Chiar poți să-i taxezi pe cei mai bogați oameni ai planetei? Guvernele lumii s-au lovit de ceea ce ar putea fi considerată dilema secolului în materie de fiscalitate, iar o soluție concretă pare aproape imposibil de găsit

În 1987, Forbes publica primul său top global al miliardarilor, cu doar 140 de nume. În 2025, lista includea peste 3.000 de persoane, cu o avere cumulată de 16.000 de miliarde de dolari. Pentru comparație, averea lui Elon Musk, considerat cel mai bogat om al lumii în aprilie 2025, era estimată la 342 de miliarde de dolari — mai mult decât totalul tuturor miliardarilor de pe lista originală, scrie Financial Times.

Creșterea averilor celor mai bogați a depășit mult ritmul de creștere economică globală. Între 1987 și 2024, averea medie a topului 0,0001% al populației a crescut cu 7,1% pe an, comparativ cu doar 3,2% pentru adultul obișnuit, arată studiile profesorului Gabriel Zucman, de la Paris School of Economics și University of California, Berkeley.

 „Prioritatea ar trebui să fie să facem ceva cu super-bogații. Sunt cei mai bogați oameni de pe planetă și plătesc cele mai mici taxe”, afirmă Zucman.

Însă taxarea averilor foarte mari se dovedește dificilă. Impozitele pe venit, contribuțiile sociale și taxele pe consum sunt principalele surse de venit pentru statele dezvoltate, dar acestea nu ating capitalul super-bogaților, adesea investit în proprietăți, acțiuni sau afaceri. Creșterea impozitelor pe averi mari poate determina schimbări de comportament, limitând veniturile colectate, în timp ce taxarea clasei medii ridică probleme politice.

Istoria impozitelor pe avere oferă exemple elocvente: în anii ’80, aproximativ jumătate din țările OECD aplicau o taxă anuală pe averea netă a celor mai bogați cetățeni. Astăzi, în Europa, doar Spania, Norvegia și Elveția mai mențin astfel de impozite — și ridică sume relativ mici. „Averea bogătașilor este din ce în ce mai mobilă. Dacă îi întrebi pe miliardari unde le este loialitatea — față de țara lor sau față de bani — majoritatea ar răspunde: față de bani”, explică Pascal Saint-Amans, fost șef al departamentului fiscal al OECD.

Unele state reduc taxarea pentru a atrage bogați, cum ar fi Emiratele Arabe Unite și Italia, în timp ce altele, precum Franța, analizează introducerea unor taxe globale pe averea ultra-bogaților. Zucman propune o taxă anuală de 2% pentru cei cu avere netă de peste 1 miliard de dolari, inclusiv active imobiliare, participații în companii și acțiuni.

Chiar și în țări cu experiență în gestionarea averilor mari, cum este Elveția, taxele sunt limitate. Sistemul fiscal elvețian pentru străini permite negocierea unui impozit global, dar este accesibil mai degrabă celor care nu mai desfășoară activități antreprenoriale. Chiar și aici, inițiativele de majorare a taxelor pe moșteniri sau cadouri de peste 63 milioane de dolari provoacă deja plecări de contribuabili.

Experții recomandă reformarea taxelor existente pe proprietăți, moșteniri și câștiguri de capital înainte de a introduce noi taxe.

„Nu avem nevoie de o taxă pe avere. Este mai simplu să ajustăm ratele și scutirile existente”, explică profesorul Richard Murphy, de la University of Sheffield.

Însă presiunea asupra guvernelor va crește, mai ales în Europa, din cauza costurilor sociale și de sănătate în creștere, pe fondul îmbătrânirii populației.

„Până în 2050, un sfert din populația Marii Britanii va avea peste 65 de ani. Nu putem baza întreaga finanțare doar pe impozitul pe venit”, avertizează Norma Cohen, de la Queen Mary University.

În fața unor averi colosale, guvernele continuă să caute echilibrul între atragerea bogătașilor și menținerea echității fiscale.

„Oamenii vor privi înapoi peste 100 de ani și vor spune: au lăsat câțiva indivizi să dețină averi colosale. Este o situație periculoasă, care alimentează populismul”, concluzionează Saint-Amans.