Pentru că o duceți bine, schimbările pe care le cereți de la Guvern/stat nu au cum să se facă

4 milioane de salariați din companiile private muncesc jumătate de an pentru a susține 1,2 milioane de angajați în sectorul public și 5 milioane de pensionari.
Toți banii din taxele și impozitele plătite de sectorul privat se duc într-o groapă neagră, se pierd și la suprafață nu se întâmplă nimic.
Unii dintre voi cereți ca românii să-și schimbe mentalitatea pentru ca România să fie mai bună!
Cu toții sunteți nemulțumiți de politicile publice, de administrație, de sistemul de sănătate (în spitalele de stat te duci să te faci bine și pleci de acolo bolnav, infectat de bacterii), de sistemul de educație (companiile private se plâng că școala de stat livrează numai analfabeți funcționali care nu știu nimic din ceea ce au ele nevoie), de infrastructura de transport, de atitudinea instituțiilor publice, care se protejează cu afișe de genul „Astăzi nu lucrăm cu publicul” etc.
Peste 2 milioane de români au plecat din țară invocând o parte din aceste motive și mai ales faptul că nu se va schimba nimic în România.
În România ultimilor douăzeci de ani s-au schimbat foarte multe lucruri în economie, în business, în societate, dar pe care le vedem greu.
La conferința Confidex – Despre încredere în economie în vremuri de criză, Dan Ștefan, cofondator și director executiv al grupului Autonom, a spus că-l macină două întrebări: cum putem avea, concret, instituții publice mai puternice care să fie un motor în economie și cum pot companiile românești să colaboreze între ele.
La prima întrebare am un răspuns, dar nu știu câți dintre voi îl veți accepta.
Cu toții o ducem bine, chiar prea bine, mai mult decât așteptările noastre de acum 20 sau 30 de ani, și de aceea problemele cu care ne confruntăm cu toții nu sunt atât de mari astfel încât să ieșim în stradă, să dărâmăm gardurile Guvernului și ale Parlamentului și să cerem schimbări peste noapte.
Spitalele publice au fost înlocuite cu clinicile private, școlile publice au fost înlocuite cu școli private, aproape 2 milioane de joburi se desfășoară în clădiri de birouri curate, cu cafeteria la parter și cu mallurile aproape.
Datorită ofertelor aeriene low-cost vacanțele sunt făcute în afară, plecările în city-break-uri sunt ceva curent, iar piața muncii era și va fi în favoarea angajatului pentru pozițiile superioare.
Pentru că mulți o duceau bine, prezența la vot în alegeri era de
+/- 50%. Dacă Dragnea și PSD nu aveau problemele cu justiția, și acum erau la guvernare, mai ales după scăderile de taxe pentru antreprenori și facilitățile oferite mediului de business.
În ultimii 10 ani, de la criza precedentă, salariile în IT, asigurări, sănătate, administrație publică s-au triplat, iar celelalte s-au dublat. Dobânzile la lei au scăzut de trei ori, inflația nu mai reprezintă o problemă, iar cursul este stabil. Prețurile la locuințe sunt rezonabile.
De ce ar ieși lumea în stradă, de ce s-ar bate la propriu și la figurat pentru schimbarea sectorului de stat, pentru alte politici publice?
Cele mai multe lucruri se schimbă în criză, iar criza de acum un deceniu și chiar și aceasta de acum nu ne-au lovit atât de tare.
În America și chiar în Europa, în acești ultimi zece ani, salariile nu au crescut cu mai mult de 10%, în timp ce prețul bunurilor și serviciilor s-a dublat.
Revoltele de acum din SUA, dincolo de motivul rasial, au în spate și foarte multe probleme financiare, care vor ieși din ce în ce mai mult la suprafață. Polarizarea la americani este foarte mare.
Schimbările majore, inclusiv în România, nu se produc atunci când economia crește, când e liniște pe stradă, când guvernul are bani de împărțit și de dat.
Schimbările pe care le cerem cu toții se produc atunci când nu mai sunt bani, nu mai sunt creșteri salariale ci scăderi, când oamenii nu au alternative (în criza precedentă, românii puteau să meargă la muncă în străinătate dacă nu găseau joburi în țară), când le sunt atacate bunăstarea și liniștea personală.
În România schimbările, cel puțin economice, se întâmplă atunci când vin FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană și cer guvernului să facă ceva.
Deși sectorul privat a trimis 1 milion de oameni în șomaj tehnic, guvernul Orban nu s-a atins de niciunul dintre cei 1,2 milioane de bugetari.
La polul opus, antreprenorii români au câștigat destul de mult de-a lungul anilor pe cont propriu, și de aceea asocierea cu alți antreprenori pentru rezolvarea unor lucruri comune nu este pe primul plan. Fiecare crede că se poate descurca în continuare așa cum a făcut-o până acum.
Numai crizele îi adună pe antreprenori împreună pentru a găsi soluții. În vremuri de creștere economică fiecare își vede de drumul lui, banii intră în cont, iar problemele se văd doar din mașină.
Pentru ca anumite lucruri să se schimbe, trebuie ca problemele publice să ne doară atât de tare, încât să nu mai putem/să nu mai puteți.
Încă nu suntem acolo.