PNRR, o proză pe 1.203 pagini plus anexe, care costă 29,2 mld. euro, dar care nu are nicio țintă clară despre cum va arăta România peste 5-10 ani. Eu sper că nu va ajunge ca sălile de sport făcute de Năstase sau bazinele de înot ale Elenei Undrea, care au ajuns în paragină. PNRR ar trebui să înceapă cu renovarea Palatului Victoria

Guvernul PNL/USR/UDMR, în frunte cu premierul Florin Cîțu și ministrul investițiilor, Cristian Ghinea, au prezentat public miercuri PNRR-ul României, celebrul plan de 29,2 miliarde de euro, bani pe care îi împrumutăm de la Bruxelles –  15 miliarde de euro, cu o dobândă mică, după cum spune premierul, sau îi obținem prin granturi, dacă suntem în stare să derulăm proiectele prezentate.

Conform acestui PNRR, România ar trebui să arate altfel, să fie o altă țară peste 5-10 ani, sau chiar 15 ani, când se vor termina proiectele de implementat.

PNRR are 1.203 pagini, la care adăugăm anexele, iar prin acest plan cincinal guvernul se angajează să construiască 450 de kilometri de autostradă, 311 kilometri de cale ferată, 2.470 de rețele noi de canalizare, trenuri cu alimentare cu hidrogen (cred că suntem mai aproape de trenurile trase de cai), să renoveze 2.000 de clădiri publice și 1.500 de blocuri (de-abia așteaptă primarii să mai facă un ban), 553 de kituri de măsurare în timp real a poluării din aer astfel încât copiii noștri să poată să respire, refacerea canalelor din Delta Dunării, plantarea a 45.000 de hectare de pădure, perdele forestiere pe toate autostrăzile noi – 625 de hectare, mii de stații de încărcare electrică, magistrale noi de metrou în București și Cluj, digitalizarea administrației publice, 30.000 de funcționari publici vor avea competențe digitale, renovarea școlilor, schimbarea modelului de educație, bibliotecile vor fi transformate în huburi de învățare și dezvoltare pentru copii și adulți, 280 de firme vor fi sprijinite pentru listarea la Bursă, digitalizarea ANAF ca să colecteze mai bine taxele.

Ce nu am făcut în 30 de ani, ne angajăm să facem în 5-10 ani.

Pe hârtie, și nu sunt puține pagini, ci chiar foarte multe – 1.203, totul arată bine, ca celebrele programe de guvernare.

În schimbul acestor bani de la Bruxelles, guvernul a trecut și niște condiții – premierul spune că acestea oricum ar fi trebuit să fie făcute de bunăvoie: să reformeze sistemul public de pensii, care are un deficit de peste 15 miliarde de lei și va deveni total nesustenabil, să reformeze și să restructureze companiile de stat, să refacă modelul administrației publice, să restructureze sistemul de taxe și impozite – sunt prea multe excepții fiscale care trebuie corectate, să colecteze mai mult și mai bine taxele și impozitele, să reformeze sistemul de impozite pe proprietate și pe mașini, să crească vârsta de pensionare de la 65 de ani la 70 de ani, facultativ, să elimine posibilitatea ieșirii la pensie dacă ai avut 25 de ani de contributivitate (cum sunt polițiștii, judecătorii, precurorii, serviciile secrete, armata ș.a.), să introducă un sistem de taxare a drumurilor, să revigoreze lupta anticorupție etc.

Cred că nu ne ajung nici 30 de ani pentru a îndeplini toate aceste condiții. Ca să nu mai vorbim de faptul că sunt multe și mari semne de întrebare legate de capacitatea administrației publice de a implementa și derula toate aceste bune intenții.

Până să ajungem la implementarea PNRR, noi nu știm unde ne aflăm ca țară, din punct de vedere economic, social, educațional  etc., și unde vrem să ajungem dacă luăm cei 29,2 miliarde de euro, la care mai putem să mai adăugăm 50 de miliarde de euro din noul exercițiu european, astfel încât suma totală pe care ne bazăm să fie de 80 de miliarde de euro.

Ca un asterisc, în 30 de ani soldul investițiilor străine a ajuns la 80 de miliarde de euro, iar multă lume se întreabă cum va putea România, administrația publică și firmele private să absoarbă și să implementeze în 5-10 ani toți acești bani, pe care Bruxellesul abia așteaptă să ni-i dea.

M-aș fi așteptat ca acest PNRR să înceapă cu o descriere în cifre a situației României, unde ne aflăm din punct de vedere economic, la care să adauge indicatori legați de educație, număr de școli, profesori, rata de abandon școlar, procentul de absolvire, număr de școli profesionale și duale, gradul de uzură a școlilor, cât de veche este programa școlară actuală versus așteptările pieței și, de ce nu, versus alte țări din jurul nostru; cum arată sistemul sanitar, clasificarea spitalelor, medici, asistente, paturi etc.; cifrele legate de infrastructura rutieră și feroviară; cifre legate de piața muncii – dacă întrebi orice ministru câți angajați are România nu știe să-ți spună, sau câți oameni lucrează la negru (guvernul se angajează să reducă piața neagră a muncii) și putem continua.

În acest an, de când se discută PNRR, guvernul ar fi putut să vină cu un raport detaliat legat de situația actuală a României, că doar are aproape 1,3 milioane de oameni în subordine, Academia Română, Insititute de cercetare, economiști, analiști etc.

La finalul PNRR-ului, m-aș fi așteptat ca guvernul să spună în cifre cum va arăta România după ce acești bani, pe care noi îi vom plăti, se vor transforma în proiecte: cu cât au scăzut infecțiile în spitale, dacă avem spitale noi; cu cât va crește speranța de viață pentru că vom respira un aer mai curat, pe care îl vom plăti mai scump; cu cât va scădea rata abandonului școlar; cu cât va scădea numărul analfabeților funcționali (40% dintre actualii absolvenți intră în această categorie, adică nu înțeleg ceea ce citesc); care va fi îmbunătățirea în privința testelor PISA; pe ce loc se va clasifica România în clasamentul DESI al competențelor digitale; cum va evolua natalitatea în România dacă țara se schimbă într-un mod pozitiv; cu cât se va reduce numărul zilelor de spitalizare dacă se va îmbunătăți sistemul de prevenție în sănătate; cu cât va crește colectarea ANAF-ului dacă sistemul se va digitaliza; cu cât vor crește salariile; cu cât va crește nivelul de trai; cât vom recupera față de media Uniunii Europene în privința puterii de cumpărare; câți români nu vor mai pleca din țară; câți români se vor întoarce în țară dacă România va arăta mai bine, altfel, cu acești bani.

Eu sper că guvernul va veni în următoarele luni cu date concrete, nu numai cu această proză scrisă pe 1.203 pagini plus anexe.

Sper ca acest PNRR să nu fie ca sălile de sport făcute pe vremea lui Năstase sau bazinele de înot ale Elenei Udrea, care au sfârșit într-o paragină totală. Dar în schimb, cu toții am plătit factura lor.

Dacă guvernul se angajează prin PNRR să renoveze 2.000 de clădiri publice, poate începe cu Palatul Victoria, o clădire rămasă intactă de pe vremea lui Maurer, Dăscălescu, Verdeț, cu holuri reci, mese lungi, uși capitonate. Eu sper că în mandatul lui, pe care și-l propune să fie de 8 ani, după cum a spus la lansarea candidaturii la șefia PNL, premierul Florin Cîțu să apuce un birou nou, din secolul XXI, plus o clădire care să nu fie mausoleu.