Povestea antreprenorului crescut cu cartea în mână, care la vârsta de 18 ani a primit cadou o afacere. Ce idei de viitor are pentru afacerea pornită de tatăl lui

Dan Vidrașcu a crescut, la propriu, odată cu businessul editurii Litera. L-a ajutat pe tatăl său să vândă primele volume în Chișinău, la manifestațiile antiruse, iar la majorat primea deja cadou sucursala afacerii din România. Microbul pionieratului în piața cărții nu l-a ocolit nici pe el și se transpune acum într-o nouă nișă odată cu lansarea Voxa, prima aplicație românească de streaming pentru audio-books Și e-books de pe piața locală.

Noi am tot așteptat să vină un jucător internațional, să apară o piață digitală și în România, iar când am văzut că lucrul acesta nu se întâmplă și s-ar putea să mai dureze o lungă perioadă  pentru că sunt jucători care încep să se extindă internațional  dar bineînțeles că se duc spre țări cu potențial mult mai mare decât cel de aici  atunci am decis că e cazul să luăm noi inițiativa și să producem o aplicație în care să începem să  le oferim românilor acest serviciu”, descrie Dan Vidrașcu, CEO al platformei Voxa și co-CEO al editurii Litera modul în care au decis să intre și pe piața de carte digitală.

Lansat în noiembrie anul trecut, proiectul Voxa a fost demarat cu un an înainte – perioada necesară pregătirii catalogului de audiobookuri, cât și dezvoltării aplicației – și deja pare să se bucure de succes. Voxa oferă în prezent acces la 45.000 de cărți digitale, dintre care 10.000 sunt audiobookuri și 35.000, e-bookuri. „10.000 sunt în limba română, 35.000 sunt în limba engleză, în condițiile în care, până la apariția Voxa, în urmă cu un an, nu exista piață de carte digitală în limba română  nici măcar editurile importante nu produceau nici e-bookuri, nici audiobookuri. Catalogul acesta, probabil până spre finalul anului viitor, se va duce spre jumătate de milion de cărți.”

Anul acesta, peste 130.000 de români au ascultat audiobookuri în această platformă, reprezentând un total de peste 1,5 milioane de ore: „Ținând cont că este primul an, este un rezultat peste așteptările noastre  ceea ce demonstrează că exista un gol, piața era pregătită și, pur și simplu, nu exista ofertă. Atât timp cât există apetitul, este responsabilitatea noastră, a antreprenorilor, să acoperim cererea respectivă”. Iar responsabilitatea este mare și din perspectiva costurilor – în contextul în care acei early adopters din piața locală ascultau deja cărți în format digital de pe platformele internaționale, iar Voxa trebuia să ofere o experiență similară: „A fost mult mai scump și mai complex decât ne-am fi imaginat, iar în continuare urmează un drum mai dificil  dacă vrei să faci tehnologie la un nivel ridicat”.

Aplicația a costat astfel peste 1 milion de euro, iar toată investiția direcționată în Voxa se ridică la 1,5 milioane de euro până în acest moment. „Am avut o rundă de finanțare pe platforma Seedblink anul trecut, înaintea lansării  și încă o rundă anul acesta, după ce ne-am lansat, iar de acolo am luat câteva sute de mii de euro, pe care i-am inclus în bugetul companiei și din care am acoperit o bună parte din cheltuieli. Vom avea nevoie de investiții și în continuare pentru că piața este încă la început, iar jucătorul cel mai important trebuie să își asume rolul de a educa, de a explica, nu de a-și promova brandul, ci de a promova produsul în sine, conceptul de audiobook.”

În procesul de lansare au discutat și cu celelalte edituri importante din piață, iar multe au decis să li se alăture chiar de la început, altele au fost mai reticente, fiindu-le teamă de o diferență importantă a pieței din România față de trendurile internaționale, o teamă ce s-a dovedit a fi falsă – „Românii sunt perfect conectați cu tot ce se întâmplă în lume și singurul motiv pentru care în România nu se consuma carte în acest format venea dintr-o lipsă, oferta era inexistentă”.

