Poate România să „îi bată” pe chinezi? Răspunsul nostru la ce se întâmplă în lume ar putea aduce investiții substanțiale. De ce am putea să ieșim câștigători din acest război cu pandemia

Luând în calcul contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt șansele României de a se transforma din nou într-un hub regional și poate chiar global al producției. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există și o tendință de mutare a lanțurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru țările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiții străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-șef și coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuții despre lanțurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanțurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru țările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiții substanțiale. Mă aștept ca multe investiții să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.

„Sunt două motive pentru care unii producători internaționali ar putea decide relocalizarea producției în Europa: reducerea dependenței de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporție de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanțul de producție (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică și farmaceutică vedem tendința de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivațiile principale sunt proximitatea față de locul unde se asamblează produsul finit, deci față de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanță în management și resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt șansele ca producția asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate și astfel de decizii, de relocare a producției, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic și promit sprijin financiar consistent” acestor companii.

 „Costul scăzut al producției fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producție. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producție europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit și în costul final al produselor. Deci vor căuta soluții să obțină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”

 Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaționali va fi automatizarea și digitalizarea, atât la nivel public cât și privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca și cost, atunci noile investiții se vor direcționa și către Europa. Dar asta implică mult mai puțin personal”, observă ea.

Astfel, ea crede că „este puțin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puține sunt țările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă așteptăm investiții în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.

În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă și mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educație, pentru a putea forma specialiști și, eventual, să le și dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte țări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt șansele României de a atrage noi investiții sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiții publice, deficitul de forță de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Și mai ales România intră în competiție cu multe alte țări din regiune și chiar cu țările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendința de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre țările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.

Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport și logistice, costuri cu forța de muncă”.  În mod tradițional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupațional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât și personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiții sunt argumente importante în decizie și nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta și peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local și județean se vor găsi lideri capabili să înțeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.

Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile țării constau în „experiența ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiții străine exact în domeniul industrial și de producție. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generații de blue collars (și nu numai) care s-ar integra cu ușurință în fabricile noilor investitori. În același timp faptul că apar tot mai multe școli duale și că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.

El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potențial de atragere a investitorilor internaționali sunt cele care au un capital uman disponibil și bine pregătit. „Desigur, și infrastructura de transport este importantă, dar aș pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească acești investitori, spre exemplu regiunile București-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”

Principalele motive care ar sta la baza mutării producției din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutățire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producția din Asia în Europa, ar perturba lanțurile de producție în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producția mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.

 „Europa este un mare consumator de bunuri și servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiții. Mai ales pentru că țările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croația, inclusiv România.”

Totuși, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mișcare logistică. Mai ales că sunt mulți factori care ne indică mișcări între țările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google și Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producție din China în țări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar și așa, este evident că România ar avea de câștigat dacă marii producători de bunuri ar muta producția în țară. Principalii câștigători ar fi angajații care au fost de curând disponibilizați și sunt în căutarea unui loc de muncă și, ulterior, statul și toți furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare și servicii.”

Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internațional nu vor ocoli piața locală, statul român ar trebui să acorde importanță anumitor indicatori și factori ce pot atrage sau respinge aceste potențiale investiții străine.

„Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică și fiscală, facilități pentru investitorii străini, o forță de muncă din ce în ce mai educată și disponibilă, infrastructură de transport – o condiție esențială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanțare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.

De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creșterea salariilor și ar încuraja românii să își caute un loc de muncă în țară. Cu o forță de muncă disponibilă și un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă așteptată”.