Potentialul acvilei de intendenta

Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei este deocamdata un produs de conceptie cu scor Apgar spre 5, dar sa nu faceti greseala sa subestimati incubatoarele puterii: l-au scos ele premier pe Radu Vasile, credeti ca va fi chiar atat de greu sa motorizeze un partid condus de plicticosul Marian Sarbu si de stersul Gabriel Oprea? Cred ca liderii PD-L care sunt in politica de ceva mai multa vreme decat Elena Udrea ii saluta, cu o mana pastrata precaut pe pumnal, pe viitorii colegi de coalitie de guvernare, pentru ca vad in ei nu pe cei cu care trebuie sa imparta etapa 2010-2012, ci pe cei cu care trebuie sa se lupte pentru a mai ramane pe scena dupa viitoarele alegeri.

Putina istorie, daca permiteti. In 2002, pe cand se pregatea fara emotii sa candideze pentru al doilea mandat, Jacques Chirac era sprijinit de o formatiune abia nascuta de cateva luni, dar care a reusit sa mature de pe scena toate formatiunile de dreapta pana la legislativele din toamna aceluiasi an. Numele ei, Uniunea pentru o Miscare Populara (fosta Uniunea pentru o Majoritate Prezidentiala), o fi starnit si el la inceput niste zambete condescendente din partea mass-media si a analistilor politici. (Si in Rusia s-a intamplat ceva asemanator, dar probabil ca acolo n-a mai zambit nimeni condescendent.)
Ei, dar la noi, presedintele e mai corect decat cei care spun ca el face partide. Vedeti dumneavoastra, intendenta e una dintre disciplinele militare care dezvolta incredibil perspicacitatea. Daca nu ma credeti, incercati sa surprindeti scrutatura acvilina a generalului de patru stele Gabriel Oprea si veti realiza ca nu a trebuit nimeni sa-i spuna ca in magazia de partide s-a facut loc pentru o noua formatiune de centru-stanga; si asta la doar cateva clipe dupa ce cobora treptele sediului PD-L din Modrogan si anunta ca va sustine noul guvern Emil Boc, de centru-dreapta, afiliat la popularii europeni si promotor al unor masuri economice de dreapta. Ma rog, poate am exagerat putin in ultima parte, dar cred ca s-a inteles ce vreau sa spun.

Pragmatic vorbind, infiintarea UNPR este o miscare inteligenta si cu un potential imens de a-i aduce presedintelui Basescu o pensie linistita dupa retragerea de la Cotroceni. Ea se naste intr-un moment in care PSD are fermitatea ideologica a unui titirez, dupa ce a stat un an la guvernare alaturi de PD-L si a luat apoi PNL de brat in campania prezidentiala. Si toate acestea sub girul unei echipe de conducere in care Marian Vanghelie juca rolul aspiratorului de voturi. In plus, UNPR poate acum profita de pe urma virajului brusc spre stanga al unui PSD in care Adrian Nastase este pe post de carmaci (ma rog, premier din umbra), un dezavantaj aproape sigur pentru social-democrati; ia ganditi-va, ati avea incredere sa puneti un motan ghiftuit sa prinda soareci?

De cealalta parte, nu cred ca e intamplatoare harnicia cu care procurorii anticoruptie curata PD-L de elementele nesanatoase si alogene (Antonie Solomon a fost uns baron in sanul PSD), la fel cum nu e intamplatoare revelatia reformatoare pe care au avut-o Cristian Preda, Sever Voinescu sau Monica Macovei. Democrat-liberalii (probabil viitori populari) si progresistii domnului general de intendenta Oprea se pregatesc acum sa scoata de pe scena in 2012 PNL si o buna parte din PSD. Si dati-mi voie sa cred ca au sanse: sub presiunea foametei din opozitie, liberalii vor continua sa se fragmenteze, oportunistii mergand spre PD-L (mai putin la inceput, dar tot mai mult pe masura ce UNPR va arbora un discurs de stanga), iar fidelii ramasi pe langa Crin Antonescu se vor macina intre ei care ce functie sa ocupe dupa ce partidul va ajunge la 30%. La randul lor si sub presiunea aceleiasi foamete, social-democratii se vor rari si ei pentru a ingrosa grupul UNPR, iar Victor Ponta va ramane mai singur sa joace comedia lui Che Guevara.

(Rationamentul de mai sus pune doar aparent accent pe ideologie in motivarea actiunilor; ea – fireste – nu are niciun rol in deciziile pe care le iau la noi oamenii politici in ciuda discursurilor.)
Si, in fine, ganditi-va ce frumos va fi in 2014 daca am avea de ales intre un Obama mai de stanga – poate Cristian Diaconescu – si o Hillary Clinton (sau Monica Lewinsky, cum spun rautaciosii) mai de dreapta. V-ar face placere sa traiti in Romania de atunci, nu?