După succesul înregistrat în România, se gândesc deja și la expansiunea internațională: „Sunt țări în regiune, unele chiar cu o piață editorială mai dezvoltată decât a noastră, unde, din diverse motive, principalul fiind lipsa unor platforme internaționale care să fi intrat acolo, niciun antreprenor local nu a avut inițiativa de a crea o asemenea aplicație. Ungaria este un astfel de exemplu – din punctul de vedere al editorialului de piață digitală, este la nivelul la care era România în 2020”. Pentru expansiune vor mai avea nevoie de câteva runde de finanțare fiindcă lansarea într-o altă țară vine cu multe alte provocări – o altă limbă, o aplicație care are nevoie de o serie de modificări, birou local, tot catalogul trebuie reluat etc.

Avizi de dezvoltare (personală)

Întrebat ce ascultă românii, Dan Vidrașcu observă că, piața digitală de carte fiind una la început, trendul cărților „ascultate” sau citite în format de e-book îl urmează pe cel al cărților tipărite. Astfel, categoria cărților de dezvoltare personală a câștigat cotă de piață și este pe un trend ascendent peste tot în lume – poate în România chiar ușor mai pronunțat decât în alte țări. „Trebuie să ținem cont că România, per ansamblu, a trecut printr-un șoc uriaș: în anii 90, am început de la zero. Încă simțim efectele acestei tranziții, în condițiile în care majoritatea țărilor europene  nu au simțit acest șoc; e multă coerență acolo, oamenii au fost expuși la cărți de dezvoltare personală istoric, de mulți ani, la noi, ele au cam lipsit. Încercând să ne adaptăm și noi la ritmul tot mai alert al vieții, avem nevoie de ghidaj, de sfaturi, de interpretări, pe care, de multe, ori le găsim în aceste cărți. Iar dacă sunt bune, acestea pot fi într-adevăr foarte utile”, observă Dan Vidrașcu. 

Sunt unele cărți scrise de specialiști, de cele mai multe ori psihologi, oameni cu multă experiență, care reușesc să extragă concepte complexe de multe ori și să le explice într-un limbaj pe care să-l înțeleagă un om care nu vrea neapărat să se specializeze în domeniul respectiv și să își organizeze mai bine viața. „Cred că avem un aer de superioritate fals uneori și ar trebui să ne extragem din tipul acesta de interpretare – eu nu sunt de acord nici cu ideea că românii sunt foarte descurcăreți. Pentru mine, o țară care nu este foarte prosperă nu are cum să aibă o populație care să fie foarte descurcăreață. Aș zice că germanii sunt puțin mai descurcăreți decât noi, gândindu-mă la perspectiva țării respective. A fi descurcăreț, dacă nu se bazează pe o educație bine pusă la punct, cred că nu este suficient pentru a face față în lumea asta un pic complicată – de aceea sunt încrezător în perspectiva de dezvoltare a pieței editoriale din România, care este în continuare relativ mică, dar cred că va fi tot mai mare.”

De altfel, crezul lui Dan Vidrașcu este că nu putem să ne dezvoltăm și să creștem fără o piață editorială tot mai diversă și mai mare – oamenii își iau în general înțelepciunea de la cărți și de la profesori, iar profesorii, în general, nu fac altceva decât să îți explice cărți sau să îți recomande cărți pe care să le citești. „Totul se învârte în jurul cărții, așa că prosperitatea noastră ca țară este strâns legată de cât de matură e piața editorială și calitatea catalogului editorial pe care îl avem. De altfel, cele mai mari economii ale lumii au, de cele mai multe ori, o piață editorială uriașă – iar asta nu are legătură neapărat cu populația. Germania, de exemplu, care este lider în Europa, are o piață de carte enormă, de aproximativ două miliarde de euro, iar Statele Unite reprezintă cea mai mare piață editorială din lume – cu o valoare de 30 de miliarde de dolari. Dacă vrem prosperitate, dacă vrem să fim mai descurcăreți și să devină și țara descurcăreață, trebuie să citim puțin mai mult.”

Businessul cu cărți, cadou de majorat

Felul în care Dan Vidrașcu și-a propus să revoluționeze piața digitală a cărților în România este oarecum similar cu felul în care tatăl său a făcut pionierat în piața de carte, prin lansarea Litera în Chișinău, în 1989. „Microbul de antreprenor era puternic infiltrat în el, iar la prima oportunitate pe care sistemul comunist, care începea să se destrame, i-a oferit-o, și-a creat o entitate semiprivată, un fel de agenție-cooperativă și a făcut o editură.” Își amintește că i-a fost alături tatălui său chiar de atunci: „Începuse mișcarea aceasta de eliberare de sub jugul rușilor, se organizau multe mitinguri și mergeam unde se desfășurau acestea cu o mașină și vindeam din portbagaj primele cărți ale editurii. Evident, cartea cea mai vândută era un abecedar fiindcă asta căutau oamenii – se trecuse de la alfabetul chirilic la alfabetul latin, iar societatea trecea prin niște schimbări masive –asta era cea mai vândută carte atunci. Dacă mă gândesc acum – este și foarte conectată cu numele editurii: de la o literă plecam și vindeam un alfabet, ceea ce, dacă mă gândesc acum, este o invenție extraordinară – ca printr-un număr de simboluri, să transmiți lucruri atât de complexe. La bază, e un număr mic de piese din care se compune complexitatea care se creează prin mesaj”.

