Politicienii și inteligența artificială: ar putea AI să le preia rolul?

Inteligența artificială are potențialul de a transforma politica, de la înlocuirea politicienilor cu chatboți, până la modele de democrație directă, unde cetățenii interacționează prin agenți AI. Cu toate acestea, tehnologia actuală prezintă riscuri semnificative, precum lipsa de transparență și vulnerabilitățile la atacuri. Viitorul integrării AI în politică ar trebui să fie unul în care tehnologia să sprijine deciziile umane și să întărească democrația, nu să o submineze.

Potrivit unei analize publicate în The Conversation, această idee devine din ce în ce mai posibilă în viitorul apropiat. Deși gândul la politicieni AI poate fi tulburător pentru unii, sondajele realizate oferă o perspectivă diferită. Un studiu realizat în 2021 a arătat că mulți oameni din diverse țări și regiuni susțin ideea ca inteligența artificială să fie integrată în politică. Majoritatea europenilor au declarat că ar dori ca măcar o parte dintre politicieni să fie înlocuiți de AI. Respondenții chinezi au fost și mai entuziasmați de ideea ca agenții AI să elaboreze politici publice, în timp ce americanii, de obicei deschiși la inovație, s-au arătat mai precauți.

Ca filosof care studiază întrebările morale și politice ridicate de AI, Ted Lechterman a identificat trei direcții principale pentru integrarea inteligenței artificiale în politică, fiecare venind la pachet cu propriile promisiuni și riscuri. Chiar dacă unele dintre aceste scenarii par mai îndrăznețe decât altele, analizarea lor scoate la iveală un lucru cert: implicarea inteligenței artificiale în politică ne va obliga să reflectăm asupra valorii participării umane în procesul politic și asupra însăși naturii democrației.

Chatboți care candidează la alegeri?

Chiar înainte de apariția explozivă a lui ChatGPT în 2022, mai multe țări explorau deja ideea de a înlocui politicienii cu chatboți. Încă din 2017, un chatbot numit Alisa a încercat să concureze împotriva lui Vladimir Putin pentru președinția Rusiei, iar un alt chatbot, numit Sam, a candidat în Noua Zeelandă. Danemarca și Japonia au experimentat, de asemenea, inițiative politice conduse de chatboți. Deși experimentale, aceste încercări reflectă o curiozitate de lungă durată cu privire la rolul pe care AI l-ar putea juca în guvernare, în diverse contexte culturale.

De la mediul de afaceri și administrația publică până la viața de zi cu zi, inteligența artificială transformă lumea – iar politica ar putea fi următoarea pe listă.

Atracția de a înlocui politicienii din carne și oase cu chatboți este, într-un fel, de înțeles. Spre deosebire de oamenii implicați în politică, chatboții nu sunt tentați de bani, putere sau glorie. Nu au nevoie de odihnă, pot interacționa simultan cu un număr nelimitat de oameni și dispun de cunoștințe enciclopedice, completate de abilități analitice superioare. Cu toate acestea, politicienii AI moștenesc și defectele sistemelor actuale de inteligență artificială. Fiind bazate pe modele de limbaj de mari dimensiuni, acești chatboți funcționează adesea ca niște „cutii negre”, oferind doar puțină transparență asupra modului în care iau decizii. De multe ori generează răspunsuri inexacte sau complet fabricate, un fenomen cunoscut sub numele de „halucinații”. De asemenea, sunt vulnerabili la atacuri cibernetice, necesită capacitate mare de procesare și acces constant la rețea. În plus, sunt influențați de prejudecăți provenite din datele cu care au fost antrenați, din inegalitățile societății și din concepțiile programatorilor. De altfel, politicienii chatbot nu ar fi potriviți pentru așteptările pe care le avem în general de la oficialii aleși. Instituțiile au fost gândite pentru politicieni umani, cu trupuri umane și capacitatea de a acționa moral. Indivizii se așteaptă ca politicienii să facă mai mult decât să răspundă la comenzi – există așteptarea de a-și supraveghea personalul, de a negocia cu colegii, de a arăta o preocupare autentică pentru alegătorii lor și de a-și asuma responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile lor. Fără îmbunătățiri majore în tehnologie sau o reimaginare mai radicală a politicii în sine, politicienii chatbot rămân doar o perspectivă incertă.

