Piața muncii: cine vine, cine pleacă, cine rămâne

Deficitul de forță de muncă este în ultimii ani unul dintre cele mai dezbătute subiecte în companii, firme de studii de piață și ministere, în căutarea unor răspunsuri și soluții care să mulțumească pe toată lumea. În unele cazuri, situația a fost ameliorată prin ”importul” de muncitori necalificați din țări asiatice, apoi sunt companii care au preluat specialiști ucraineni mutați în România, altele care au externalizat o parte din operațiuni. Dar, la fel ca celelalte deficite cu care se luptă economia locală, nici cel de pe piața muncii nu se lasă înfrânt așa ușor. 

În continuare România pierde specialiști, deși ritmul migrației a scăzut în ultimii ani, și în continuare sistemul de învățământ nu asigură forțe proaspete peste tot pe unde este nevoie în câmpul muncii.

„România are un deficit de forță de muncă (adică o ofertă insuficientă sau nepotrivită față de nevoile/cerințele posturilor) persistent și mai sever decât media UE. Fenomenul se vede în sondaje și în indicatorii de tensionare ai pieței muncii: 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă. Acest deficit lovește atât la bază, cât și la vârf: cel mai acut se manifestă la ocupații cu competențe elementare, dar persistă și în IT&C, științe, inginerie și sănătate”, spune Cristian Popa, CFA, membru board BNR.

Un sondaj realizat de Banca Națională în perioada septembrie 2024 – februarie 2025 arată că aproximativ 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă (procentul urcă la 54% în cazul corporațiilor). În același timp, procentul companiilor care reclamă forța de muncă drept factor care le limitează activitatea a fost destul de stabil în ultimii patru ani, în jur de 10%. Dar nivelul destul de scăzut în comparație cu surse alternative de date sugerează o posibilă subevaluare a fenomenului, sunt de părere chiar analiștii de la BNR.

„România are un deficit de forță de muncă persistent și mai sever decât media UE. 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă.”

Cristian Popa, CFA, membru în boardul BNR

Chiar dacă lipsa de personal este resimțită în multe țări europene, problema pare mai acută în România: companiile românești au perceput că lipsa de personal calificat s-a situat, în medie, la 8,1 puncte în intervalul aprilie-septembrie 2024, în timp ce media UE27 s-a plasat la 6,7 puncte. Iar în cel mai recent raport EURES realizat pentru anul 2024, România se află pe locul 5 în UE, din perspectiva deficitului de personal resimțit la nivel de grupe ocupaționale. Cifrele analizate de Banca Națională arată că lipsa personalului disponibil se simte cel mai mult, și constant, în special în zona locurilor de muncă care solicită competențe elementare: muncitori necalificați în construcții, manipulanți de marfă, personal de curățenie sau de ambalare, ajutoare în bucătărie. Dar nu este ușor să găsești angajații doriți nici în IT&C, științe, inginerie și sănătate, unde este nevoie de un grad ridicat de specializare.

Un aer de optimism se simte totuși în cazul activităților tehnice cu un nivel mai scăzut de pregătire, unde deficitul pare a fi mai puțin accentuat, iar în unele regiuni din țară sunt chiar prea mulți specialiști: ultimul raport EURES indică excedent de tehnicieni în IT&C pentru partea de nord-vest a țării, respectiv excedent de tehnicieni în domeniul fizicii și ingineriei în sud-est și vest.

Potrivit celor mai recente date de la Institutul Național de Statistică, în trimestrul doi al anului erau la nivel național 31.300 de locuri de muncă vacante, cu 1.300 mai puține decât în ianuarie-martie. Aproape o cincime din ele erau concentrate în industria prelucrătoare (5.900 locuri vacante), în timp ce 21,5% din erau în sectorul bugetar. În administrația publică erau vacante 3.200 de posturi, sănătate și asistență socială alte 2.600, iar în învățământ erau disponibile 900 de locuri.

La polul opus, cele mai puține locuri de muncă vacante sunt în tranzacții imobiliare, industria extractivă și zona de servicii.

Comparativ cu începutul anului, în perioada aprilie-iunie, cele mai importante creșteri s-au observat în sănătate și asistență socială, construcții și în sectorul de distribuție a apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare.

Datele INS arată că valorile cele mai mari ale ratei locurilor de muncă vacante sunt în rândul ocupațiilor de specialiști în diverse domenii de activitate (0,74%), respectiv în cazul funcționarlor administrativi (0,72%).

Piața muncii, între deficit și potențial

Paradoxal, piața muncii este simultan și tensionată, cu deficit de forță de muncă, și cu potențial, având rezerve importante. România are una dintre cele mai mici rate de participare a forței de muncă din UE (mai ales în rândul tinerilor, al femeilor și al minorității rome) și una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nici nu participă la activități de formare profesională.

În statisticile biroului european Eurostat, România are cea mai mare pondere a tinerilor de 15-29 de ani care nu sunt încadrați în muncă și nici nu urmează o formă de educație sau formare profesională – NEET (not in education, employment or training), de 19,4% în 2024. Comparativ, Bulgaria are o pondere a tinerilor NEET de 12,7%, iar Ungaria de 10,9%.

„România are cea mai mare pondere din UE a tinerilor care nici nu muncesc, nici nu sunt într-o formă de educație sau
formare profesională – de 19,4% în 2024” – Eurostat

După România, cele mai mari rate ale tinerilor NEET se înregistrează în Italia (15,2%), Lituania (14,7%), Grecia (14,2%) și Cipru (12,9%), toate țări care se confruntă cu dificultăți legate de integrarea tinerilor pe piața muncii și în sistemul educațional.