Mai târziu, la majorat, când Dan Vidrașcu era deja la București la facultate, cadoul tatălui a fost reprezentat de actele sucursalei editurii din România. Așa a apărut Litera, care a crescut de la an la an, ajungând anul trecut la o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro și aproximativ 230 de angajați. Noul capitol din cariera sa de de antreprenor se leagă însă, mai ales, de dezvoltarea Voxa, pentru care previzionează o cifră de afaceri de 1 milion de euro până la finalul acestui an și de dublare pentru anul viitor. Ce urmează pe termen lung? „Nu avem niște obiective clar definite pentru partea editorială, dacă ne gândim  nu sunt foarte mulți jucători care să facă edituri mari în industria noastră  cel puțin istoric, e posibil ca la un moment dat să se întâmple niște consolidări regionale, dar aș spune că acesta este un plan B.

Vedem în continuare foarte multe oportunități, credem că suntem într-o țară în care am plecat cu o piață editorială foarte mică și care crește de la an la an, dar crește într-un ritm foarte lent. Piața este de aproximativ 100 de milioane de euro  cam acesta este și nivelul pieței de carte din Ungaria, de exemplu. Cred că românii vor citi tot mai mult, e rolul nostru, al editurilor, antreprenorilor, să aducem toată producția internațională importantă, să o producem și, bineînțeles, să susținem scriitorii locali și să îi publicăm.”  În business s-a implicat treptat toată familia – atât fratele său mai mic, cât și soția, iar tatăl este în continuare activ. „Sunt foarte mulți colegi pe care îi avem lângă noi – de peste 14-16 ani.”  În 2010, plecând de la distribuția foarte strânsă pe care o aveau și de numărul mic de librării, împreună cu Ion Sturza, și-au propus să facă un Amazon local – rezultatul a fost Elefant.ro, pentru care Dan Vidrașcu a fost CEO vreme de șapte ani.

5 întrebări pentru Dan Vidrașcu:

1.  Ce ascultă românii?
Pentru că piața de carte digitală este foarte la început, nu putem să spunem că există anumite trenduri importante doar în formatul digital; criteriul principal este trendul din piața de print  luăm hiturile, luăm cărțile care se bucură de cel mai mare succes și pe acestea le promovăm cu prioritate și în format digital. Tot ce înseamnă ficțiune comercială, chiar și upmarket, se pretează perfect formatului de audiobook, iar acolo vedem consum foarte mare  mă refer la romanele de dragoste, la thrillere, cărți cu detectivi; cărțile de dezvoltare personală reprezintă o categorie dominantă și pe Voxa, dar și în majoritatea celorlalte platforme. Un titlu popular este, de pildă, „De ce nu mi-a spus asta nimeni până acum?” de Dr. Julie Smith. Din zona de thrillere, avem de doi ani „Pacienta tăcută”, care a vândut peste 100.000 de exemplare în România. Cartea autobiografică a lui Michelle Obama a avut un foarte mare succes, iar recent ea și-a lansat și o carte nouă, „Lumina din noi”, care apare și în România odată cu lansarea internațională și care are toate premisele să fie importantă.

