Permissionless innovation: latura mai puțin știută a libertății de a inova

Internetul a împlinit anul acesta 50 de ani. A creat între timp o revoluție industrială și socială și a contribuit cu siguranță la multe revoluții populare. Se poate spune că internetul a dat startul unei noi ere. Iar această eră este marcată de un boom al inovației. Internetul a oferit un mediu de viață și dezvoltare propice inovației. La rândul ei, inovația, mai ales în domeniul tehnologiei, a creat companii colosale, atât de puternice încât își creează propriile reguli și se împotrivesc guvernelor care încearcă să le supravegheze activitatea și să le limiteze libertatea de a inova, seva care le-a dat viață.

Potrivit zeilor tehnologiei din Silicon Valley și din alte centre tehnologice din SUA sau alte părți ale lumii, inovația este, de obicei, leacul pentru aproape orice problemă socială, scrie The Washington Post. Dacă ar exista o frază inteligentă pentru a descrie acest mod de a gândi, aceasta ar fi „Tehnologia vine în ajutor!”.

Singura problemă este că factorii de decizie guvernamentali și autoritățile de reglementare, birocrații din instituțiile statului, nu împărtășesc întotdeauna această abordare. Primul lor instinct este de obicei să privească orice tehnologie nouă – drone, mașini fără șofer, inversarea extincției – ca pe ceva care poate prezenta un risc real pentru societate. Spun ei, tehnologia trebuie să fie reglementată și controlată pentru a preveni ca lucrurile să nu scape de sub control.

Așa a apărut o nouă sintagmă – „inovație fără permisiune” – pentru a descrie abordarea politică favorizată de elita digitală. Sintagma înseamnă exact ceea ce pare că ar trebui să însemne: inovatorii nu ar trebui să ceară permisiunea nimănui înainte de a aduce o nouă tehnologie pe lume. În schimb, sarcina probei ar trebui să fie a autorităților de reglementare – acestea ar trebui să fie forțate să arate că există o amenințare reală și imediată pentru societate în acea tehnologie. Adică inovatorii vor să li se aplice principiul nevinovăției până la proba contrară. În lipsa unei astfel de dovezi, inovația ar trebui să fie lăsată să înflorească.

În ultima jumătate de secol, companiile americane au știut o singură doctrină, răspândită de școala de științe economice de la Chicago: ele cunosc cel mai bine ce este de făcut,  iar reglementarea nu este bună la nimic. Concurența a încurajat inovația, care a devenit „inovație fără permisiune”, ceea ce a dus la „exploatare fără permisiune”, scrie John Letzing, editor pentru World Economic Forum, într-o analiză a schimbărilor din economia mondială din 1973, când fondatorul WEF, Klaus Schwab, a lansat primul manifest de la Davos, și până în prezent. În urmă cu 50 de ani, o companie ca Patagonia, producător de top de articole outdoor care își identifică motivul existenței cu salvarea planetei, n-ar fi avut probabil nicio șansă de supraviețuire.

Refrenul lobbyului pentru companii sună și astăzi de cele mai multe ori așa: „deoarece reglementarea poate afecta profiturile, va afecta și capacitatea noastră de a investi și inova și de aceea va afecta interesul public”. În SUA, refrenul apare la televizor, în reclamele marilor companii farmaceutice, scrie Tom Wheeler, fost președinte al Comisiei Federale pentru Comunicații din SUA, iar acum asociat la Center for Technology Innovation, pe blogul Institutului Brookings.

