PIB și inteligență, nu harnașamente!

Înainte de orice, o să-i recomand cititoarei mele să își verifice tastatura computerului, care are tendința de a plasa virgule aiurea în text. Pe urmă o să spun că da, fundamental, sunt un pesimist, dar că eu consider acestea drept o calitate – destul de des necazurile m-au prins pregătit. Iar lipsa unei „cochilii”, a unei enclave sociale – doar o anumită zonă pe care o frecventez, doar un grup de amici – care să mă înconjoare cu iluzii și nu cu realitate, plus minunata calitate de pieton, mi-au permis să văd mereu lucrurile mai clar.

Dar sunt binevoitor și caut, uite, motive care să îmi crească nivelul de fericire, așa cum îmi recomandă cititoarea mea. Unde poți căuta fericirea, dacă nu pe Google? Caut, așadar, „România este pe primul loc” (fericirea mea are ambiții modeste), iar motorul de căutare îmi răspunde „la creșterea volumului de vînzări din retail în martie” (?), la recomandări judiciare primite de la OLAF (parcă – parcă),  „la creștere economică în Europa” – zice premierul (procentele nu sunt totul în lumea asta, zic eu), „în lume la scumpirea litrului de benzină”, „în Europa la decesele cauzate de cancerul de col uterin”, „în topul țărilor cu risc de sărăcie în rîndul copiilor”, „în Europa la apă poluată”, „la accidente mortale de circulație”. După două pagini de fericire gugălească zic că îmi ajunge și renunț să mai caut, așa cum îmi propusesem, și „Romînia este pe ultimul loc…”.

Mă îndrept spre pagina colegilor de la Ziarul Financiar, care mă informează „Cum arată economia județului Mureș, unde fabricile care angajau mii de oameni au fost vândute la fier vechi sau transformate în hipermarketuri”, dar și că „Fermierii pierd 100 milioane de euro pentru că jumătate din grâu va ajunge hrană pentru animale”. Nu prea merge nici aici, așa că trec la agenția Mediafax, care mă anunță – și asta chiar mă bucură – că Guvernul vrea să sporească cu 40% numărul IMM, până în 2020. Și a pus la punct o strategie care ar trebui să creeze 200.000 de noi companii.

Mulțumirea îmi piere brusc cînd citesc domeniile strategice, în ordinea importanței – industria alimentară, fabricarea produselor textile, tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor, fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații, fabricarea echipamentelor electrice, alte activități industriale.

Industria alimentară ca industria alimentară, dar lohnul, din nou? Tăbăcirea pieilor? Harnașamente? Ce produse farmaceutice? Dar o Vale a Siliciului n-ar fi mai bună? Întreb asta pentru că ceea ce s-ar putea asimila cunoscuților „softiști romîni” în dulcele limbaj de lemn guvernamental, adică „servicii în tehnologia informației” se pierd undeva între „activități de editare muzicală” și „arhitectură și inginerie”. Și cred că niște funcționari guvernamentali au mai bifat un punct pe lista de făcut nimic, fără să le pese și fără să gândească. Harnașamente, ha?

Pentru ca țara asta să depășească clasamentele acelea nefericite de pe Google, iar în Mureș să crească înapoi fabicile, ar trebui ca în primul rând funcționarii guvernamentali să facă treabă, ar trebui ca o bună parte din societate să iasă din bula de „je-m’en fichisme” în care s-a refugiat și de unde privește superior; are nevoie de PIB, creativitate și inteligență și nu de un program guvernamental de sprijinit producția de harnașamente.

Cred că nimeni nu a știut să arate lumea, cea reală, fără măști, mai bine decât Pieter Bruegel cel Bătrân.