Pentru un program național de îmbogățire

Peste puține zile 1 Decembrie va declanșa tot amalgamul de românism pe care îl știm și îl putem face – români de care suntem mândri, idei care ne leagă ca nație, concepte de care avem nevoie pentru a rezista într-o lume „ată„: globalizată, polarizată, afectată, supravegheată.

Pe lângă acest tip de manifestări, binevenite și justificate, cred că este momentul ca societatea să își propună un program mare, important, de genul „să plătim datoria externă„ al lui Ceaușescu (în acest caz mulți români au crezut că vor trăi mai bine după și cred că dezamăgirea lor a fost un motivator important în decembrie ‘89) sau „să intrăm în NATO, UE sau lumea civilizată„ de după ‘90. Cred că un concept precum adoptatea euro este mult prea abstract pentru motivarea oamenilor, dar cred că lumea ar reacționa la un program național de îmbogățire.

Programul Național de Îmbogățire, care să tranforme agricultura de autoconsum în ferme, acestea integrate, la rândul lor, într-un lanț național de preluare și procesare a produselor. Programul care să demonstreze tinerilor să mizeze pe învățătură și pe antreprenoriat și pe seriozitate, nu pe șmecherie și pe tun. Programul care să estompeze îndemnuri fals naționaliste. Ideea că România este o piață mare, cu 20 de milioane de consumatori, unde creditele, săpunul, carnea și băuturile pe cap de locuitor lasă loc de creșteri de cifră de afaceri, indiferent de contextul economic, este greșită.

România este în primul rând o țară săracă și mediul de afaceri va crește, mai ales după această criză, numai dacă nivelul de trai va crește. Trebuie ca România inertă de la țară și din orășelele muribunde să înceapă să se miște – slujbe, mici întreprinderi, finanțări, producție; scenariul îl cunoaște toată lumea. Orice om de afaceri lucid ar trebui să ceară mediului politic să lase românii să se îmbogățească, este singura condiție de creștere viitoare, fără de care credințele de genul „valoarea consumului pe cap de locuitor e sub media europeană, este loc de afaceri„ rămân simple prostii.

Ajutând poporul să iasă din sărăcie, temperând elanurile unor politicieni care altfel nu țin minte nici ce bilă în ce urnă trebuie să bage, dar care susțin planuri de austeritate, sugerând decizii, făcând lobby, educând, protestând, chemând, finanțând, exemplificând și influențând, un program național susținut de mediul de afaceri, de antreprenori și de multinaționalele cu activitați la noi poate forma România de mâine. Asociații patronale puternice, vocale și proactive, camere de comerț bilaterale, grupuri de companii sau giganți economici pot influența administrații ineficiente și politicieni corupți.

Alternativă nu există! Oricine vrea creșteri anuale, eventual de doi digiți, trebuie să își managerieze nu numai propria companie, ci și zona de influență, cea geografică sau cea socială.
Mi se pare că privirile iscate de maestrul Eugen Bratfanof, un extraordinar artist care trăiește și muncește în Tulcea și care este unul din pictorii mei preferați, se potrivesc cel mai bine cu tot ce am spus până acum.