Pe taramul elefantilor

Imaginati-va o comunitate unde nucleul societatii nu sunt oamenii, nici macar avioanele lor, ci pista principala de aterizare. La Jumbolair, cea mai exclusivista comunitate aviatica din SUA, tocmai aceasta pista este marea investitie: 6 milioane de dolari pentru cea mai lunga pista privata de peste ocean (2.300 de metri lungime si 75 latime).
Dezvoltatorul proiectului, fostul model Terry Jones, o mare pasionata de zbor, nu a avut nevoie de nicio campanie de marketing pentru a-si promova proiectul. “Oamenii au vazut pista, au inceput sa vorbeasca si, in cele din urma, au venit sa se intereseze de noi. Cu avionul, bineinteles.”
Insa omite un lucru: primul ei client are rolul de magnet in atragerea altor dependenti de zbor, pentru ca ideea de a-l avea pe John Travolta vecin nu lasa pe nimeni indiferent. De fapt, celebrul actor este si cel care a incurajat-o pe Jones sa investeasca serios in proiect, promitandu-i ca el va fi primul client care va ateriza, cu arme si bagaje, in noua ei comunitate aviatica.

Geografia e importanta
Si a facut-o, chiar daca in SUA oferta de parcuri aviatice este bogata. Cele mai multe proprietati sunt plasate in zone verzi si insorite, de regula in sudul Americii, unde investitorii nu s-au limitat nicidecum la pista de aterizare, oricat de mare sau importanta ar fi ea, si nici la zecile de alei largi construite pentru accesul fiecarui proprietar la pista.
“Spuce Creek” din Daytona Beach, Florida, ofera un teren de golf cu 18 gauri, un club privat si o scoala de pilotaj; “Mountain Air” din Burnsville, North Carolina, include in pretul investitiei acelasi teren de golf cu 18 gauri (dar se mandreste cu un traseu mult mai atractiv, desenat in varful unui platou montan), un club, cateva cabane cochete pentru oaspeti si un traseu montan de 13 km ce serpuieste pe Blue Ridge Mountain; mai sunt “Lajitas” in orasul cu acelasi nume din Texas, situat intre doua parcuri nationale, unde dezvoltatorii au construit doua terenuri de golf, ambele omologate si folosite in campionatul american, o padure privata pentru pasionatii de vanatoare, un mare centru de echitatie, terenuri de tenis, un centru de spa si un restaurant.

Pentru proprietarii de Airbus
Printre ele mai este, bineinteles, si Jumbolair. O proprietate de peste 220 de hectare, scobita intre dealurile din centrul Floridei. Pentru vizitatori promite “lux extrem”, iar pentru rezidenti “un stil de viata pe care putini oameni il pot experimenta”.
Ei au la dispozitie un centru de sport, o piscina cu bar in mijloc, mese de biliard si tenis de masa, un bazin olimpic, terenuri de tenis, centru de conferinte, o sala de bal de 800 de metri patrati, o multime de grajduri (in trecut a fost crescatoria de pursange a familiei Vanderbilt) si, pentru cei care isi plimba zilnic armasarii, cateva zeci de hectare de spatiu verde si padure.
Jumbolair Inn and Country Club, un vechi conac decorat cu antichitati, se ridica dintre stejarii batrani (unii au peste 200 de ani) chiar in apropierea grajdurilor de cai pursange si ofera cinci apartamente de lux pentru orice “vizitator zburator”.
Intr-adevar, nu are un teren de golf, ca si cele mai cunoscute astfel de proprietati. Dar pista de 2.265 de metri lungime, 75 latime, inaltata mult de la sol pentru evita inundatiile din zona, si luminata corespunzator pentru aterizari in conditii de vizibilitate redusa, face intr-adevar toti banii pentru clientii Jumbolair. De la pista pleaca zeci de cai de acces pavate corespunzator (taxiways) pentru ca proprietarii sa-si transporte avioanele pana in propria curte. Fiecare casa are o retea de drumuri pentru acces auto, care pleaca de la intrarea din fata, si o retea de taxiway, ce pleaca din spatele casei de la hangare si se opreste la intrarea pe pista principala.
Ca sa va faceti o idee despre magnitudinea proiectului, sunt cateva mari avioane de pasageri Boeing 747 si un vechi 707, ce opereaza dupa bunul lor plac, ghidate cu atentie de personalul comunitatii. Ca orice aeroport obisnuit, si Jumbolair are un turn de control si personalul adiacent care se ocupa de curatarea pistei si de siguranta zborurilor (aterizarile si decolarile sunt atent monitorizate).

