Povestea bancherilor care au deținut jumătate de București
Banca Chrissoveloni a fost până în 1933, la căderea Bursei de pe Wall Street, una dintre cele mai puternice instituții financiare din România, fiind construită de-a lungul a mai multe generații de familia Chrissoveloni. Sediul central al băncii, construit de…
Banca Chrissoveloni a fost până în 1933, la căderea Bursei de pe Wall Street, una dintre cele mai puternice instituții financiare din România, fiind construită de-a lungul a mai multe generații de familia Chrissoveloni. Sediul central al băncii, construit de arhitectul G.M. Cantacuzino, este astăzi sediul Băncii Naționale a României (BNR).
Zenni Chrissoveloni a venit în Principatele Române în 1848 și a pus bazele unei bănci și ale unei companii exportatoare în Galați, care s-au extins ulterior în Brăila și în București. Afacerile au prosperat apoi sub conducerea lui Nicolas Z. Chrissoveloni, fiul lui Zenni, perioadă în care s-au dezvoltat investițiile familiei în imobiliare și agricultură. În 1879, el a cumpărat de la Dimitrie Mavrocordat domeniile Ghidigeni și Corăști, unde a construit o școală care există și astăzi, biserica satului, o vilă și a dezvoltat distileria de coniac existentă acolo.
După Primul Război Mondial, afacerile familiei au fost preluate de Jean și Dumitru, fiii lui Nicolas. Jean a transformat distilatorul de coniac într-o fabrică modernă de producție de alcool, iar prieteniile sale în cercurile înalte au ajutat la creșterea afacerii. Vila lui din Ghidigeni, de pildă, găzduia deseori oaspeți precum regina Maria și regele Ferdinand.
În timpul Primului Război Mondial, vila a fost transformată într-un spital în care soția lui Jean, Sybille, și regina Maria au lucrat ca voluntare. Jean Chrissoveloni a pus bazele și a condus regimentul de transporturi militare Regina Maria. Sub conducerea lui, afacerea s-a răspândit în Europa, cu birouri deschise în Paris, Londra, Atena și New York și noi achiziții de terenuri în România, Grecia și Macedonia; a fost construită clădirea de birouri de pe Lipscani, cu ajutorul arhitectului G.M. Cantacuzino.
Jean Chrissoveloni a murit la 46 de ani, în 1926, iar fiul lui, Nicky, care a studiat la Oxford, s-a întors în România în 1931. Avea 22 de ani și s-a alăturat consiliului director al băncii, iar în 1936 a devenit președinte al boardului, conducând banca împreună cu Dimitrie Ghica. Familia a făcut eforturi disperate pentru ca banca să nu dea faliment, iar Nicky Chrissoveloni și-a pus propria avere la bătaie. A plătit cererile de retragere ale clienților băncii din propriii bani și a acoperit în proporție de 95% plângerile clienților. În 1934, la un an după ieșirea din criza economică, deși slăbită substanțial, banca a fost declarată viabilă de BNR.
Sub managementul lui Nicky Chrissoveloni, banca și-a recâștigat reputația și poziția de lider în sistemul românesc bancar. Instituția a fost atât de puternică, încât la 3 iunie 1948 profitul raportat pentru anul anterior a ajuns la 2 miliarde de lei; comuniștii au naționalizat banca opt zile mai târziu. Nicky Chrissoveloni a fost arestat în scurt timp, iar după 1960 el și familia lui au emigrat în Grecia. A murit departe de țara natală, în 1971, și a fost îngropat pe insula Glyvada din apropiere de Atena.