2.  Ce înseamnă bestseller?
Este o dilemă veche de când e lumea și, cu cât o piață este mai dinamică  iar noi ne dorim o piață editorială mai dinamică, fiindcă asta înseamnă mai mulți oameni care citesc  cu atât topurile ajung să fie dominate de o literatură mai comercială  pentru că acolo este un public mult mai numeros, este firesc. Rolul editurii este ca tot timpul să aducă o doză de echilibru printr-o pondere în propriul catalog și de cărți foarte serioase, care au o viață limitată, dar pe care ți le asumi. Acestea nu pot fi susținute decât din vânzările pe care le ai pe acele volume comerciale. Acestea nu ar trebui privite cu un aer ușor superior  e o categorie extrem de competitivă și foarte complicată, este foarte greu să scrii o carte care să aibă mare succes, chiar dacă aceasta este definită ca fiind de natură comercială, mulți încearcă și foarte puțini reușesc. Sunt colecții unde o carte, de exemplu de literary fiction, care vinde de 2.000 – 3.000 de exemplare pe an înseamnă un rezultat extraordinar, când ne ducem în categoria de genre fiction și ne uităm la un thriller sau la un roman de dragoste, cu potențial comercial mare, dacă nu vinde 5.000 – 7.000 de exemplare în primul an, considerăm că nu este un rezultat foarte bun. Un bestseller în România înseamnă să vinzi de la 5.000  6.000 de exemplare în sus  sunt foarte puține cărți care depășesc 10.000 de exemplare vândute pe an.

3.  Cum citesc noile generații?
Cred că ar trebui să depășim ideea că avem o nouă generație care este cumva mai rătăcită  toți „bătrânii” înțeleg doar parțial noile generații. Cred că tinerii sunt mai deștepți ca oricând pentru că sunt expuși la o cantitate enormă de informații – sigur, foarte multă e și proastă – dar, per ansamblu, viteza cu care poți accesa foarte multă informație foarte importantă, de calitate, este absolut uluitoare. Tinerii citesc, se informează, există și foarte multe materiale video, de foarte bună calitate, care sunt importante în ciclul de educație – dacă părinții au grijă să creeze copiilor tabietul acela de a și citi, indiferent de format – așteptările mele sunt foarte optimiste. Uitându-mă chiar și în ansamblu, la noi ca civilizație, la progresul pe care îl avem, la avansul științei – acesta se bazează doar pe tineri care acum 10 ani au fost foarte buni în facultate, școală, iar acum descoperă vaccinul împotriva COVID într-un an. Copilului trebuie să îi fie insuflată dorința de a citi, de a se informa, iar acesta este rolul părinților și al profesorilor.

4.  Tu ce citești (și cum)?
Eu alternez foarte mult: în mașină, ascult audiobookuri de cele mai multe ori, când merg spre birou (când mă întorc spre casă ascult un podcast cu știrile zilei). Prin natura meseriei, noi primind foarte multe manuscrise, citesc foarte mult în format digital; acasă citesc foarte mult în format print, când călătoresc, citesc e-bookuri, nu vreau să car titluri print după mine și tot timpul îmi place să alternez cărțile. Alternez foarte mult și tipurile de lectură pentru că sunt manuscrise pe care le evaluez, primite de la agenții noștri literari, dar citesc tot timpul și ficțiune, pentru că e o formă extrem de intimă de a cunoaște alți oameni, de a înțelege cum gândesc alți oameni, poate cea mai intimă formă de a face acest lucru. Citesc și dezvoltare personală fiindcă este esențial să înțeleg și cum mă poziționez eu în comunicarea cu toți oamenii din echipele noastre, dar și în felul în care putem să comunicăm eficient produsele, serviciile pe care le lansăm, precum și relația cu publicul larg. Chiar dacă deja ai aflat unele lucruri, este bine să ți le repete cineva uneori toată viața. Din ficțiunea pe care am citit-o în ultimii ani, mi-a plăcut foarte mult Javier Marias, un autor spaniol pe care îl publicăm noi de câțiva ani; îmi place mult Mario Vargas Llosa, de pe linia francezilor, Sartre, Camus (ei erau autorii mei preferați în facultate și au rămas foarte sus pe listă); în rest, încerc să fiu foarte conectat cu piața editorială – este dinamică – sunt tot timpul trenduri noi, publicul se schimbă, gusturile se schimbă, în România uneori chiar  într-un ritm ceva mai alert – cel puțin în ultimii ani – este important să fii foarte aproape de gusturi, de tendințe și să știi ce cărți să aduci.

5.  Ți-ai dorit vreodată să faci altceva?
Am avut un workshop zilele trecute chiar în Voxa și una dintre întrebări cerea să spui ceva reprezentativ despre tine. Mi-am dat seama că eu nu am făcut niciodată decât ce mi-a plăcut – de fiecare dată când am mai făcut un pas în lateral, elementul esențial era cartea, într-o altă formă, iar în continuare, cred că va fi mult mai mare componenta de digital, rolul editurii este să transfere înțelepciunea într-o anumită formă închegată, să o disemineze.