Poate ne trebuie o criză care să ne mai sărăcească, ca să o luăm de la capăt

La aniversarea a încă unui an de Endeavor România, organizație care încearcă să descopere și să promoveze antreprenorii români cu ideile lor, m-am intersectat cu un consultant american cu îndelungată experiență în lumea start-up-urilor, Ken More, pe care viața l-a dus și pe la Cluj, unde este advisor al boardului BraveX Aero, un start-up din Cluj care a intrat în lumea dronelor, în spatele căruia se află Mircea Vădan. Discutând despre lumea de astăzi și, mai ales, despre lumea start-up-urilor din România, din domeniul tehnologic, Ken More a tras concluzia că, în acest moment, există mai degrabă o lipsă de ambiție, determinare și viziune în această zonă a start-up-urilor din tehnologie decât lipsă de bani, lipsă de fonduri, lipsă de investitori. Ideile nu sunt așa de grozave, execuția nu este atât de bună, dar, mai mult decât atât, ambiția nu este la un nivel atât de ridicat încât fondatorul, antreprenorii din spatele unor start-up-uri să iasă din granițele României și să încerce să ajungă în lume cu ideea lor, cu serviciul sau cu produsul lor. În acest moment, pare că piața de start-up-uri în tehnologie din România a luat o pauză. Nu mai există entuziasmul de acum un deceniu și chiar din ultimii ani, foarte multă lume este debusolată de faptul că produsele și serviciile care să treacă la următorul nivel, atât din punct de vedere operațional, cât și financiar, sunt extrem, extrem de reduse. Chiar și fondurile de investiții care au bani pentru primele serii de atragere de resurse se plâng de lipsa start-up-urilor care să vină cu idei noi, care să prezinte ceva ce alții nu au prezentat deja. Când se va trage linie și în privința banilor investiți în start-up-urile prezente pe platformele de crowdfunding, s-ar putea să avem surprize, pentru că foarte puține start-up-uri care au strâns bani au reușit să facă un pas înainte. Și nu s-au strâns puțini bani de la investitori – poate peste 200–300 de milioane de euro. În continuare aliniem aceiași jucători în echipa de tehnologie a României, cu UiPath, FintechOS, FlowX, Druid și, poate, mai sunt doar încă 10–20 de start-up-uri care au reușit să meargă înainte. Foarte puține start-up-uri au reușit să ajungă în America, acolo unde se învârte lumea și banii din tehnologie. La ora actuală, cel mai interesant start-up, cu cea mai în vogă aplicație, este Bible Chat, unde „îi pui întrebări și vorbești cu Dumnezeu”. Cred că foarte mulți antreprenori, din IT, dar și din alte domenii, pur și simplu au obosit. Lupta de a executa o idee, de a implementa un proiect, de a strânge bani, de a angaja oameni, de a obține venituri este atât de dură și cumplită, încât mulți nu mai au determinarea de a merge înainte. Plus că stigma eșecului este extrem de prezentă în continuare pe piața românească. Degeaba spui că din 100 de start-up-uri poate zece au succes, dacă nu chiar mai puțin – un eșec este tot un eșec, iar cuvântul „faliment” este în continuare extrem de puternic. Dar, dincolo de acest lucru, mă uit în jur, în lumea corporațiilor, și văd că se trăiește bine, chiar foarte bine pentru nivelul economic și de business actual al României, iar în acest context determinarea și ambiția sunt învinse de comoditate, de burghezie etc. În momentul în care ai un salariu bun într-o corporație – peste 1.500–2.000 de euro –, când salariul intră la timp, când beneficiile corporației sunt prezente, nu multă lume ar vrea să riște această viață pentru a se face antreprenor, pentru a-și pierde banii și resursele financiare acumulate în ultimul deceniu. România nu mai este o țară săracă, cel puțin în orașele mari, cel puțin la nivelul corporatiștilor, iar viața bună este un inamic al antreprenoriatului, al riscului de a face altceva, de a te arunca în necunoscut. Ca să nu mai vorbim că timpurile de acum sunt extrem de volatile, iar condițiile economice și financiare din piață nu sunt cele mai extraordinare, așa că nu ai avea de ce să riști să faci altceva. Ideile cele mai bune vin când ești sărac, când nu ai bani, când trebuie să te lupți să ieși din această situație. Noi nu mai suntem aici, am ars mult prea repede etapele și societatea românească, repet, nu toată lumea, a devenit burgheză și rentieră. Când statul plătește 7%-8% dobânzi la lei și peste 6% dobânzi la euro pentru titlurile de stat, de ce ți-ai risca banii în investiții pe Bursă sau în investiții pe cont propriu?

România nu mai este o societate antreprenorială, cum a fost la începutul anilor 2000, când salariile erau de 100-200 de dolari, când economia era de 30 de miliarde de euro pe an. Acum suntem cu salariul mediu la 1.100 de euro, în București la 1.200-1.500 de euro, iar economia a ajuns la 380 de miliarde de euro pe an.  Nu prea poți să fii antreprenor, cel puțin la început de drum, când trebuie să alergi după clienți, după comenzi, după bani, după finanțare, cu două-trei excursii pe an, cu multe ore petrecute la Starbucks, cu mult prea multe discuții legate de ceea ce se întâmplă acum. Plus că angajații, indiferent pe ce poziție, se uită la salariul net pe care îl cer și îl primesc și nu sunt mulți cei care acceptă să lucreze pe zero lei în speranța că vor da lovitura în viitor, asta dacă cel care are afacerea vrea să împartă ceva din câștig, iar în România nu prea avem această mentalitate. Vom vedea dacă societatea și economia reușesc să depășească această stare de bine în care am ajuns, care nu este rea – nu mă înțelegeți greșit –, sau ne trebuie o criză care să ne mai sărăcească ca să o luăm de la capăt.    

PS – aceasta este ediția cu numărul 1.000 a BUSINESS Magazin, un săptămânal care a avut șansa să vadă și să scrie despre evoluția businessului românesc, despre viața antreprenorilor, mari sau mici, și despre lumea corporațiilor și a corporatiștilor.

(cristian.hostiuc@zf.ro)