Poate vine criza mai repede, ca să se mai liniștească lucrurile

Nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în societate, nu înțeleg noile generații, dau vina pe educația oferită de stat, care nu livrează (termen corporatist) ceea ce au ei nevoie pe banda sau bancul de lucru.
Rareș Măcinică, managing director la operatorul logistic Lagermax AED România, spune că cel mai greu mesaj de dimineață este acela în care un angajat anunță printr-un SMS că nu mai vine la muncă.
De unde să iei peste noapte un alt angajat, cum poți să-l înlocuiești atât de repede?
Problemele din România se găsesc peste tot în Europa și mai ales în Europa Centrală și de Est, care s-a trezit că economiile occidentale le fură forța de muncă. Germania, cea mai puternică și cea mai mare economie a Europei, a ajuns cu rata șomajului la cel mai scăzut nivel din istoria recentă.
În ultimii zece ani, Germania a avut o creștere a numărului locurilor de muncă cu 5 milioane, iar în acest moment numărul locurilor vacante a ajuns la un nivel record de 1,2 milioane.
Într-un articol din Financial Times dedicat celebrelor mittelstand – companiile mici și mijlocii germane – Claus Mai, directorul financiar al grupului eMAG, un producător de mașini-unelte, spune că nu mai găsește angajați în Germania și de aceea trebuie să se ducă după ingineri în Europa de Est, India sau China.
Din cauza acestei crize, livrarea produselor către clienți are de suferit, iar directorul financiar al grupului eMAG salută recenta reducere a cererii din ultimele luni, pentru că nu mai făcea față comenzilor.
Germania a extins Uniunea Europeană către Europa de Est pentru a putea să ia din fostele țări comuniste forță de muncă.
Acum, și fostele țări comuniste au nevoie de angajați și se uită după oameni în Ucraina, Republica Moldova, fostele țări sovietice, iar companiile din România se uită după vietnamezi și nepalezi.
Având în vedere necesarul de forță de muncă de pe piață, sunt companii, manageri, directori de HR care se întreabă în fiecare zi când vine odată criza pentru a mai liniști lucrurile, pentru a-i ține pe oameni în companii mai mult timp, pentru a reduce presiunea pe creșterile de salarii.
În România, în perioada 2005-2008 a fost o vânzoleală continuă a angajaților pentru că oamenii plecau peste noapte, la prima ofertă primită, ceea ce provoca mari dureri de cap angajatorilor.
În 2008, România ajunsese la 4,8 milioane de salariați.
Dar peste noapte a venit criza și, într-un an și ceva, s-au pierdut 600.000 de locuri de muncă, ceea ce a fost destul de cumplit, având în vedere că aproape toți aceștia aveau credite în spate.
Între 2009 și până la finalul lui 2012 companiile au avut parte de liniște, au putut să taie salariile, nici nu se mai punea problema de majorări salariale, fără prea mare scandal. Cei care au avut șansa să-și păstreze jobul au devenit „cei mai buni” angajați.
Aproape nimeni nu protesta public atunci când erau micșorate salariile în sectorul privat, pentru că fiecare știa că nu există alternativă în piață.
Criza a fost ca o mană cerească pentru companii, manageri și directorii de HR, pentru că nu mai aveau această problemă cu forța de muncă.
Din acest motiv unii se întreabă când vine noua criză, pentru a stopa presiunea din piață de căutare de angajați, de încercare de ținere a salariaților existenți, de majorări salariale, de oferire de pachete care de care mai sofisticate, în încercarea de a reuși să atragă noi oameni.
O criză mătură și din concurență, ceea ce pentru companiile solide reprezintă un avantaj.
În perioada crizei, companiile aveau puterea.
După 2012, când economia a ieșit din criză, salariile au crescut cu 50% la nivelul salariului mediu și cu 100% la nivelul salariului minim. Chiar și în aceste condiții, România a reușit să-și refacă forța de muncă, numărul de salariați urcând de la 4,2 la 4,9 milioane. Angajatorii estimează necesarul de forță de muncă la încă un milion, oameni pe care nu-i găsesc.
Așa că mulți ar vrea să revină criza pentru a reuși să mai așeze lucrurile în companie și să nu se trezească dimineață cu SMS-ul „Nu mai vin la muncă”.