Povestea bărbatului cu origini românești care a șocat lumea dezvăluind secretele băncilor elvețiene
Povestea lui Bradley Birkenfeld pare ruptă din filme: a lucrat timp de mai mulți ani ca bancher, învățând și înțelegând practicile instituțiilor financiare, iar la un moment dat a înțeles că multe dintre lucrurile pe care le văzuse nu erau ceea ce păreau a fi.
A decis să dezvăluie ceea ce știa autorităților, sperând că asta îi va aduce imunitate și va ajuta la dispariția așa-numitului „secret bancar elvețian”; nu a fost însă așa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la pușcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Și pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elvețian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.
„Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povestește Bradley Birkenfeld. „Este și motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăți viața oamenilor și pentru a le da speranță pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunțători, iar cetățenii și politicienii deopotrivă trebuie să susțină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunțat practici ilegale din interiorul băncii elvețiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărții sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elvețian”.
Crede că denunțarea lui a fost esențială în terminarea secretomaniei generate de băncile elvețiene, spunând că fără declarațiile sale acest sistem greșit ar exista și astăzi. „Ca un rezultat direct al acțiunilor mele, numeroși denunțători din lumea întreagă m-au contactat și am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcția corectă în ceea ce privește sfaturi juridice, declarații în presă și o planificare generală a întregului proces.”

Cum a fost pus la pământ secretul bancar elvețian
Birkenfeld are o diplomă de licență în științe economice de la Norwich University și un master internațional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveția. El și-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică și angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituție bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiții, fonduri de pensii, companii de asigurări și organizații neguvernamentale. „Am fost martor la activități ilegale desfășurate de directori ai instituției, iar asta mi s-a părut în totală contradicție cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea față de clienți și colegi”, spune Birkenfeld.
A părăsit instituția și a fost repede angajat de către Credit Suisse și apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituții financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neașteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziție de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elvețiană care operează la nivel internațional. În Elveția, instituția activează pe segmentele retail, corporate, instituțional, managementul averilor, gestionarea activelor și investiții. UBS Elveția deține o poziție de lider în toate cele cinci segmente de business, are o rețea cu circa 300 de sucursale și 4.700 de angajați, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveția cu o situație financiară de nivel înalt și aproximativ jumătate dintre toate companiile elvețiene.
În calitate de director al UBS, având clienți cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunități de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienții sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, și nu invers. Birkenfeld povestește că UBS a făcut același lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud și Canada. Pentru a-și înlesni procesul de prospectare a pieței în diverse țări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziții de mașini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elvețiene și în special secretul bancar elvețian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituții uriașe, începi să înțelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povestește Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”
Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienți, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau și alte semne că ceva nu era chiar în regulă, așa cum ar fi documente care îi învățau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanță acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS.
Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute și să facă oferte unor potențiali clienți din alte țări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld și alți colegi ai săi în țapi ispășitori pentru practicile de la UBS.
Cu alte cuvinte, dacă autoritățile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur și simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.