Plusurile și minusurile unei agende economice care pare foarte dinamică

Drumul expres, sau autostrada, Craiova-Pitești este disputată de un consorțiu din România și patru asocieri din care fac parte companii din China, Turcia, Franța, Spania, Austria, Grecia și Italia. Consorțiul românesc este format din companiile Spedition UMB și Tehnostrade, deținute de Umbrărescu, și Vectra Service, controlată de omul de afaceri Marcel Butuza. Lungimea de traseu ce va fi construită este de 121 km, iar viteza de proiectare este de 100 km/h pentru porțiunea de drum expres și de 130 km/h pentru cea de autostradă. Proiectul este estimat la 9 miliarde de lei cu TVA (2 miliarde de euro) și va fi realizat ca drum expres sau autostradă, miercuri, 8 mai, fiind termenul limită pentru depunerea candidaturilor. Slăbiciunea acestui proiect este chiar faptul că este în România – ce s-a întâmplat cu autostrada Transilvania sau cu alte proiecte de infrastructură majore este grăitor. Plus costurile cam mari de realizare.

În cazul CFR Marfă, la privatizarea căreia concurează compania americană OmniTRAX, Grup Feroviar Român (GFR) și asocierea dintre Transferoviar Grup (TFG) și Donau-Finanz GmbH & Co KG Austria, slăbiciunea stă în dezindustrializarea României. Mergeți în orice gară și veți putea vedea iarbă crescută printre șine și traverse, un semnal că pe acolo pur și simplu nu trec trenuri, pentru că nu au ce căra, nu există marfă, producție, tranzacții. Și aceasta va fi problema cumpărătorului, indiferent de bla-bla-ul cu importanța strategică, eficientizarea și etc.  CFR Marfă are datorii de peste 2 miliarde de lei, mai mari decât valoarea activelor, din care 1,5 miliarde lei sunt către stat și vor fi șterse. Mai multe active ale CFR Marfă, precum clădiri, terenuri sau două feriboturi, vor fi trecute la CFR SA, după ce ANAF va ridica sechestrul asigurator în urma anulării datoriilor. “Noi vindem locomotive, vagoane, depouri și o activitate profitabilă”, spune ministrul Fenechiu. Mai vedem.

Cea mai bună afacere a făcut-o statul român în momentul în care a acceptat cele 200 de milioane de dolari ale KazMunaiGaz. Sigur că 200 de milioane sunt numai o treime din 603 milioane, cât pretinde statul de la Rompetrol, dar sunt totuși bani lichizi, pe care statul i-ar putea investi în IMM, educație sau sănătate. Pe de altă parte, Parlamentul se va pronunța în legătură cu această afacere; “Dacă Parlamentul respinge așa-numitul hair-cut, tăierea de datorii, rămâne să ne reîntoarcem la formula ori totul, ori nimic. Eu mă îndoiesc că cineva din partea Guvernului, dacă exista o șansă să se obțină mai mult, nu o fructifica. Nu cred că cineva își asumă riscul să nu o joace. Nu cred că Niță și ceilalți își joacă destinul politic și destinul civil. Cum e vorba de o lege adoptată de Parlament, să așteptăm decizia politică”, spune ministrul Vosganian.