Povestea aurului românesc
Puțini români știu că țara lor a avut și încă are unele dintre cele mai mari rezerve de minereuri aurifere între toate țările lumii. De la împărați persani și romani, la împărați habsburgi, de la lideri comuniști până la proiecte miniere moderne dezvoltate de companii internaționale, saga metalului galben pare a fi departe de sfârșit.
Istoria căutării și prelucrării aurului în spațiul carpato-danubiano-pontic este una deosebit de veche – preistorică.
Pe baza mai multor studii detaliate, se poate afirma că exploatarea aurului din zăcămintele de la Roșia Montană, Căraci și Câinel, a început încă din timpuri preistorice.
Între popoarele antice, primii care au fost atrași ca un magnet de aurul dacilor nu au fost romanii, așa cum se crede în mod obișnuit, ci primele triburi de greci, care, în migrația lor spre teritoriul de astăzi al Greciei, au trecut prin Munții Apuseni, unde au jefuit zăcămintele de aur local, din care și-au făurit monede. Unele studii istorico-lingvistice au sugerat chiar că termenul vechi grecesc pentru aur – khrūsos – ar veni de la numele Crișurilor, râurile noastre care străbat ținuturile aurifere. Alte cercetări susțin că primele monede de aur grecești conțineau același tip de aur cu cel extras și astăzi din Apuseni.
Pe lista invadatorilor ahtiați după aurul din Apuseni au urmat, la rând, străvechii perși. Herodotus, Părintele Istoriei, relata în scrierile sale cumm împăratul Darius, fiul lui Hystaspes, stăpânitor al tuturor perșilor, a pornit război împotriva triburilor dacice ale agatârșilor, care locuiau în Munții Apuseni, îndeosebi pe malurile Mureșului de astăzi, pentru a-i jefui de aur, fiindcă această ramură a daco-geților se desfăta în podoabe de aur..
Cititi mai multe pe www.descopera.ro