Cauzele acestei realități sunt extrem de complexe, chiar dacă încă mai auzim adeseori prejudecata că tinerii nu vor să muncească pentru că sunt leneși, o simplificare inutilă a unei situații complicate.

„România nu are doar o pondere mare a tinerilor care nu sunt încadrați în muncă și nici nu urmează o formă de învățământ, ci și una dintre cele mai ridicate rate de nepotrivire între domeniul studiat și cel în care ajung să lucreze. Datele noastre arată, totuși, că segmentul de candidați foarte tineri, respectiv cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani aplică masiv și sunt foarte aproape de categoria care, în mod tradițional aplică cel mai mult, respectiv 25 – 35 de ani. Astfel, de la începutul anului și până acum, din 6,9 milioane de aplicări, 2 milioane au venit de la candidații care au între 18 și 24 de ani”, spune Ana Călugăru, head of communications în cadrul eJobs. Dar, de la aplicare până la angajare, drumul presupune mai multe etape și sunt o serie de motive pentru care, în cazul multor tineri, procesul nu se finalizează cu obținerea unui job. „Unul dintre motive este că aplică la joburi pentru care nu îndeplinesc criteriile de eligibiltate, altul că nu reușesc să convingă recrutorii în cadrul interviului, dar și faptul că este o piață în care angajatorii au nevoie de oameni care să aibă un nivel măcar minimal de experiență, astfel încât să reducă pe cât posibil timpii de învățare necesari unui tânăr cu experiență zero”, adaugă Ana Călugăru.

O altă explicație a datelor BNR este că România în continuare nu este familiarizată cu ideea de a munci încă din timpul școlii, pe perioada vacanțelor sau în internshipuri, astfel încât tinerii să acumuleze experiență și să își asigure o intrare cât mai lină și aproblematică pe piața muncii, explică reprezentanta eJobs.

Ce ar putea face statul pentru a reuși o ameliorare a deficitului de forță de muncă într-un timp cât mai scurt? O măsură pe care specialiștii în resurse umane o promovează intens este încurajarea sistemului de învățământ dual, mai ales în contextul în care România are un deficit mare (deficit resimțit și în multe alte state europene, de altfel) de muncitori calificați. „Ne lipsesc cu desăvârșire personalul calificat din construcții, instalatorii, electricienii, mecanicii auto. Aceasta poate fi o variantă foarte bună pentru tinerii care nu vor să urmeze studii universitare și care i-ar ajuta să se integreze rapid și sigur pe piața muncii”, mai spune reprezentanta eJobs. O altă direcție ar putea fi legată de o stimulare fiscală pentru cei care angajează tineri  sau care oferă stagii de practică.

Un alt subiect sensibil este nivelul de salarizare pe anumite munci sezoniere, care este considerat insuficient de mulți tineri în zona rurală de exemplu.

O nouă direcție 

În ceea ce privește migrația, după mai bine de două decenii de migrație net negativă, România a trecut pe plus în 2022–2023. „Asta nu înseamnă că toți românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai și revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii zece ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranți (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea și menținerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 și revenirea unei părți a diasporei după pandemie”, explică Cristian Popa.

„În medie, au emigrat peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. – BNR

Problemele de pe piața muncii sunt însă doar parțial rezolvate prin intrările de muncitori străini. Numărul imigranților a crescut în special datorită lucrătorilor proveniți din Nepal, Sri Lanka, Vietnam și alte state non-UE (în general, muncitori necalificați care aparțin țărilor în curs de dezvoltare sau cei plecați din Ucraina), în timp ce emigrarea îi privește adesea pe lucrătorii calificați.

„Ideal era să putem reține muncitorii calificați, susținând productivitatea, însă chiar și așa cum este, migrația net pozitivă este de preferat migrației net negative”, adaugă reprezentantul BNR.

Privind la bază, la anii de școală, România se confruntă în continuare cu probleme majore. Deși ponderea liceelor vocaționale este mai mare decât a celor teoretice, acest segment înregistrează o rată mai ridicată a abandonului școlar și o rată mai scăzută de promovare a examenului de bacalaureat (ușor sub 60% față de circa 86% în cazul orientării generale), ceea ce afectează implicit oferta de lucrători calificați.

În plus, România înregistrează de departe cea mai mare pondere a elevilor care nu sunt înscriși în învățământul secundar superior, deși ar fi trebuit, ținând cont de vârstă – aproape 27% în 2023, cu mult peste media UE (circa 7%), arată analiza realizată de BNR.

„Tinerii aplică adeseori la joburi pentru care nu îndeplinesc criteriile de eligibiltate sau nu reușesc să convingă recrutorii în cadrul interviului.”

Ana Călugăru, head of communications, eJobs

Dar, pe lângă calitatea scăzută a actului educațional, în spatele acestor cifre se află o realitate socială îngrijorătoare. O parte semnificativă a populației din zona rurală are posibilități limitate (sau se află chiar în imposibilitatea) de a beneficia de educație, date fiind expunerea ridicată la riscul de sărăcie (42% în anul 2024).

În 2025, pe lângă probleme create de lipsa candidaților, piața muncii trebuie să se adapteze și schimbărilor majore aduse de noile tehnologii bazate pe inteligența artificială, manipulării bazelor mari de date, robotizării și automatizării procesului de producție. De aceea, calitatea educației, a formării și politicile de țară care să ajute la păstrarea forței de muncă înalt calificate sunt factori esențiali pentru a avea o piață a muncii sănătoasă și stabilă, cu impact direct asupra evoluției economiei, de la potențial de creștere și competitivitate la stabilitatea prețurilor.