Democrația directă susținută de AI

O altă abordare caută să elimine complet politicienii, cel puțin așa cum sunt cunoscuți în prezent. Fizicianul César Hidalgo crede că politicienii sunt intermediari problematici pe care inteligența artificială ne permite în sfârșit să îi eliminăm. În loc să alegem politicieni, Hidalgo își dorește ca fiecare cetățean să poată programa un agent AI cu propriile preferințe politice. Acești agenți ar putea negocia între ei automat pentru a găsi un teren comun, a rezolva neînțelegerile și a redacta legislația.

Indivizii se așteaptă ca politicienii să facă mai mult decât să răspundă la comenzi – există așteptarea de a-și supraveghea personalul, de a negocia cu colegii, de a arăta o preocupare autentică pentru alegătorii lor și de a-și asuma responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile lor. Fără îmbunătățiri majore în tehnologie sau o reimaginare mai radicală a politicii în sine, politicienii chatbot rămân doar o perspectivă incertă.

Hidalgo speră că această propunere poate dezvălui democrația directă, oferind cetățenilor o implicare mai directă în politică, depășind în același timp barierele tradiționale ale angajamentului de timp și ale expertizei legislative. Propunerea capătă un interes deosebit în contextul nemulțumirii generale față de instituțiile reprezentative tradiționale de acum. Totuși, eliminarea reprezentării ar putea fi mai dificilă decât pare. În „democrația avatar” a lui Hidalgo, cei care, de fapt, stabilesc cine ajunge la putere ar fi experții care proiectează algoritmii. Deoarece singura modalitate de a autoriza legitimitatea puterii acestora ar fi probabil prin vot, am putea doar înlocui o formă de reprezentare cu alta.

Spectrul algocrației

O idee și mai radicală propune eliminarea completă a oamenilor din politică. Logica este destul de simplă: dacă tehnologia AI ajunge într-un punct în care ia decizii mai bune și mai fiabile decât oamenii, care ar mai fi rolul contribuției umane?

Algocrația este un regim politic condus de algoritmi. Deși puțini au susținut deschis predarea totală a puterii politice mașinilor (nici nu există încă tehnologia necesară pentru acest lucru), spectrul algocrației ne provoacă să gândim critic asupra motivelor pentru care participarea umană în politică contează. Ce valori – precum autonomia, responsabilitatea sau deliberarea – trebuie să păstrăm într-o eră a automatizării și cum?

Viziunea pentru viitor

Posibilitățile dramatice de integrare a AI în politică fac din acest moment unul crucial pentru clarificarea valorilor politice. În loc să fie grăbită înlocuirea politicienilor umani cu AI, ar trebui să existe o concentrare asupra uneltelor care îmbunătățesc judecata politică umană și elimină deficitele democratice. Unelte precum Habermas Machine, un mediator AI de dezbateri, au ajutat cu succes grupuri de test să ajungă la consens atunci când au votat subiecte polarizante și divizive. În viitor, mai multe inovații de acest tip sunt necesare pentru a introduce cu succes inteligența artificială în politică. 

În „democrația avatar” a lui Hidalgo, cei care, de fapt, stabilesc cine ajunge la putere ar fi experții care proiectează algoritmii. Deoarece singura modalitate de a autoriza legitimitatea puterii acestora ar fi probabil prin vot, am putea doar înlocui o formă de reprezentare cu alta.

Ted Lechterman susține că integrarea inteligenței artificiale în politică nu trebuie să fie privită ca o înlocuire a politicienilor umani, ci mai degrabă ca o modalitate de a îmbunătăți capacitățile umane de decizie și de a întări funcționarea instituțiilor democratice. Potrivit lui, AI ar trebui să joace un rol de susținere, ajutând la procesul decizional prin analiza complexă a datelor și oferind soluții informate, dar deciziile finale ar trebui să rămână (momentan) sub controlul oamenilor. În acest mod, tehnologia poate ajuta la luarea unor decizii mai bine fundamentate și poate sprijini transparența, fără a diminua importanța judecății și valorilor umane esențiale în procesul politic. Lechterman avertizează că, pentru a asigura un viitor în care AI susține democrația, trebuie construit un cadru în care integrarea tehnologică să fie atent reglementată și să se concentreze pe amplificarea abilităților umane, nu pe înlocuirea acestora. Acesta sugerează că, pentru a evita pericolele de dominare a deciziilor de către algoritmi sau a înlocuirii liderilor umani cu sisteme automatizate, trebuie să fim conștienți de valorile fundamentale pe care dorim să le păstrăm în procesul democratic, cum ar fi responsabilitatea și autonomia.