Povestea avocatului care a transformat Boeing într-un gigant al industriei aviației

William McPherson Allen s-a născut în Lolo, statul american Montana, pe 1 septembrie 1900. Allen a studiat la Universitatea din Montana, dar a obținut licența în Drept la Harvard în 1925, obținând ulterior o slujbă ca avocat stagiar la firma Donworth, Todd și Higgins din Seattle. La casa de avocatură la care Allen era stagiar, unul din clienți era Boeing Airplane Co., iar tânărul a fost desemnat să se ocupe de treburile legale minore ale companiei. În 1928, Allen a elaborat documentația pentru fuziunea dintre Boeing Air Transport și Pacific Air Transport, ce a rezultat în United Airlines. El a avut grijă de problemele legislative ale companiei, iar în 1930 s-a alăturat Consiliului de Administrație al Boeing și firma a devenit Todd, Holman, Sprague și Allen.

În septembrie 1944, președintele companiei Boeing a murit brusc, iar consiliul de administrație a căutat un înlocuitor care să se ocupe de tensiunile apărute între ingineri și angajații din producție. Allen a refuzat oferta de a prelua acea funcție, argumentând că este avocat, nu inginer sau specialist în industrie. El s-a considerat necalificat în contextul așteptărilor lăsate în urmă de fostul președinte, Philip Johnson. Cu toate acestea, șase luni mai târziu, el a preluat conducerea companiei în urma insistențelor președintelui interimar, Claire Egtvedt.

Allen a preluat compania Boeing într-o perioadă critică. Contractele pentru avioanele militare Boeing B-17 și B-29 au fost anulate ca urmare a încheierii celui de-al doilea război mondial, lăsând Boeing într-o situație incertă, în timp ce industria aviației civile se extindea. Pe baza acestui aspect s-au creat avioanele Lockheed Constellation cu patru motoare și Douglas DC-4, superioare celor existente la acel moment în circulație.

Prima ofertă postrăzboi de la Boeing pentru a profita de călătoriile aeriene a fost modelul 377 Stratocruiser, adaptat de la bombardierul B-29. Acesta a fost proiectat inițial pentru transportul militar, astfel că oferea destul spațiu și părea ideal pentru serviciile de linii aeriene transcontinentale și transoceanice nonstop. Dar, în ciuda performanțelor impresionante ale aeronavei, Boeing a vândut doar 55 de unități. Până la jumătatea anilor ’50, Boeing a continuat să genereze profit din contractele cu statul.

Lucrurile aveau să se schimbe în 1954, când Allen a ales să dedice 16 milioane de dolari pentru a dezvolta un avion și o cisternă de alimentare în aer pe care nimeni încă nu părea interesat să le cumpere; acest model avea să devină Boeing 707.

În săptămâna în care prototipul 707 și-a luat zborul, în iulie 1954, Allen a apărut pe coperta revistei Time, care a menționat trei atribute principale ale sale, „A știut când să riște. A avut încredere în designerii săi. A știut cum să creeze o echipă”.

În 1968, când Allen s-a apropiat de cea de-a 68-a zi de naștere, s-a retras din funcția de președinte și a preluat rolul de președinte al consiliului. În 1970, a revenit pentru câteva luni după atacul de cord aproape fatal al președintelui în funcție, T.A. Wilson. În 1972, Allen s-a retras complet din companie, păstrând doar funcția de președinte onorific. În 1975, a fost inclus în Hall of Fame al revistei Fortune. William McPherson Allen a murit la 29 octombrie 1985, suferind de mai mulți ani de Alzheimer.

În prezent, Boeing este una dintre cele mai prolifice companii din domeniul aviației, producând anul trecut 806 avioane comerciale și 96 de avioane militare. Veniturile companiei s-au ridicat la 101 miliarde de dolari în 2018, cu un profit operațional de aproape 12 miliarde de dolari, în vreme ce numărul angajaților este de peste 153.000 la nivel global.