Rezervatie naturala pentru avioane
Numele Jumbolair, desi face trimitere la aviatie, nu are nicio legatura cu avioanele. Arthur Jones, inventatorul echipamentelor sportive Nautilus, primul sot al lui Terry Jones, a fost primul dezvoltator. Investitia initiala, in primele 32 de hectare, le-a facut impreuna cu Terry, atunci un model de succes in SUA. Odata cu terenul, sotii Jones au cumparat si vila detinuta de Muriel Vanderbilt Adams, o mare crescatoare de pursange si membra a bogatei familii Vanderbilt.
Pentru ca amandoi erau piloti pasionati (Terry Jones detine si un record de viteza in sudul SUA, la bordul unui Boeing 707), au construit, in 1984, pista mamut pentru a le acomoda cele trei avioane de pasageri.
Dar Arthur Jones, care a trait in Africa cativa ani buni, a fost la un pas sa transforme actualul proiect, in rezervatie pentru animalele africane aflate in pericol. El a vazut la televizor povestea unor pui de elefant parasiti si, fara sa stea pe ganduri, s-a urcat in avion cu destinatia Zimbabwe. Restul e istorie. In urmatorii ani au mai transportat aproape 3.000 de crocodili, trei rinoceri si o gorila, si spatiul a devenit neincapator. Au mai cumparat peste 100 de hectare si numarul elefantilor a crescut pana la 3.000, de aici provenind si denumirea: jumbo inseamna, in limba localnicilor, elefant, iar lair, taram.
La despartirea amiabila dintre cei doi, toate animalele au fost donate parcurilor si rezervatiilor naturale din toata lumea, si proprietatea a ramas cativa ani in asteptare, iar cand Terry s-a maritat pentru a doua oara, a cumparat partea fostului sot si s-a stabilit definitiv la Jumbolair. In 2000, cand a vrut sa vanda proprietatea, a luat legatura cu John Travolta, un mare pasionat de avioane. Totusi, acesta a considerat cele 140 de hectare prea mult pentru traiul de unul singur. In schimb, a promis ca va fi primul rezident cu acte in regula al comunitatii, in cazul in care Jones ar investi in proiect. Asa a si fost. Actorul a investit 10 milioane de dolari in parcul aviatic Jumbolair, acolo unde locuieste alaturi de familie si Boeing-ul lui 707. El piloteaza uriasa nava de pasageri ca pe un mic Gulfstream (detine doua), dar se imbraca intotdeauna intr-un costum albastru de pilot, cu cascheta cu tot, atunci cand preia mansa batranului 707, de colectie.
In total, pe teritoriul Statelor Unite sunt acum aproape 500 de comunitati aviatice, mai mici sau mai mari, ce acomodeaza impreuna peste 22.000 de case cu acces permanent si neconditionat la pista lor principala.
Cei mai multi oameni se muta in parcurile aviatice din simplul motiv ca vor sa petreaca mai mult timp langa avioanele lor particulare. O fac pentru sentimentul de libertate pe care il traiesc, inzecit mai mare atunci cand pot sa se urce oricand in propriul avion, oricat de mare ar fi, si sa zboare fara o destinatie anume. Ei nu mai au nevoie de niciun motiv intemeiat sa zboare, pentru ca le este cu adevarat usor sa o faca.

Pilotul John Travolta
Actorul a cumparat 3,2 hectare de pamant in Jumbolair, pe care a construit o casa, un mic teren de golf (Par -3), un pavilion pentru avioane, un garaj cu zece locuri si apartamente pentru echipa sa; Boeingul 707 sau 747 nu se pot pilota fara echipaj (un Boeing 747 are nevoie de un echipaj minim de trei oameni) si, in plus, intretinerea avioanelor presupune o echipa foarte capabila de mecanici. Probabil ca intretinerea avioanelor il costa mai mult decat pretul platit pentru ele. Toata afacerea l-a costat 10 milioane de dolari, mult sub pretul pietei, spune chiar Travolta, care mai detine proprietati si in alte comunitati aviatice, dar a intampinat reale probleme din cauza avioanelor de linie pe care le piloteaza.

Jumbolair, o casa pentru fiecare… avion
Jumbolair, o proprietate de peste 140 de hectare din Ocala, Florida, este cea mai cunoscuta comunitate aviatica din lume. Peste 125 de familii si-au construit resedinte de lux pe terenul scos la vanzare de dezvoltatori, atrasi in principal de cea mai mare pista privata din lume (2.300 de metri lungime si 75 latime). Proiectul Jumbolair Aviation Estates nu poate fi duplicat niciodata, indiferent de sumele vehiculate, dintr-un motiv foarte clar: pista a fost realizata in 1984, iar de atunci reglementarile privind dimensiunile pistelor private s-au inasprit serios.

Comunitate aviatica
In primul rand, si din motive lesne de inteles, o astfel de proprietate trebuie sa se intinda pe cateva hectare de teren. Nu numai pista principala trebuie luata in calcul, dar si zecile de “bulevarde” ce directioneaza fiecare avion particular din garajul proprietarului pana pe pista de decolare. Detalii ajutatoare:
terenuri de golf, unele chiar omologate si folosite in campionatul american;
padure privata pentru pasionatii de vanatoare;
bazin olimpic si alte cateva piscine descoperite (in functie de locatie);
centru de echitatie si crescatorii de cai pursange;
sala de bal;
restaurante;
centru de spa;
terenuri de tenis si sali de sport;
cateva apartamente sau cabane de lux pentru “pilotii” in trecere;
centru de conferinte;
personalitati celebre care sa atraga alti pasionati
de zbor.
La asta ar trebui sa va ganditi, in principiu, daca vreti sa dezvoltati o comunitate aviatica. Orice noutate fata de lista de mai sus este in avantajul dvs.