția de hidrocarburi era de 215.000 bep/zi, ceea ce înseamnă o scădere de peste 20% a cantităților extrase în intervalul de timp analizat.

Această evoluție este grăitoare pentru sectorul de explorare și producție de hidrocraburi din România, un domeniu cu o tradiție de peste 150 de ani. |n lipsa demarării unor proiecte de extracție noi, cum sunt cele din Marea Neagră, este greu de crezut că această tendință de scădere a producției de petrol și gaze mai poate fi schimbată.

Anul 2015 a fost însă și mai dificil decât 2014, Petrom marcând primele pierderi de la privatizare.

”Este un an complex, iar principalul element este scăderea dramatică a petrolului. Vreau să atrag atenția asupra faptului că în absența elementelor speciale, rezultatul nostru operațional este pozitiv. Ceea ce trăim acum este o perioadă normală pentru industria în care activăm„, spunea Mariana Gheorghe, încercând să explice pierderea de 690 milioane de lei din conturile Petrom de la finalul lui 2015. Profitul de un miliard de euro era deja istorie.

Dincolo de rezultate, a devenit vizibilă înlăturarea managerilor români din boardul Petrom. La începutul lui 2016, grupul austriac OMV, acționarul majoritar al Petrom, a făcut o schimbare fulgerătoare în cadrul firmei românești, înlocuindu-l înainte de terminarea mandatului pe Gabriel Selischi, cel care era responsabil de producția de petrol și gaze. Austriecii au trimis la București un neamț care a mai lucrat în Petrom. Cristian Secoșan, un alt român din boardul Petrom, plecase din conducerea companiei, la numai doi ani și jumătate de la preluarea mandatului.

Odată cu plecarea Marianei Gheorghe, boardul Petrom are mari șanse, pentru prima dată în istorie, să devină 100% străin, singurul manager român rămas fiind Lăcrămioara Diaconu-Pințea, membru al directoratului, responsabilă cu activitatea de Downstream Gas.
”Avem 2.000 – 2.100 de middle manageri care au urmat programe de training (deși nu toți au făcut MBA) și la care ne uităm cu încredere, pentru că ei formează viitoarea generație de manageri, iar unul dintre ei ar putea deveni viitorul CEO al companiei„, spunea în toamna anului 2012 Mariana Gheorghe. Aparent, niciunul dintre cei 2.000 de middle manageri nu a fost suficient de bun pentru a păstra conducerea Petrom acasă.

”Încrederea este cel mai important intrument în mediul de afaceri și se construiește“, mai spunea în toamna anului 2014 Mariana Gheorghe, lăsând acum în urma sa una dintre cele mai solide companii din punct de vedere financiar, semnificativ mai suplă față de momentul începerii mandatului său.

Cu toate acestea, niciun manager local nu a avut încrederea austriecilor pentru a gestiona aurul negru al României.

Elasticitatea operațională rezultată în urma tăierilor de costuri și a renunțării la majoritatea activelor non-core realizată de Mariana Gheorghe îi lasă mână liberă Christinei Verchere, noul CEO al Petrom, pentru a îndeplini planul de internaționalizare al Petrom.
La final însă, rămâne o întrebare. Ce fel de internaționalizare? Internaționalizare prin achiziții sau o internaționalizare a resurselor în lipsa unei pieței interne?  

”Cine conduce Petrom controlează economia românească, iar cine stăpânește economia poate controla și politica“, spunea la privatizarea Petrom fostul premier Adrian Năstase, chiar când se semna contractul cu austriecii de la OMV.

BP, compania de unde vine noul șef al OMV Petrom, deține circa 20% din acțiunile Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, la vârful grupului rusesc fiind Igor Sechin, un apropiat de-al președintelui Vladimir Putin. Tot în Rosneft sunt acționari și chinezii de la CEFC China Energy, viitorii proprietari ai Rompetrol. Atât BP, cât și CEFC au acorduri cu Rosneft pentru aducerea gazului și petrolului rusesc pe piețele europene.

Gazul românesc cum se va internaționaliza?