Rețelele de telecomu-nicații și furnizorii de internet se folosesc de argument pentru a ucide neutralitatea internetului. Marile companii de tehnologie se ascund în spatele principiului pentru a exploata intimitatea persoanei. Argumentul a primit forțe noi prin dezvoltarea internetului. Au apărut companii noi puternice, iar cele vechi, care au supraviețuit, s-au adaptat noilor condiții. Tehnologia digitală a început să fie prezentată ca fiind ceva aproape magic. Orice interfera cu capacitatea companiilor de a-și stabili propriile reguli pentru piața digitală amenința să distrugă această magie. Odată cu lupta companiilor pentru dereglementare, sau pentru evitarea regulilor impuse de guverne, a apărut termenul de inovare fără permisiune, motivul pentru care companiile se opun supravegherii activității lor de către guverne. Inovarea fără reguli ține de mitul geniului din garaj, devenit imaginea întreprinzătorilor din lumea digitală. Rezultatul inovării fără permisiune a rezultat prea des în exploatare fără permisiune – modelul de business digital al companiilor a exploatat prea des utilizatorii transformând informații personale private în active corporate pentru a fi monetizate. Din cauza dereglementării, companiile au fost libere să-și stabilească propriile reguli de comportament, inclusiv strângerea de date pentru crearea de monopoluri. Inovarea fără permisiune a devenit, în dogma corporate, baza „creșterii economice extraordinare” bazate pe internet. Orice tendință de reglementare sau de întărire a supravegherii în sector ar fi însemnat împiedicarea acestei creșteri sau chiar erodarea drepturilor omului. „Fără îndoială, inovarea fără permisiune a adus noi capabilități uimitoare”, spune Wheeler. Însă a adus și „invazia fără permisiune” a intimității private, a produs „vătămări fără permisiune” unor piețe cândva competitive și „amestec fără permisiune” în procesele democratice.
În 2014, John Naughton, profesor de înțelegerea tehnologiei la Open University din Marea Britanie, scria în The Guardian despre importanța inovației fără permisiune. Lucrul cel mai extraordinar despre internet este modul în care permite existența  inovației fără permisiune. Acest lucru provine din două decizii cu efecte mari pentru viitor luate de creatorii internetului la începutul anilor ’70: că nu va exista proprietate sau control central și că rețeaua nu va fi optimizată pentru o anumită aplicație: tot ce va face va fi să preia pachete de date dintr-o aplicație de la un capăt și să facă tot posibilul pentru a livra pachetele respective la destinație. Dacă cineva avea o idee de aplicație care ar putea fi realizată folosind pachete de date (și era suficient de inteligent pentru a scrie software-ul necesar), atunci rețeaua ar face-o pentru el, fără întrebări. Aceasta a avut ca efect coborârea dramatică a ștachetei pentru inovație și a rezultat într-o explozie de creativitate.

Ceea ce au creat designerii internetului, de fapt, a fost o mașinărie globală de răspândire a surprizelor. Webul a fost prima mare surpriză și a venit de la un singur om – Tim Berners-Lee – care, cu un grup mic de asistenți, a scris software-ul necesar și a conceput protocoalele necesare pentru a implementa ideea și apoi a lansat-o asupra lumii, punând-o pe serverul de internet al CERN în 1991, fără a fi nevoie să ceară permisiunea nimănui.

În cartea sa din 2016 „Inovarea fără permisiune: cazul continuării libertății tehnologice cuprinzătoare”, Adam Thierer, cercetător la Mercatus Center, argumentează că dacă „principiul precauției” triumfă asupra „inovării fără permisiune”, rezultatul va fi mai puține servicii, bunuri de calitate inferioară, prețuri mai mari, creștere economică mai lentă și scădere în nivelul de trai în general.Atunci când politica publică este modelată de raționamentul „principiului precauției”, spune el, aceasta reprezintă o amenințare serioasă pentru progresul tehnologic, antreprenoriatul economic și prosperitatea pe termen lung. În schimb, inovația fără permisiuni a alimentat succesul internetului și cea mai mare parte a economiei moderne bazate pe tehnologie. „De asemenea, inovația fără permisiune va alimenta următoarea mare revoluție industrială – dacă o vom permite.”
Lucrurile s-au schimbat între timp. În lumea corporate a început să se dezvolte principiul inovării sociale, care ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra mediului și societății. Tendința este izbitoare. Doar din 2014 numărul de companii certificate ca fiind „corporații de tip B”, companii cu angajamente verificate pentru echilibrarea profitului și scopului existenței prin abordarea unor probleme ca inegalitatea și drepturile angajaților, a crescut cu 366%. Anul acesta, inovația socială a companiilor a luat forma capitalismului stakeholderilor – câteva zeci de companii mari americane s-au angajat să fie mai atente cu mediul, societatea, muncitorii, furnizorii etc. Este vorba de opusul „exploatării fără permisiune”, produsul „inovație fără permisiune”. Motivul schimbării de doctrină? În primul rând, investitorii activiști le fac viața din ce în ce mai grea companiilor. Apoi, politica și opinia publică se schimbă în SUA, unde doi candidați principali ai democraților din cursa pentru alegerea în 2020 a concurentului final la președinție, Bernie Sanders și Elizabeth Warren, au promis schimbări majore în ceea ce privește modul în care sunt conduse companiile.
Și China practică inovația fără permisiune, spune belgianca Eleonore Pauwels, cercetătoare de etică la Universitatea Națiunilor Unite din New York. În schimb, europenii „mizează pe a fi tipii buni”, spune ea. Acest lucru ar putea însemna, de exemplu, dezvoltarea de sisteme AI care necesită seturi de date mai mici, dar cu sporirea confidențialității și încrederii, și care sunt mai transparente decât ale concurenților.