Un pericol cu care lumea modernă nu s-a mai confruntat vreodată se trezește la viață și riscă să provoace o pandemie cum nu s-a mai văzut: Încălzirea globală scoate la suprafață virusurile antice prinse în permafrostul siberian la care oamenii nu au imunitate sau leac

Două săptămâni de camping pe malurile noroioase și pline de țânțari ale râului Kolyma, în Rusia, nu pare a se număra printre cele mai încântătoare activități din lume. Dar este un sacrificiu pe care virusologul Jean-Michel Claverie a fost dispus să îl facă pentru a descoperi adevărul despre virușii zombi – un alt risc pe care schimbările climatice îl reprezintă pentru sănătatea publică, scrie Bloomberg.

Descoperirile sale scot în evidență o realitate sumbră a încălzirii globale, deoarece aceasta dezgheață soluri care au fost înghețate timp de milenii. Claverie, în vârstă de 73 de ani, a petrecut mai mult de un deceniu studiind virusurile „gigantice”, inclusiv unele vechi de aproape 50.000 de ani, găsite în straturile adânci ale permafrostului siberian.

În condițiile în care planeta este deja cu 1,2C mai caldă decât în perioada preindustrială, oamenii de știință prevăd că, până în anii 2030, Arctica ar putea rămâne fără gheață în timpul verii. Îngrijorările legate de faptul că o climă mai caldă va elibera în atmosferă gaze cu efect de seră, precum metanul, pe măsură ce permafrostul din regiune se va topi, au fost bine documentate, însă agenții patogeni latenți reprezintă un pericol mai puțin cunoscut.

 Anul trecut, echipa lui Claverie a publicat o cercetare care în care a demonstrat că o serie de virusuri antice pe care le-a extras din permafrostul Siberian sunt încă active și foarte infecțioase.

Modalitățile în care acest lucru ar putea reprezenta o amenințare sunt încă în curs de cercetare. Un val de căldură din Siberia, în vara anului 2016, a activat sporii de antrax, ceea ce a dus la zeci de infecții, ucigând un copil și mii de reni.

În luna iulie a acestui an, o altă echipă de oameni de știință a publicat rezultate care arată că și organismele multicelulare ar putea supraviețui în condiții de permafrost într-o stare metabolică inactivă, numită criptobioză. Aceștia au reușit să reanimeze cu succes un vierme rotund vechi de 46.000 de ani din permafrostul siberian, doar prin rehidratarea acestuia.

De ani de zile, agențiile de sănătate globală și guvernele monitorizează bolile infecțioase necunoscute împotriva cărora oamenii nu ar avea nici imunitate, nici terapii medicamentoase. Pandemia de COVID-19 a accelerat puternic eforturile oamenilor de știință de a găsi o soluție.

Claverie a arătat pentru prima dată că virușii “vii” pot fi extrași din permafrostul siberian și reactivați cu succes în 2014. Din motive de siguranță, cercetările sale s-au axat doar pe virusuri capabile să infecteze amibele, care sunt suficient de îndepărtate de specia umană pentru a evita orice risc de contaminare involuntară. Dar el a considerat că amploarea amenințării la adresa sănătății publice pe care o indică descoperirile au fost subapreciate sau considerate în mod eronat o raritate.

Efectele încălzirii globale asupra Siberiei prezintă atât riscuri, cât și avantaje pentru economia rusă. Se estimează că dezghețul permafrostului pune în pericol infrastructuri în valoare de aproximativ 250 de miliarde de dolari și se crede că a contribuit deja la dezastre ecologice precum scurgerea de petrol de la Norilsk din 2020, deoarece solul devine instabil.

Cu toate acestea, regiunea se mândrește, de asemenea, cu o bogăție de resurse naturale – cărbune, gaze naturale, aur, diamante și minereu de fier. Spre deosebire de alte regiuni acoperite de permafrost, cum ar fi Alaska și Groenlanda, Claverie spune că Rusia a fost mai activă în exploatarea acestor soluri.

Unii oameni de știință se tem, de asemenea, că tehnologia – cum ar fi centrala nucleară plutitoare a Rusiei, Akademik Lomonosov – ar putea transforma zonele până acum inaccesibile de-a lungul coastei Siberiei în centre de exploatare minieră, deoarece rutele fără gheață prin cercul arctic sporesc accesibilitatea. Exploatarea acestor adâncimi mai mari, dincolo de stratul activ care se dezgheață în fiecare vară, ar crește posibilitatea interacțiunii umane cu un agent patogen antic potențial dăunător, spune Claverie.

Acest lucru subliniază dilema intrinsecă și în cazul cercetării – faptul că vânarea următoarei mari amenințări pentru omenire ar putea, fără să vrea, să propage pericolul. Potențialul de contaminare încrucișată în timpul expedițiilor de prelevare de probe este ridicat. Ca atare, unii încep să pledeze în schimb pentru abordări mai puțin proactive și mai puțin consumatoare de resurse.

Organizațiile mai mari se trezesc, de asemenea, la realitate privind acest risc. La începutul acestei luni, Agenția pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite a renunțat la proiectul său de 125 de milioane de dolari pentru a vâna viruși din Asia de Sud-Est, Africa și America Latină care ar putea infecta oamenii, pe fondul temerilor că cercetarea în sine ar putea declanșa o pandemie.

Între timp, Claverie nu se va întoarce în Siberia, indiferent de rezultatul războiului. El spune că a demonstrat că pericolul există, iar expedițiile pentru a descoperi mai multe secrete îngropate în acele adâncuri înghețate ar fi o nebunie.

„Cu cât îmbătrânești, cu atât devii mai bun la filosofie.Poate că este mai bine să lăsăm aceste lucruri în pace”, a declarat omul de știință.